990 matches
-
limbii vorbite? Cât privește cea dintâi chestiune, Coșeriu are în atenție câteva situații care, cel puțin din punct de vedere lingvistic, sunt perfect legitime. Anume, „suspendarea metaforică [a unor norme de coerență], suspendarea metalingvistică și cea care se poate numi extravagantă“<ref id="134">Ibidem, pp. 273-274.</ref>. Primul caz privește folosirea me taforică a limbajului, „proprie atât poeziei, cât și anumitor tipuri de glume sau jocuri de cuvinte“. Al doilea se referă la situațiile în care un discurs absurd este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
atât poeziei, cât și anumitor tipuri de glume sau jocuri de cuvinte“. Al doilea se referă la situațiile în care un discurs absurd este citat într-un alt discurs („Ion afirmă că obiectele rotunde sunt pătrate“). Iar al treilea, uzajul extravagant al limbii, pare să comporte o gratuitate neobișnuită. De această dată, „dincolo de orice sens metaforic, se dorește tocmai exprimarea a ceva absurd“. Exact aici ar inter veni o diferență esențială între lingvist și logician. Anume, lingvistul admite ușor cazurile extravagante
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
extravagant al limbii, pare să comporte o gratuitate neobișnuită. De această dată, „dincolo de orice sens metaforic, se dorește tocmai exprimarea a ceva absurd“. Exact aici ar inter veni o diferență esențială între lingvist și logician. Anume, lingvistul admite ușor cazurile extravagante, socotind că ab 136 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE sur dul poate fi gândit și exprimat. Ceea ce-l interesează este doar coerența între gândirea absurdă și expresia sa. Logicianul, în schimb, nu ar accepta deloc așa ceva, căci pretinde un alt
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
căci pretinde un alt gen de coerență, mai sever, așa cum este cea dintre gândire și obiectul acesteia. Pretinde ca obiectul gândirii să nu fie contradictoriu, imposibil („cerc pătrat“, „teorie gri“). A acuza pe cineva că vrea neapărat să se exprime extravagant înseamnă a vorbi cu vocea logicianului. Privim atunci felul său de expresie ca vinovat, amendabil. Există, desigur, și asemenea cazuri, când omul caută cu orice preț să fie auzit și văzut. Însă Coșeriu nu are în vedere aici o simplă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
un impuls chiar în zona vorbirii: absurdul poate fi exprimat, ceea ce înseamnă că există atât un mod de a exprima cele absurde, cât și un mod absurd de exprimare. Coșeriu îndrăznește să folosească expresia „gândire absurdă“ („lingvistul admite și suspendarea «extravagantă» [...], cu condiția să existe o coerență între gândirea absurdă și expresia sa“), ceea ce pentru un logician este un nonsens. Am putea înțelege de aici că, sub anumite intenții, precum cea simbolică sau cea ludică, gândirea asumă pentru sine locul celor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
28-33, 145, 147, 156 ~ul văzut drept ceva: anti nomic 152-164, 166; contradictoriu 11 (n. 1), 51, 55-60, 76-84, 101 (n. 92), 137, 177; de limită sau ab solut 32, 93, 103, 141, 150, 159, 165, 167, 168, 174, 195; extravagant 44, 74, 136-137; excesiv față de sfera sensului 20-21, 53, 132 (n. 128), 141, 194, 196; imposibil 19, 24 (n. 13), 55, 58, 59, 81, 109, 137, 147- 148, 157, 180-181, 192-193; inclasabil sau fără loc (átopon) 145, 177 (n. 188
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ucigaș ca să se ascundă de fantasma celui ucis. „Allaby sa gândit că maurul era nebun și că labirintul absurd era un simbol și o dovadă limpede a acestei nebunii. După aceea, șia dat seama că o asemenea explicație corespunde construcției extravagante și povestirii ciudate, dar nu și impre siei pe care o lăsa omul.“<ref id="29">Ibidem, p. 297. </ref> Ceea ce a decis maurul să facă se plasează mai degrabă în vecinătatea celor mirabile. Edificiul ridicat uluiește mintea și o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
astfel de dubluri imaginare. Această imagine a lui Marius era aceea care mă urmărea în vis, pe câmpul de la Atina; nici o apariție din vis nu se poate explica decât prin acțiunea imaginilor“ (II, 67). O asemenea idee este ea însăși extravagantă, deși ajunge, la un moment dat, să fie văzută ca rezonabilă. Elementul ei straniu se ascunde în chiar credința ce o susține: „toate lucrurile reale au astfel de dubluri imaginare“. Cicero nu e dispus săi dea crezare. Pe de o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
