742 matches
-
din cîte-a scris bietul om, "Familia" din Pesta nu i-a primit nimica, sub cuvânt că nu sânt destul de ușor scrise, nu sânt pentru așa-numitele spirite frumoase, c-un cuvânt pentru d-nul redactor al "Familiei" nu erau destul de - fade. Și, deși are multe scrieri, din care unele pline cu idei frumoase, totuși începuse a se-ndoi despre talentul lui. Acuma însă a-nceput a avea mai multă încredere în el însuși. Mi-a cerut epistola, ca să-și copieze critica
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
se pot lăuda că au sesizat momentul când au pus bazele regretelor de mai tîrziu? De câte ori mi-am amintit de anii în care am învățat la "Spiru Haret", m-am gândit doar că ei au reprezentat, poate, perioada cea mai fadă, cea mai searbădă, din viața mea, exceptând unele momente luminoase sau tulburi: primii fiori ai dragostei, trezirea instinctului sexual și, mai ales, o fascinantă aventură trăită cu ajutorul cărților. Nu mi-am pus problema, ca acum, că, la unsprezece ani, cât
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ca să pot dormi măcar câteva ore înainte de a fugi la liceu. Au fost niște ani la care nu mă pot gândi decât cu un amestec de melancolie, uimire și recunoștință. Căci, fără ei, adolescența mea ar fi rămas teribil de fadă. Niciodată n-am mai fost capabil de o asemenea libertate, de atâta uitare de sine. Veneam de la liceu, mâneam în grabă ce-mi dădea servitoarea la bucătărie, după aceea fugeam imediat la bibliotecă. Restituiam cărțile citite și luam altă provizie
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în țară: la început anual, după aceea tot mai rar; în cele din urmă uitați totul, mai ales că, de fapt, ceea ce va fi să trăim noi acilea e previzibil și plicticos, nimic nu e mai anost, mai sălciu, fastidios, fad, tern și insipid decât dictatura; nimic nu te stenahorisește mai mult și mai bine decât dumneaei, nimic nu acrește mai bine mutrele, sufletele, fericirile. O să ne liturghisească tot felul de sacerdoți politici, o să ne explice în fum de tămâie, la
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ce cauză? — Domnișoară, o să vă decepționez. Nu știu, nu știm, poliția nu știe încă nimic. Conu Costache nu era nici el în apele lui, seara se anunța grea, deocamdată de-a dreptul nesuferită, or, sperase la puțină liniște. Friptura era fadă, deși arăta minunat rumenită și împodobită, sau poate că atmosfera schimbă gustul mâncărurilor. Sorbi din vinul care, în schimb, era de neprețuit, întrucât Livezenii aveau vinurile cele mai bune din Capitală, și se simți un pic mai îmbărbătat. Marioara îi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și cu martori! Portarul îl respecta pe fostul primar și-i plăcea că-i tânăr și activ. N-avea chef nici de Românul, nici de Drapelul, iar de Adevĕrul nici pe-atât, îl enerva cel mai tare. Timpul era prea fad și nu mai avea haz, ca pe vremuri, când scriau la el oamenii cu creierii cei mai mari din București. De fapt, fără Nicu, pe care să-l pună la curent cu ce e la gazetă, nici nu-i mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mătănii și de rugăciuni. Când și-a scos pălăria, părul blond i-a strălucit în soarele dimineții reci de toamnă. Era singurul lucru expresiv la ea. Pentru nimic în lume nu mi-ar fi trecut prin minte că ființa aceea fadă, tăcută, urma să fie folosită de soartă ca să-mi încurce viața încă o dată. Îmi închipui că puțini s-au gândit la ciudata asemănare dintre dragoste și dresură. În orice legătură dintre o femeie și un bărbat unul din ei trebuie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un eșec răsunător au cerut o sămânță de boală; fiindcă numai așa poți săvârși cele mai mărețe sau cele mai tâmpite isprăvi cu aceeași energie. Ce știu cei sănătoși despre mizeria din sufletul nostru? Mai nimic; au o idee foarte fadă despre asta. Prostii! Fanfaronadă! Nu pot crede o iotă. M-am: învățat cu boala mea ca un câine cu lanțul. Numai rareori mă mai încordez în lanț. Mă simt ca unul care și-a îngroșat vocea să pară mai puternic
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să mă uit în ochii Laurei. Dinu nici atât nu era un obstacol. El însuși avea viața sa dublă, nelăsând să se vadă, din cochilia în care se retrăgea ca un melc, de cum simțea un pericol, decât o politețe lipicioasă și fadă. Cât privește bătrânii, ei mă ajutau din toate puterile să fiu mulțumit de mine. li interesa tot ce spuneam și mă ascultau sorbindu-mi cuvintele. Numai Filip și Mopsul erau mai rezervați. Filip, dintr-o prostie. Se temea să nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
