875 matches
-
stărilor de lucruri atomare“. Propoziția elementară este adevărată dacă starea de lucruri atomară există și e falsă dacă starea de lucruri atomară nu există. Totodată, în 4.41 se precizează: „Posibilitățile de adevăr ale propozițiilor elementare sunt condițiile adevărului sau falsității propozițiilor.“ S-ar putea înțelege, prin urmare, că nu numai propozițiile, dar și propozițiile elementare sunt „imagini“, că și ultimele, nu numai primele, au un conținut descriptiv. Descrierea pe care o dau TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 153 propozițiile faptelor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
descriu stări reale, dintre enunțurile limbajului „fenomenologic“ și ale limbajului comun, dintre propoziții cu sens și nonsensuri, modalităților de a stabili sensul unei propoziții care descrie realitatea. Sensul unei propoziții este dat de modul cum se decide asupra adevărului sau falsității ei. Înțelegem propoziția dacă știm acest lucru. „În acord cu principiul meu, EXISTĂ UN WITTGENSTEIN I ȘI UN WITTGENSTEIN II? 233 două ipoteze trebuie să fie, potrivit sensului lor, identice dacă orice experiență posibilă care o confirmă pe prima o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
A spune că el (Wittgenstein) a înlocuit «condițiile de adevăr» cu «condiții de asertare» induce în eroare prin sugestia că se oferă o teorie alternativă a semnificației. În timp ce miza este că noțiunea de semnificație și relația ei cu adevărul și falsitatea nu trebuie clarificată în termenii unei teorii 314 GÂNDITORUL SINGURATIC generale.“ (P. Whinch, Trying to Make Sense, Blackwell, Oxford, 1987, p. 46.) 63 Vezi, în acest sens, N. Malcolm, Wittgenstein. Nothing is Hidden, pp. 154 și urm. „Prin urmare, este
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
funcția expresivă) / 92 Metalimbajul (funcția metalingvistică) / 98 Direcții în cercetarea filozofică actuală a limbii / 101 Limba ca artă / 104 Teoria spiritului limbii / 108 Neohegelianismul în interpretarea limbii / 112 Proiectarea filozofiei kantiene asupra problemelor limbii / 117 Limba și delimitarea adevărului de falsitate / 121 "Jocurile de limbaj" și funcționarea limbii / 124 "Sălășluirea" în limbă / 127 Limbă populară și limbă literară / 132 Lingvistica limbii populare și lingvistica limbii literare / 139 Limbă maternă și limbă străină / 143 Varietatea socială și culturală a limbii / 147 Originea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
altul și de la o epocă la alta. Astfel, în dialogurile lui Platon, în încercarea de a elucida noțiunile utilizate, cercetarea este împinsă către o analiză a semnificațiilor cuvintelor (deci, către realitățile lingvistice), în vreme ce, prin tentativa de a delimita adevărul de falsitate prin analiza limbii -efort specific unor filozofi antici și medievalise producea o supralicitare a raporturilor dintre structurile logice și cele ale limbii. Dar, dacă elementele principale în constituirea filozofiei limbii țin de această perspectivă interioară (Coșeriu are în vedere numai
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
enunțului (propozițiile) au semnificații, dar nu au întotdeauna și valori de adevăr, ele pot fi folosite, de exemplu, pentru a povesti ceva, pentru a exemplifica ceva la o lecție etc. și, în asemenea cazuri, nu se pune problema adevărului sau falsității. O sumă de enunțuri interrelate realizează discursul (vorbitul, vorbirea realizată), iar, ca factor comunicativ (de transmitere a ceva), reprezintă comunicatul (ceea ce se comunică sau comunicarea ca mesaj). Prin urmare, în vreme ce cuvîntul (semnul lingvistic) este o unitate a limbii, enunțul (fraza
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
reușită", adică la acordul indivizilor în legătură cu funcționarea unei convenții și la sinceritatea cu care persoana care vorbește înfăptuiește actul enunțat. Deci, dacă cineva spune: Plec ! faptul dacă persoana respectivă pleacă într-adevăr nu ține de caracterul de adevăr sau de falsitate al enunțului, ci de sinceritatea cu care este făcută această declarație, dacă ea coincide sau nu cu intențiile vorbitorului. Cînd locutorul se adresează interlocutorului spunînd Pleacă ! iarăși nu este antrenată valoarea de adevăr, ci numai reacția interlocutorului, consimțămîntul de a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
