1,044 matches
-
glas cât mai tare. Privi în jur. Norocul era de partea lui. Nici țipenie de om. Dar, pentru siguranță, se întoarse cu fața spre pârâu și, în timp ce se ușura, se uită prin preajmă, cercetând zona. Apoi, calm, scoase scrisoarea din faldurile îmbrăcăminții și citi: Diseară, la Ora Câinelui, dacă vântul suflă dinspre miazăzi sau apus, vino în pădurea din spatele Templului Jozaiji. Dacă vântul bate dinspre miazănoapte sau se oprește complet, stai pe loc. Termină de citit, rupse scrisoarea în bucățele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
sosirea mesagerilor. Pune-i să aștepte în Camera Bâtlanului, ordonă el. Acea încăpere era rezevată conversațiilor de cea mai secretă natură. Aproape imediat ce intrară cei doi mesageri, Hideyoshi apăru și el și se așeză. Unul dintre oameni scoase scrisoarea din faldurile kimonoului și o depuse cu respect în fața lui Hideyoshi. Era învelită în două sau trei foi de hârtie uleiată. Hideyoshi desfăcu ambalajul și tăie plicul. — O, de mult n-am mai privit scrisul de mână al Domniei Sale, spuse el. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lungă lângă el și brațul pe rezemătoarea de-alături. Lumina lămpii era deosebit de palidă, fiind filtrată prin plasa verde de borangic pentru țânțari care atârna în jurul lui Mitsuhide. Când dormea, plasa îl înconjura din toate cele patru laturi, dar acum faldul din față era susținut pe un băț de bambus. — Intră, Mitsuharu, îl chemă Mitsuhide. — Despre ce e vorba? întrebă vărul său, după ce îngenunche în fața lui Mitsuhide. — Mitsuharu, ți-ai risca viața pentru mine? Mitsuharu îngenunche în tăcere, arătând de parcă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în costum de baie, ci în odăjdii, semn al învestiturii, singurul semn de acest fel, cîteodată; medicul își primește pacientul în halat alb, o sugestie de puritate și posibilă vindecare; judecătorul își marchează autoritatea prin robă neagră și largă, în faldurile căreia, de prea multe ori, dreptății nu-i rămîne decît să se rătăcească. Profesorului de istorie Zub îi venea greu să se adreseze unor ascultători ce-și părăseau adesea locul de pe cracă, pentru a se așeza direct pe hîrdăul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Pagini, V, 150; Popa, Dicț. lit. (1977), 461; Valeriu Cristea, Literatura educativă, RL, 1978, 26; Lit. rom. cont., I, 196-198; George Muntean, Luminile oglinzilor, RL, 1984, 24; Teodor Vârgolici, Confesiuni literare, RL, 1989, 29; Micu, Scurtă ist., II, 348; Faifer, Faldurile, 69-72; Dicț. scriit. rom., IV, 8-10. D.Gr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
pas, ci prin salturi, de la o valoare anumită la o altă valoare anumită, fără ca între ele să mai încapă trepte intermediare. Altfel spus, materia universului la nivel cuantic nu e continuă și omogenă, ci neomogenă și discretă. În franjuri și falduri, așa arată universul la treapta lui cea mai mică. Există o discreție cuantică a lumii, cuvîntul "discret" fiind luat aici în sens etimologic, ca sinonim pentru "separat". Tot ce e discret e rezultatul unei separări, al unei segregări, adică al
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
a înghițit. Am observat că avea un măr al lui Adam proeminent. Mi-a trecut prin cap că de fapt nu era un cititor de-al lui Lotte. Am aruncat o privire în jos, spre întunericul care se adunase între faldurile jachetei lui din piele, care îi cădeau peste șolduri. Nu mai știu ce am crezut că se ascunde dedesubt. Dar bineînțeles că nu era nimic. A continuat să stea acolo, de parcă nu auzise ce-i spusesem. E târziu, am spus
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
mutat, cu 0,90 m, mai în față și racordat cu peretele prin suprafața plană, deasupra căreia se află clopotnița. Pictura, ce îmbracă și pereții și bolta navei, cu vădite accente sociale, se remarcă prin coloritul pastelat, viu, căruia numai faldurile, redate prin linii închise, îi dau o notă de sobrietate, și prin decoruri de chenare și arcade; a fost realizată, în 1795, de popa Nicolae zugravul de la Feisa. Bolta a fost împărțită, prin chenare decorative, în trei registre pe ele
Biserica de lemn din Dâmbău () [Corola-website/Science/316268_a_317597]
-
de la mai jos de sâni până la gât, tiveala de jos, în general atingea gleznele. Unele aveau mâneci scurte, altele erau fără mâneci. Așezarea pe corp putea fi foarte strânsă sau lejeră. Erau deseori purtate cu o centură care aduna împreună faldurile percalului. Erau cusute dintr-o bucată dreptunghiulară de pânză de două ori mai lungă decât lungimea dorită a veșmântului. În mijlocul pânzei era tăiată o deschizătură pentru cap, care apoi era împăturită în două. Părțile de jos erau cusute împreună lăsând