perfecți“ (II, 72). E aproape uluitor ce spune aici, vorbind despre acei filozofi ce nu sunt nicidecum „de doi bani“! Unor vise complet bizare le răspund acele minți care, deși cunosc bine logica, nu se feresc totuși dea avea opinii extravagante. LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 75 59. Iar Cicero, care scrie despre absurditatea unor vise și a unor interpretări filozofice, a fost el însuși un om cu destule vise - în ambele accepțiuni ale cuvântului - și cu vocație filozofică. Întradevăr, nimic atât de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
limbii vorbite? Cât privește cea dintâi chestiune, Coșeriu are în atenție câteva situații care, cel puțin din punct de vedere lingvistic, sunt perfect legitime. Anume, „suspendarea metaforică [a unor norme de coerență], suspendarea metalingvistică și cea care se poate numi extravagantă“<ref id="134">Ibidem, pp. 273-274.</ref>. Primul caz privește folosirea me taforică a limbajului, „proprie atât poeziei, cât și anumitor tipuri de glume sau jocuri de cuvinte“. Al doilea se referă la situațiile în care un discurs absurd este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
proprie atât poeziei, cât și anumitor tipuri de glume sau jocuri de cuvinte“. Al doilea se referă la situațiile în care un discurs absurd este citat întrun alt discurs („Ion afirmă că obiectele rotunde sunt pătrate“). Iar al treilea, uzajul extravagant al limbii, pare să comporte o gratuitate neobișnuită. De această dată, „dincolo de orice sens metaforic, se dorește tocmai exprimarea a ceva absurd“. Exact aici ar inter veni o diferență esențială între lingvist și logician. Anume, lingvistul admite ușor cazurile extravagante
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
extravagant al limbii, pare să comporte o gratuitate neobișnuită. De această dată, „dincolo de orice sens metaforic, se dorește tocmai exprimarea a ceva absurd“. Exact aici ar inter veni o diferență esențială între lingvist și logician. Anume, lingvistul admite ușor cazurile extravagante, socotind că ab 136 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE sur dul poate fi gândit și exprimat. Ceea cel interesează este doar coerența între gândirea absurdă și expresia sa. Logicianul, în schimb, nu ar accepta deloc așa ceva, căci pretinde un alt
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
căci pretinde un alt gen de coerență, mai sever, așa cum este cea dintre gândire și obiectul acesteia. Pretinde ca obiectul gândirii să nu fie contradictoriu, imposibil („cerc pătrat“, „teorie gri“). A acuza pe cineva că vrea neapărat să se exprime extravagant înseamnă a vorbi cu vocea logicianului. Privim atunci felul său de expresie ca vinovat, amendabil. Există, desigur, și asemenea cazuri, când omul caută cu orice preț să fie auzit și văzut. Însă Coșeriu nu are în vedere aici o simplă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
un impuls chiar în zona vorbirii: absurdul poate fi exprimat, ceea ce înseamnă că există atât un mod de a exprima cele absurde, cât și un mod absurd de exprimare. Coșeriu îndrăznește să folosească expresia „gândire absurdă“ („lingvistul admite și suspendarea «extravagantă» [...], cu condiția să existe o coerență între gândirea absurdă și expresia sa“), ceea ce pentru un logician este un nonsens. Am putea înțelege de aici că, sub anumite intenții, precum cea simbolică sau cea ludică, gândirea asumă pentru sine locul celor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
28-33, 145, 147, 156 ~ul văzut drept ceva: anti nomic 152-164, 166; contradictoriu 11 (n. 1), 51, 55-60, 76-84, 101 (n. 92), 137, 177; de limită sau ab solut 32, 93, 103, 141, 150, 159, 165, 167, 168, 174, 195; extravagant 44, 74, 136-137; excesiv față de sfera sensului 20-21, 53, 132 (n. 128), 141, 194, 196; imposibil 19, 24 (n. 13), 55, 58, 59, 81, 109, 137, 147- 148, 157, 180-181, 192-193; inclasabil sau fără loc (átopon) 145, 177 (n. 188
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
oferi noi soluții, ci pentru a construi un comentariu pe două voci care să dea o nouă viață unei dezbateri ale cărei concepte păreau de mult clasate. Cei doi explorează o para-realitate de port balcanic, loc de întâlnire al viselor extravagante. Profitând de starea de letargie a supraveghetorului său, Carol evadează, savurându și libertatea și posibilitatea de a înfăptui fără opreliști actul sinuciderii. În urma unui monolog interior, el sesizează unitatea dintre păzitor și păzit, are senzația dedublării și romanul se încheie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mi-a lăsat o mare impresie de tristețe funebră - și, iarăși, de ceva misterios. La asta s-a adăugat și faptul că țăranii din acel sat, care nu mai văzuseră zmeul, au venit toți la curte, ca la o întîmplare extravagantă și necurată. Multă poezie îmi aduce aminte grădina noastră, în care era o corlată (un chioșc făcut din haragi de fasole) bătută cu flori delicate de tot felul de fasole, pârâul din grădină, pe care făceam mori, și balconul casei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
