4,829 matches
-
m-am dus spre raza de lumină ca o gură prin care soarele încet apună, cu raze reci, prin rază eu sunt prins de o iluzie care s-a aprins ochii ei, din ochiul ca o gură atunci când Răsăritul e făptură și doar Apusul este-un colț de rai. Și am țipat: Femeie stai! Ești raza de lumină vie a ochiului peste vecie, ești Răsăritul spre Apus apoi am mers, m-am dus... Referință Bibliografică: Pe drum / Petru Jipa : Confluențe Literare
PE DRUM de PETRU JIPA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381594_a_382923]
-
bătrân, doar el, o știe, În vremurile când stăteam la masă, Sub frunza lui de patimi vie, Eram cu toții, eram acasă. Și fericirea mea a fost frunză De nuc ce a cântat în vânt Un cânt amar cu amară buză, Făptura ei de sevă plină S-a rupt din lume, e-n lumină Și doarme frumos în pământ. Citește mai mult Și fericirea mea s-a dus,De parcă a fost din zăpadă,Un soare rece în apus,Pete de sânge pe
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
spadă.Nucul bătrân, doar el, o știe,În vremurile când stăteam la masă,Sub frunza lui de patimi vie,Eram cu toții, eram acasă.Și fericirea mea a fost frunzăDe nuc ce a cântat în vântUn cânt amar cu amară buză,Făptura ei de sevă plinăS-a rupt din lume, e-n luminăși doarme frumos în pământ.... XXX. GÂND, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 1986 din 08 iunie 2016. Apoi, n-a mai fost nimic, degeaba mi-am albit dinții
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > ODĂ,PĂMÂNTULUI MEU! Autor: Ileana Vičič Stanca Publicat în: Ediția nr. 1877 din 20 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Odă,pământului meu ! Ai simțit tu,iubirea arzându-ți făptura? Tristețea primei deziluzii? O,ce noroc ,că n-ai simțit-o, și ce blestem ,pe cel ce-o simte! E ca un foc,cenu mai vrea să plece, e ca un jar aprins în carne; E durerea ,e iubirea, e
ODĂ,PĂMÂNTULUI MEU! de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381635_a_382964]
-
m- aș fi născut mult prea devreme Sau pentru mine, uneori, mult prea târziu Sunt obosită și mi-e grea durerea lumii, Și neputințele ororilor care-n același cerc, Ne mistuie pe toți sau doar pe unii Pâna la ultima făptură blândă dar încerc Să caut o lumină- n intuneric unde sfinții, Fără de văz ne-mpart atingerea- n făpturi, Fără de-auz se mișcă tremurând în bezna minții, Vocale- n vocile deschiselor lor guri, Mult mai târziu, la mii de ani
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
e grea durerea lumii, Și neputințele ororilor care-n același cerc, Ne mistuie pe toți sau doar pe unii Pâna la ultima făptură blândă dar încerc Să caut o lumină- n intuneric unde sfinții, Fără de văz ne-mpart atingerea- n făpturi, Fără de-auz se mișcă tremurând în bezna minții, Vocale- n vocile deschiselor lor guri, Mult mai târziu, la mii de ani, după apocalipsă, Trezită din genunea de aburi fumurii, Fără ca nimeni pân-atunci să-mi fi simțit vreo lipsă
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
pustiu,Trăiesc precum m- aș fi născut mult prea devremeSau pentru mine, uneori, mult prea târziuSunt obosită și mi-e grea durerea lumii,Și neputințele ororilor care-n același cerc,Ne mistuie pe toți sau doar pe uniiPâna la ultima făptură blândă dar încercSă caut o lumină- n intuneric unde sfinții,Fără de văz ne-mpart atingerea- n făpturi,Fără de-auz se mișcă tremurând în bezna minții,Vocale- n vocile deschiselor lor guri,Mult mai târziu, la mii de ani, după
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
și mi-e grea durerea lumii,Și neputințele ororilor care-n același cerc,Ne mistuie pe toți sau doar pe uniiPâna la ultima făptură blândă dar încercSă caut o lumină- n intuneric unde sfinții,Fără de văz ne-mpart atingerea- n făpturi,Fără de-auz se mișcă tremurând în bezna minții,Vocale- n vocile deschiselor lor guri,Mult mai târziu, la mii de ani, după apocalipsă,Trezită din genunea de aburi fumurii,Fără ca nimeni pân-atunci să-mi fi simțit vreo lipsă
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
nu păși ‘napoi Am învățat lumina, din tainele iubirii Și moartea- am înțeles-o, cum calea fericirii Zidește dintr-un lut mântuitor de viață, Ce nu se prăbușește, din care se învață..., Așa-mi spuse-nțeleptul și mai privi o dată, Făptura-mi neformată și poarta încuiată, Sunt mere scuturate sub al iubirii pom, Mă răsucesc în pântec, visând să mă nasc om. Silvana Andrada Tcacenco- 29.10.2016 ... Citește mai mult SĂ MĂ NASC OMPe melodia apei mă legăn eu în