acest filozof, filozofia limbii ar fi mai degrabă o epistemologie lingvistică în continuarea științei limbii, iar nu o cercetare paralelă sau concurentă lingvisticii, rămînîndu-se în mare parte în cadrele inițiale ale filozofiei fundamentate de Kant. Limba și delimitarea adevărului de falsitate Cînd s-a studiat limba din perspectivă filozofică și s-a încercat explicarea existenței și funcționării ei, a apărut și necesitatea de a se cerceta în ce măsură limba redă sau nu adecvat cunoașterea. Gînditorii antici și medievali se străduiau chiar să
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
afirmația și negația în limbă, ținînd cont că numai astfel se poate face raportarea la adevăr. Așa cum sublinia deja A r i s t o t e l, precizează Coșeriu 143, limbajul ca atare este anterior distincției dintre adevăr și falsitate, existență și inexistență. Abia la nivelul propoziției se poate pune această problemă, dar, și de data aceasta, nu orice construcție cu valoare de propoziție (precum rugămintea, întrebarea, ordinul etc.) se raportează la adevăr. Este vorba deci, în primul rînd, de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mentală, intelectuală. În esență, limba este un sistem cultural, adică un sistem modelator, fiindcă repre-zintă mijlocul prin care omul cunoaște, explică și încearcă să influențeze lumea din jurul său276. Fără limbă nu ar exista posibilitatea de a distinge între adevăr și falsitate în cunoaștere, în explicarea faptelor și acțiunilor și în îndeplinirea activităților, întrucît formularea judecăților despre realitate în conștiință și transmiterea, comunicarea acestor judecăți presupun existența limbii. Tot limba face însă posibilă și orice construcție intelectuală încît în relația ei cu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se analizează, se sintetizează și se structurează cunoașterile, și, pe de altă parte, la ceea ce ține de știința care studiază aceste mecanisme, îndeosebi maniera în care se generează și se verifică rezultatul funcționării acestor mecanisme din perspectiva adevărului și a falsității. În primul caz, realitatea vizată s-ar putea denumi prin substantivarea adjectivului (deci, logicul), această realitate fiind obiectul științei, al logicii. Ca atare, în legătură cu faptele de limbă se poate pune întrebarea dacă ele sînt sau nu alcătuite în mod logic
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
descoperită în gîndire. Considerat ca gîndire lingvistică -arată Eugen C o ș e r i u289limbajul are propria sa logică intrinsecă, care coincide cu logica generală, dar limbajul este nedeterminat în raport cu logica apofantică, adică cu logica ce stabilește adevărul sau falsitatea actelor de gîndire, fiindcă această logică specifică limbajului este dincolo de distincția dintre adevăr și falsitate. Ca atare, dacă interferența dintre logic și lingvistic este un fenomen real, există restricții de aplicabilitate ale diferitelor secțiuni ale logicii în abordarea și interpretarea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
u289limbajul are propria sa logică intrinsecă, care coincide cu logica generală, dar limbajul este nedeterminat în raport cu logica apofantică, adică cu logica ce stabilește adevărul sau falsitatea actelor de gîndire, fiindcă această logică specifică limbajului este dincolo de distincția dintre adevăr și falsitate. Ca atare, dacă interferența dintre logic și lingvistic este un fenomen real, există restricții de aplicabilitate ale diferitelor secțiuni ale logicii în abordarea și interpretarea diferitelor aspecte ale limbii. După Ernst C a s s i r e r290, este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
poate fi nici adevărat și nici fals, acest aspect avînd obiect numai la nivelul propoziției, atunci cînd se neagă sau se afirmă ceva în legătură cu lucrurile 304. În perspectiva logicii bivalente, propozițiile pot fi învestite cu valoare (de adevăr sau de falsitate) numai în măsura în care afirmă sau neagă ceva despre realitate. Rămîn astfel în afara posibilităților de evaluare logică numeroase alte tipuri de enunțuri care nu au caracter asertiv și, de aceea, logica polivalentă a extins grila de evaluare prin admiterea probabilului (alături de adevăr