După realizare, s-ar deștepta și, inconștient, mi-ar reproșa mie iluzionarea și decepția ei. Iar în ipoteza, obraznică și absurdă, că Adela mă iubește cu adevărat, fericirea infinită, care ar sfida legile universului, ar fi trecătoare. În ipoteza asta extravagantă, ar trebui să-i cer mâna (din toate expresiile, a cere mâna pe care e liberă să o dea, fără a lua toate obligațiile față de ea și fără a masca și înnobila legătura prin toate formele și ritualele, cu atât
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în locul lui, să-mi aleagă un cal. La sfârșitul lunii mai a anului 1942, progeniturile - șapte la număr - ale lui Les și Bessie (Gallagher) Glass, actori de vodevil ai teatrului ambulant Pantage, acum pensionați, se găseau zvârlite, ca să mă exprim extravagant, în toate colțurile Statelor Unite. Eu, de pildă, al doilea fiu la număr, eram internat la spitalul militar din Fort Benning, Georgia, fiind bolnav de pleurezie - un mic suvenir al celor treisprezece săptămâni de instrucție de bază la infanterie. Gemenii, Walt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
condiționat. Doamna Silsburn a aprobat din cap entuziasmată și a mimat din buze un „da“. — Vino și dumneata! a răcnit și la mine doamna de onoare. Îmi amintesc ca am zbierat și eu la ea, cu o foarte curioasă spontaneitate, extravagantul cuvânt „Bine!“. (Până-n ziua de azi îmi vine greu să înțeleg de ce m-a inclus doamna de onoare și pe mine în invitația de a părăsi corabia. Poate că a fost mânată de firescul simț de ordine al liderului înnăscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
că unchiul tatălui miresei se alăturase grupului. Se cuibărise în vechiul fotoliu al răposatului meu buldog. Piciorușele îi erau încrucișate, părul pieptănat, pata de sos la fel de frapantă și - luați aminte! - trabucul era aprins. Ne-am salutat unul pe celălalt la fel de extravagant, de parcă aceste separări intermitente ale noastre deveniseră subit prea lungi și inutil de greu de suportat. Locotenentul se afla tot în fața bibliotecii. Răsfoia paginile unei cărți pe care o scosese din raft, aparent absorbit de ea. (Niciodată n-am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de altă parte, părea efectiv încântat când unul dintre copii îi arăta cum își julise umărul când încercase să înoate sub val. Tehnic vorbind, cred că nici nu avea un zâmbet de societate și totuși e drept (poate un pic extravagant) să afirm că din fața lui nu lipsea nimic din ce-i esențialmente potrivit. Zâmbetul său în fața umărului julit, de exemplu, era adeseori înnebunitor, mai cu seamă când umărul julit era al tău, dar îți și distrăgea atenția, atunci când o distragere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
tăiat cârnații în bucăți foarte mici și apoi i-am prăjit în unt - un vechi regal. Dar toate astea le făceam mai degrabă pentru mine decât pentru Portia. Era limpede că nu se simțea destul de bine pentru o ultimă cină extravagantă. Când i-am pus cârnații în față, a rămas nemișcată, uitându-se la ei plictisită. Am privit-o o vreme, apoi m-am aplecat și am luat-o. A fost un palid murmur de neplăcere, dar nu o luptă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
însoțitoarea de zbor doar a șoptit, oftând: — Cu brânză atunci, și a aruncat un triunghi de plastic pe măsuța Shebei. — E beată, a sâsâit Sheba când femeia a plecat. Am luat un taxi de la Edinburgh la Peebles. Era un lucru extravagant, dar Sheba a zis că trenul merge prea încet. Era în mare grabă acum să se întoarcă la Londra și să vorbească cu Connolly. În taxi, am încercat s-o distrag întrebând-o despre mama ei. La început n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
luat o pauză de la carte, ca să-și pregătească o conferință. Și-a cumpărat un mic radiator portabil pentru studiu și e fericit ca Larry. — Doamne, impresionant. (După Sheba, una dintre temele favorite ale doamnei Taylor fusese întodeauna stilul de viață extravagant al fiicei și al ginerelui ei.) Și Ben ce mai face? — Bine, a zis Sheba. Se vedea că încă scrâșnea din dinți după comentariul legat de radiator. — Are o... Apoi în mod evident s-a hotărât să nu-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]