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
putința de-a nu păși ‘napoiAm învățat lumina, din tainele iubiriiși moartea- am înțeles-o, cum calea fericiriiZidește dintr-un lut mântuitor de viață,Ce nu se prăbușește, din care se învață..., Așa-mi spuse-nțeleptul și mai privi o dată,Făptura-mi neformată și poarta încuiată,Sunt mere scuturate sub al iubirii pom,Mă răsucesc în pântec, visând să mă nasc om.Silvana Andrada Tcacenco- 29.10.2016... XXXI. PE JOS SUNT PIETRE SUS E CERUL, de Silvana Andrada , publicat în
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
m-am dus spre raza de lumină ca o gură prin care soarele încet apună, cu raze reci, prin rază eu sunt prins de o iluzie care s-a aprins ochii ei, din ochiul ca o gură atunci când Răsăritul e făptură și doar Apusul este-un colț de rai. Și am țipat: Femeie stai! Ești raza de lumină vie a ochiului peste vecie, ești Răsăritul spre Apus apoi am mers, m-am dus... Citește mai mult Pe drum trece o femeie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
nr. 1949 din 02 mai 2016 Toate Articolele Autorului Se bucură oștirile În cer și pe pământ, Se ‘nalță azi cântările Peste altarul sfânt! Se luminează zările, Iadul a fost înfrânt Și dărâmate-s porțile! ,,Vițelul este mult”. Se bucură făpturile Pe moarte iar călcând, Au înflorit cărările Spre ceruri aburcând! Deschise sunt azi ușile, Păcatul s-a iertat Și peste toate legile, Hristos a înviat! Referință Bibliografică: Hristos a înviat! / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1949, Anul
HRISTOS A ÎNVIAT! de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381768_a_383097]
-
ce simt să-nțeleagă! Și-acolo în liniștea sfântă și înaltă, Legați de iubire, pedepsiți laolaltă, Aș vrea să trăim o vecie întreagă; Din cer picurau în auz osanale, Gemea lumina dintre ei flămândă, Închide-mă în dragostea inimii tale, Făptura mea toată să mi-o pătrundă... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Lumină fecundă... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1742, Anul V, 08 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
LUMINĂ FECUNDĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381804_a_383133]
-
sala de curs). Lecția 4: Tema - Modelaj Animale- pastă Das - 2 - 3 modele de animale (de ex: elefant, girafa, papagal). Se va aplica culoare pe formă modelata. Lecția 5: Tema - Animalul FANTASTIC - o temă liberă, de creație. Va rezulta o făptura fantastică formată din diferite părți de animale, combinate în mod liber. Se va lucra după fotografii cu animale, ca punct de pornire. A doua expediție Modul pentru părinți și copii O întâlnire creativă cu lumea fascinantă a culorilor ascunse în
De la Natură la Artă la Antipa [Corola-blog/BlogPost/99593_a_100885]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > TU FIICA A EVEI... Autor: Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 1891 din 05 martie 2016 Toate Articolele Autorului Tu fiică a Evei,clocotitoare făptură, Ce-ți curge în vine,fluidul miracol, Ne-arunci cu știință și fără obstacol AMORUL ce nu vrea, să aibe măsură... De mii de ani cum spune geneza Femeia clădește,dăramă,ridică,coboară Istoria lumii pe a vieții scară, Scriindu
TU FIICA A EVEI... de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384191_a_385520]
-
nu-mi convine ce am constatat, În acele vremuri de demult uitate, Pe când de tine am avut parte. Și-n acele vremuri ai fost cineva, De o frumusețe rară, ca fiind aevea, Cu ale tale gropițe din obrăjori, Și-ntreaga făptură plină de culori. Dar, problema mare ști care este? Că și-n acele vremuri mi-ai dat veste, De ale tale dorințe cam modeste, De a te ÉPHÉMÉRIZA, să vezi cum este. ÉPHÉMÉRIZAREA, a fost o nebunie, Pe care ai
CĂTRE, SUPER FRUMOASA DOAMNĂ ÉPHÉMÉRIDĂ ( II ) de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384172_a_385501]
-
făcut rău, și eu am avut același vis. Am coborât până la rădăcina Stejarului. Rădăcina, uriașă stătea înfiptă într-o minge strălucitoare, mare cât o casă.. Ce de aur, am gândit eu ! Am auzit o voce , dar nu am văzut nici o făptură. Să nu săpați aici, nicicând, de veți încerca să umblați la rădăcina Stejarului, dealul se va surpa, va acoperi toată Moldova.Cutremure vor zgudui țara, pământul se va prăbuși, la suprafață va ieși apa, marea cea mare ce a acoperit
O TOAMNĂ NEOBIȘNUITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384231_a_385560]
-