Vestimentația Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302843_a_304172]
-
în jur o lumină prietenoasă, entuziastă și încrezătoare. Se înălța din ce în ce mai mult, în ritm amețitor, încât atunci când am pus piciorul pe mal, aproape dacă se mai zărea figura ei de raze undeva în înalt, la creștetul capetelor oamenilor ajungând abia faldurile ce-i acopereau sandalele... însă ea aștepta acolo, răbdătoare, întâmpinând călătorii cu bunăvoință nemărginită. Vaporul nu staționa acolo decât un timp scurt, trebuia vizitată înainte ca barca să plece din nou... așa că am alergat spre ea și m-am oprit
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
bărbat poate cădea, ca să nu mai fie găsit niciodată. Uitându-se la el și lingându-și buzele, Hugo și-a spus că i-ar plăcea să fie acel bărbat. Când Amanda și-a depărtat încet picioarele și și-a dat faldurile rochiei la o parte, pentru a demonstra că nu avea nici cea mai vagă urmă de chiloți, Hugo a simțit că începe să i se învârtă capul pe umeri. —Dumnezeule, ce dor mi-a fost de tine, a mârâit el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
expert la gingii, atingându-le ușor. Apoi, Îl trase puțin de pielea de pe spate lăsând-o să cadă la loc. —Are gingiile cam palide, observă el cu voce tare. Vezi, aici? Ușor cenușii. Și vezi cum Îi cade pielea În falduri. Deshidratare. Îl ridică și i se uită sub burtică. —Mm. E o fetiță... Și are o hernie la ombilic... Are cam cinci săptămâni și după cât se vede nu a fost Încă Înțărcată. —O fetiță... spuse Esmé cu un aer visător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
senin, de un albastru uniform. Se simțea captivă, dezorientată, dar nu o deranja, dimpotrivă, pentru că știa că nu se pierduse cu adevărat. Încă mai auzea vocile celorlalți la câțiva metri mai Încolo. Își ridică rochia, atentă să adune cum trebuie faldurile stofei Încât să nu se stropească din greșeală. Oare cum reușeau femeile din perioada victoriană să se ușureze Îmbrăcate cu rochiile acelea cu crinoline imense și fustele Înfoiate? În portofel ținea fotografia unei tinere femei de culoare, stând În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să evoce, reconstruindu-le, figura și personalitatea lui Eminescu. Mă gândesc de pildă la unele fermecătoare pagini din "Bălăuca" lui Eugen Lovinescu (la podul de raze, "pe care luna și propria-i fantezie" îl aruncă peste valea "cetăței adormite în faldurile istoriei" între Copou și Cetățuie). Mă gândesc la ultimele două opere ale lui Cezar Petrescu, Luceafărul și Nirvana, așa de îndrăznețe și riscate ca întreprindere artistică, așa de frumoase și interesante ca realizare. Dar ceea ce leagă pe Eminescu de Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dar le furam și proprietatea mândriei, sentimentul că domină lumea prin atracția unică pe care o exercitau. Le respingeam, confiscându-le totul: pulpe, rochii, farduri, zâmbete se comprimau în nările mele, aspirate în câteva molecule de aer, recompuse apoi în faldurile creierului și împrăștiate sub reflectoarele simțurilor, departe de ochii mulțimii. Eram fericit, le înghițeam frumusețea oricând îmi doream, nimeni nu bănuia nimic. Acasă, lucrurile curgeau mai complicat. Locuiam cu iubita mea într-un bloc interbelic, de patru etaje. Corabia noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să putrezească în ploaie. Casa părintească a fost confiscată, cu tot cu grajduri și terenuri. Când a ieșit din închisoare, după o amnistie, nimeni nu l-a mai recunoscut pe bunicu’ Vitalian, nici măcar bunica Aneta. Ajunsese slab, chel, cu oasele sărind prin faldurile hainelor. S-a încuiat în apartamentul bunicii din București (cel pe care avea să-l doneze lui taică-meu și-n care urma să-și facă apariția, adus de Partid, și pișăciosul chiriaș Costea) și n-a mai vorbit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
niște tunici cabrate, cu epoleți și nasturi metalici, de cazarmă; fireturile atârnau pe stofa lucioasă de velur sau catifea, croită în unghiuri drepte, cu revere largi de mareșal. Culorile tari reveniseră, textura preferată părea una densă și mată, jucând în falduri adânci: mov, vișiniu închis, bleumarin; te simțeai ca în Muzeul Draperiilor. Prin despicătura tunicii, între tricoul prea scurt și pantalon, sclipeau pietrele prețioase sau lucea sfera unei bile nichelate, înșurubate calm în buric. Puștoaicele circulau în grupuri de câte două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