asta pentru a desface un stoc de haine demodate datorită cărora fiecare spera să devină imun. Dar toate aceste semne ale anotimpului nu te puteau face să uiți că cimitirele erau părăsite. În ceilalți ani, tramvaiele erau pline de mirosul fad al crizantemelor, și grupuri de femei se duceau la locurile unde rudele lor erau îngropate să depună flori pe mormântul lor. Era ziua în care se încerca să se compenseze pe lângă defunct izolarea și uitarea în care fusese lăsat timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
apoi începu să plutească în piscina hotelului în care locuiau. — Dumnezeule mare! Porcăria asta poate fi numită comedie? întrebă Ignatius întunericul. Nu mi-a venit să râd nici măcar o dată. Nu-mi cred ochilor că se poate vedea o asemenea murdărie fadă. Femeia ar trebui biciuită până la sânge. Ne subminează civilizația. Este un agent comunist chinez trimis să ne distrugă. Vă rog! Nu e nimeni aici cu un pic de decență, ca să meargă la panoul cu siguranțe? Sute de oameni sunt demoralizați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Unde era greșeala? Nu eram influențat de Sartre, aveam spirit critic, nu m-aș fi lăsat păcălit de acel mod sistematic de a defăima valoarea existenței umane, de a spune „saliva mea e dulce, trupul meu e călduț, mă simt fad“, În loc de „pace, bucurie, iubire“. Rezultatul era totuși ăsta: tata copleșit, Îmbrăcat În halat, cu un aer incredul, repetînd Întruna: „a citit Greața, a citit Greața“ ca și cum ar fi aflat că aveam o boală venerică. Avea atît de puțină Încredere În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mătănii și de rugăciuni. Când și-a scos pălăria, părul blond i-a strălucit în soarele dimineții reci de toamnă. Era singurul lucru expresiv la ea. Pentru nimic în lume nu mi-ar fi trecut prin minte că ființa aceea fadă, tăcută, urma să fie folosită de soartă ca să-mi încurce viața încă o dată. Îmi închipui că puțini s-au gândit la ciudata asemănare dintre dragoste și dresură. În orice legătură dintre o femeie și un bărbat unul din ei trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un eșec răsunător au cerut o sămânță de boală; fiindcă numai așa poți săvârși cele mai mărețe sau cele mai tâmpite isprăvi cu aceeași energie. Ce știu cei sănătoși despre mizeria din sufletul nostru? Mai nimic; au o idee foarte fadă despre asta. Prostii! Fanfaronadă! Nu pot crede o iotă. M-am învățat cu boala mea ca un câine cu lanțul. Numai rareori mă mai încordez în lanț. Mă simt ca unul care și-a îngroșat vocea să pară mai puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să mă uit în ochii Laurei. Dinu nici atât nu era un obstacol. El însuși avea viața sa dublă, nelăsând să se vadă, din cochilia în care se retrăgea ca un melc, de cum simțea un pericol, decât o politețe lipicioasă și fadă. Cât privește bătrânii, ei mă ajutau din toate puterile să fiu mulțumit de mine. Îi interesa tot ce spuneam și mă ascultau sorbindu-mi cuvintele. Numai Filip și Mopsul erau mai rezervați. Filip, dintr-o prostie. Se temea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ușurință drept artiști autentici dacă s-ar lua în considerație faptul că “reacțiile artistice” ale acelor copii sunt emanații sincere și întâmplătoare pe când așa-zișii artiști își încordează în sforțări infernale toți “mușchii” creierului pentru a da naștere unor opere fade și de insignifiantă valoare și care sunt prosusul unor “căutări și frământări lăuntrice mistuitoare”. Caricaturizarea artei, ne avertizează Călinescu, este de asemenea o formă de kitsch: un avantaj ”strategic” extrem de important a fost tendința kitschului de a se preta ironiei
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