mai frumoși ghiocei din viața mea. Mi le-ai trimis atunci cu femeia de serviciu, cine se putea apropia de incinta spitalului? Soții stăteau pe sub ziduri în speranța că vor zări la ferestrele triste ale Maternității o părticică din micuța făptură, sau pe cea ce dăduse naștere pruncului. Ce de primăveri FERICITE, totuși. A venit și o zi tristă, o zi de toamnă ruginie. Atunci el a plecat, pentru totdeauna. Primăveri triste, au fost câteva, zadarnic zâmbeau toporașii, viorelele, narcisele. Ea
A ȘAPTEZECEA PRIMĂVARĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384232_a_385561]
-
doar prin acest pseudonim laconic, un cascador nu foarte cunoscut (interpretat de Ryan Gosling) care pe timp de noapte activează ca șofer în timpul jafurilor. „Pilotul se identifică cu personaje pe care le-am gândit pentru Bronson și Valhalla Rising, aceste făpturi incredibile, divine. Mă interesează în mod deosebit această parte neagră a eroismului, modul în care respectarea strictă a unui cod de onoare poate transforma viața unui om într-o cursă psihotică“ declară regizorul Refin despre personajele sale. Ryan Gosling a
Cursa pilotului necunoscut [Corola-blog/BlogPost/96922_a_98214]
-
are o imaginație bogată - este uneori de o debordantă fantezie păgînă. Sărbători care au/sînt cu un aer “hirsut” - și în care, bunăoară, se pun pe față măști. Se joacă ursul, care de altfel, nu este, tocmai, cea mai pașnică făptură din lume. Ci, dimpotrivă, în general, are buhul unui animal care, din cînd în cînd, spre a ieși din plictiseală, mai sfîșie oamenii. Măștile românești au un aer de HALLO WEEN . Au câțiva dinți lipsă - și o știrbenie de film
Hello-ween!? [Corola-blog/BlogPost/96950_a_98242]
-
floarea de departe -abia văzută În fața -i crește fremătând de viață Că drumul lui , o clipă în deruta, Să-și ia aceeași țintă îndrăzneață. Pătruns de frumusețea neatinsă Îi crește înzecit țâșnirea lină Ah, floarea se cutremura învinsă, Albastră ei făptura surd suspina! Referință Bibliografica: Povestea unui meteor / Gigi Stanciu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1386, Anul IV, 17 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gigi Stanciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
POVESTEA UNUI METEOR de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383755_a_385084]
-
mod voit de simboluri demonice și să încurajăm copiii să îmbrățișeze obiceiuri malefice, chiar dacă acestea poartă o haină de așa-zisă sărbătoare. Pentru celebrarea Săptămânii îngerilor, în unele colectivități de copii, se pregătesc desene și decupaje pentru expoziții destinate diafanelor făpturi protectoare, au fost anunțate simpozioane care pun în discuție teme interesante cu specific nu numai spiritual ci și psihologic și se organizează sesiuni de donații către categorii defavorizate de persoane, cum sunt bătrânii și orfanii, iar la sfârșitul săptămânii, în
SĂPTĂMÂNA ÎNGERILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383793_a_385122]
-
sunt spinele. Toată viața m-am apărat de flori, ca să le feresc de suferință. Ele au fost atât de inocente, încât au crezut că sunt protejate de un spine. Cum să înțeleagă florile spinii? Nici spinii nu-și înțeleg ascuțimea făpturii. Sau poate sunt o plantă carnivoră? Atrag florile, pe urmă le devorez”. Și aici e vorba de un soi de devorare, ca și a păianjenului din piesa precedentă, de data aceasta, între regnuri. Scena se mută în Actul II, în
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
matematica, materia ce nu e prietenă cu mine își are originea într-un punct. Dacă privim dincolo de punctul fiecărui lucru o să desoperim înțelepciunea lumii. Orice linie pleacă dintr-un punct. Orice ființă urmează o linie, o traiectorie în viață. Adesea făpturile se învârt în jurul aceluiași punct, trazează cercul, iar ele sunt punctul”. Astfel, noțiunile abstracte, nedefinite devin lucruri și chiar ființe vii. În Actul II, decorul se schimbă: suntem pe aleea unui parc, toamna. Aceiași elevi și încă alții. Tătulea își
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
o clipă, o lumânare ce arde cu patimă până la ultima scâteie, o floare ce într-o noapte își descarcă întreg parfumul și frumusețea în văzduh ca în zori să închidă ochii obosită și ofilită. I s-a dat o clipă făpturii și când aceasta a învățat cum să ia viața de mână și să-i culeagă roadele a fost condamnată la neputință și moarte. O clipă scurtă în care îți dorești să urci muntele de piatră, dar în spatele fiecărei pietricele se
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]