iernii, ca o miniatură În alb și gri, acoperită uneori de cortina groasă a ceții, care reducea totul la imediata apropiere. Iar insulele ceva mai depărtate, dar perfect vizibile În restul anotimpurilor, precum Murano sau Burano, dispăreau, adeseori, ascunse de faldurile mișcătoare ale unui cer care cobora, greu de ninsori, până la contopirea cu laguna. În acele zile, Veneția nu mai era decât o succesiune de mici descoperiri, care nu duceau la un ansamblu, ci la un labirint. Sutele de străduțe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
vistieria Sucevei, aveau să sosească la mijlocul verii pentru Cetatea Neamțului și pentru Hârlău. - O clipă! strigă Francisco, repezindu-se spre una dintre căruțe și scoțând un obiect lung, frumos Înfășurat În catifea roșie. Un cadou pentru tine, Cosmin. Căpitanul desfăcu faldurile moi ale Îmbrăcăminții de catifea venețiană și rămase În mână cu o superbă spadă de Toledo, cu o linie lungă și fină pe mijlocul lamei, până la vârf, și cu semnul scutului și al spadei pe apărătoare. Era o spadă lucrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cuvintele. Iar cuvintele cădeau, ca niște umbre, În viitor. Făcuse doar câțiva pași când un murmur venit de pretutindeni Îl făcu să ridice privirile. Cerul greu și cenușiu care apăsase capitala imperiului se ridicase În doar câteva clipe, iar prin faldurile străvezii ale norilor străbătea, stingheră, singuratică, aproape imposibilă, o rază de soare. 13. Înfrângerea 21 martie 1476, Cetatea de Scaun a Sucevei De pe meterezele cetății, coloana Apărătorilor care se apropiau Învăluiți de mantiile lor albe cu semnul scutului și spadei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
peștele s-a ridicat, scăpând, zburând în aer! Am răsuflat ușurată privind solzii de argint ai peștelui, spunând că era un somon, rudă cu cel sculptat la Stadshuset (primăria orașului) în piatră. Era chiar istoria fondatorului orașului, existând și în faldurile secrete ale memoriei misterioase. Astfel îmi vorbește Mnemosyne și mie, trezindu-mă, strigăt exprimat atât de fericit în memoriile lui Nabokov. Dacă aș fi stat mai departe în România, n-aș fi citit cărțile pe care le citesc acum, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Omulețul ridică bărbia ca și cum ceva de pe tavan i-ar fi atras brusc atenția. Închise ochii și strânse buzele, În timp ce repeta În șoaptă numele acela. Dante avu impresia că parcurgea, cu ochii minții, paginile deschise ale unei arhive misterioase, ascunsă Între faldurile memoriei. - Arrigo... da Jesi. Desigur. Filosoful, zise el după câteva momente. A venit din Franța, nu demult. Puține bagaje și, de fapt, nu a plătit nici o taxă, doar o sumă mică pentru cărțile și hârtia de scris pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care trebuia să vină cu mașina înaintea mea îl înfruntă cu calm Paula -, iar dacă n-aș avea, mi-aș căuta unul adaugă, eliberîndu-și brațul. Și apropo de vremea asta și de aranjamente: continuă, trăgînd perdeaua la loc, potrivindu-i faldurile Aura e bine mersi, operată, în afară de pericol; stă la Sălcii, nu în cîmp. Du-te mai bine și-o vezi pe femeia de ieri, că nici cinci sute, cît ai luat, nu se dau de pomană la ce-a-pe. Radu pornește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Era Rosemary. — Dragă Martin, rosti Rosemary în stilul ei precis și concret în clipa în care ușa se deschisese numai câțiva centimetri, am venit pentru perdele. Avem o problemă cu forma draperiilor, nu știu dacă le vrei drepte sau cu falduri și m-am gândit că e mai bine să te întreb și să mă mai uit o dată la ferestre. Bun, văd că ți-au sosit deja lucrurile. Putem să ne apucăm imediat să le aranjăm puțin. — Intră, bobocule, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de șobolani, rezultând astfel creaturi mutante gigantice, capabile s-o alunge pe Shirl cu o singură bătaie disprețuitoare de aripi. Iar Bob nu punea otravă, dar nu din cine știe ce scrupule pentru drepturile animalelor, ci din cauză că Shirley Grăsana nu știa, cu faldurile ei de grăsime unduind senzual, să se țină departe de haleala peste care se Întâmpla să dea. Am oftat. Departe de a spăla mizeria acumulată, ploaia părea că o Întețește, formând un strat zdravăn de noroi, funingine, excremente, pământ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]