invidie. Își mușcă pumnii până la sânge, de teamă că ar putea fi tentat să coboare, s-o urmărească și s-o Întrebe dacă o văzuse, dacă-i vorbise. Aici locuia, de opt sute șaizeci și trei de zile, Emma. Femeia aceea fadă - care se ocupa cu curățenia, angajată a vreunei firme de cattering din centru - avea privilegiul de a o Întâlni, de a se opri pe palier și a schimba două vorbe cu ea. Îi auzea vocea prin pereți, putea glumi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se trezea într-o pădure întunecată. O durere puternică la nivelul capului îl făcu să tresară. Nu-și amintea nimic, nu se ridica în capul oaselor și privi în jur. Văzu numai copaci bătrâni și, pe alocuri, fâșii de lumină fadă care reușeau să străpungă întunericul pădurii. După câțiva pași a zărit o cabană părăsită. Fragmente din ferestre se vedeau în jurul casei. Ușa din lemn putred se închidea și deschidea în bătaia vântului. Nedumerit a pornit spre cabană. Chiar înainte de a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de sine. Știuse să-i țină piept polițistului care, la urma urmei, nu se dovedise chiar atît de antipatic cum crezuse. Aruncă o privire la ceas și Încercă să reia lectura romanului de la prima pagină. Era totuși un roman polițist fad, realitatea era Întotdeauna mai uimitoare decît ficțiunea. Dădu pagina și simți reflexul unei lumini peste hîrtia albă. Mai parcurse cîteva rînduri, dar, fugitiv, lumina trecu din nou peste pagină. Intrigată, Marie Înălță capul. Crezu că are o halucinație: lumina venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
s-o facă Încă de la Început. ZÎmbi În sinea lui. Îi făcuse niște mici concesii și se văzu acum răsplătit, căci ea se destinse și Își scutură părul, iar el primi În nări o boare din parfumul ei. Un miros fad de alge și de apă de mare care fusese agitată plutea În laboratoarele pustii. Luminile de serviciu tremurară, apoi se stabilizară cînd Fersen apăsă pe Întrerupător. Cei doi polițiști deschiseră ușile unele după altele, verificînd interiorul Încăperilor, goale. Dr. Pérec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
conduseră la ușă; Vianello Îi spusese - părea cu luni În urmă - unde se afla. Sună la sonerie, Își dădu numele și ușa se deschise. Curtea era mică, fără plante, scările ce porneau În sus de acolo fiind de-un cenușiu fad. Brunetti ajunse În capul scărilor și ridica mâna ca să bată la ușa de lemn, dar Viscardi deschise Înainte s-o poată face. Urma de sub ochiul lui era mai deschisă la culoare, vânătaia fiind aproape complet retrasă. Zâmbetul, Însă, era același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
care scriu în momente de inspirație, când gândul este o expresie organică și personală ce urmează fluctuațiile și variațiile dispoziției nervoase și organice. Unitatea perfectă, preocuparea de sistem și de consecvență indică o viață personală cu puține resurse, schematică și fadă întocmai ca și contradicțiile din capriciu sau dintr-un paradox facil. Numai contradicțiile mari și periculoase, antinomiile interioare irezolvabile dovedesc o viață spirituală fecundă, deoarece numai în ele fluxul și abundența lăuntrică își pot găsi moduri de realizare. Oamenii care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
adesea senzația unei cunoașteri integrale care epuizează întreg conținutul lumii, pentru ca altă dată să nu pricep nimic din tot ce se învîrte în jurul meu. Simt un gust amar în mine, o amărăciune drăcească, bestială, când însăși problema morții îmi pare fadă. Pentru întîia oară îmi dau seama cât de greu de definit este această amărăciune. Poate și din motivul că umblu după motive de ordin teoretic, atunci când ea izvorăște dintr-o regiune eminamente preteoretică. În acest moment, nu cred în absolut
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de veci. Și mă mir cum de acest proces se-ntîmplă numai în simțire, și nu și în realitate. Nimic nu mi-ar părea în aceste momente mai natural decât să mă scufund înspre adâncimi de întuneric, unde nimic din claritatea fadă a acestei lumi n-ar mai avea nici o urmă de reflex. Nu vreau să caut o explicație organică a acestei porniri din mine înspre întuneric, fiindcă nu pot găsi una pentru beția de lumină. Dar mă gândesc totuși cu nedumerire
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se mai constituie în ordinea vieții, ci s-au cristalizat într-o regiune transcendentă ei, păstrând slabe legături cu tendințele iraționale și vitale. Cum să întemeiezi o morală? Mi-e atât de scârbă de acest cuvânt, "bine", este atât de fad și de inexpresiv! Morala spune: lucrați pentru triumful binelui! Dar cum? Prin împlinirea datoriei, prin respect, prin sacrificiu, modestie etc. Toate acestea îmi par simple vorbe, deoarece ele nu cuprind numai un vag formal, dar mai cu seamă un vag
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]