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
afirmă sau neagă ceva despre realitate. Rămîn astfel în afara posibilităților de evaluare logică numeroase alte tipuri de enunțuri care nu au caracter asertiv și, de aceea, logica polivalentă a extins grila de evaluare prin admiterea probabilului (alături de adevăr și de falsitate) cu diferite grade (posibil, realizabil, improbabil etc.). Dincolo de granițele propoziției, la nivelul frazei, gama nuanțelor se extinde și atenția logicienilor se oprește deseori asupra conectorilor (a conjuncțiilor și a locuțiunilor conjuncționale în primul rînd). Din perspectivă strict filozofică, valoarea este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de a-și impune propria voință sau propriile sentimente, ci pentru că el crede că așa este regula, că așa este bine sau că așa cere autoritatea socială. Faptul că în conștiința sa lingvistică o asemenea credință poate introduce de fapt falsitatea nu înseamnă că el este și conștient de această falsitate. Tipurile de obiectivitate amintite acționează la nivelul limbii populare în proporții relativ constante, cu o evidentă prevalare a tipului social. În limba literară, crește rolul obiectivității raționale, dar ea nu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pentru că el crede că așa este regula, că așa este bine sau că așa cere autoritatea socială. Faptul că în conștiința sa lingvistică o asemenea credință poate introduce de fapt falsitatea nu înseamnă că el este și conștient de această falsitate. Tipurile de obiectivitate amintite acționează la nivelul limbii populare în proporții relativ constante, cu o evidentă prevalare a tipului social. În limba literară, crește rolul obiectivității raționale, dar ea nu poate avea succes în măsura în care acceptul social nu-i dă statut
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
vedere filozofic, o asemenea procedare repre-zintă o degradare a filozofiei, prin reducerea ei la investigarea unui singur aspect al lumii și o dublă degradare a ei prin înnămolirea în spații în care nu mai este posibilă distincția dintre adevăr și falsitate. Un alt aspect al manifestării înțelepciunii în raport cu limbajul și limba ține de modul cum este folosită limba. Avînd limba ca obiect de studiu, atît filozofii, cît și lingviștii o folosesc în virtutea unor opțiuni conștiente, iar nu în mod indiferent prin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fost întrebuințată prima dată de Karl B ü h l e r (Sprechakt), dar acest lingvist punea fenomenul în legătură cu actul de a semnifica, dîndu-i astfel o orientare specială (Karl Bühler, Sprachtheorie, Jena, 1934). 80 De aici nu decurge adevărul sau falsitatea aserțiunii, deoarece una este intenția locutorului de a afirma adevărul sau falsitatea unei stări de lucruri și alta este valoarea logică de adevăr. 81 Vezi Jacques Moeschler, Anne Reboul, op. cit. p. 40 ș.u. 82 Vezi J. L. Austin, Cum
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Sprechakt), dar acest lingvist punea fenomenul în legătură cu actul de a semnifica, dîndu-i astfel o orientare specială (Karl Bühler, Sprachtheorie, Jena, 1934). 80 De aici nu decurge adevărul sau falsitatea aserțiunii, deoarece una este intenția locutorului de a afirma adevărul sau falsitatea unei stări de lucruri și alta este valoarea logică de adevăr. 81 Vezi Jacques Moeschler, Anne Reboul, op. cit. p. 40 ș.u. 82 Vezi J. L. Austin, Cum să faci lucruri cu vorbe, Editura Paralela 45, București, 2003. 83 Vezi
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
este nevoie ca cei buni, cîți au mai rămas, să se adune. Ordinea sufletului dă ordinea cetății. Or, sufletul neamului e pîndit de o boală de moarte. Curățați-vă sufletele așadar, pentru a putea distinge ce e valoare de ce e falsitate, ce e bun de ce nu e bun, ce e drept de ce nu e drept, ce e adevărat de ce e minciună. Și-apoi alegeți ce e cu adevărat valoros, gîndiți ce e bun, rostiți adevărul și faceți dreptatea. Altfel nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
e treaba nefîrtatelui ce vrea să ne corupă. Trebuie să descriem pînă amețim cîte un copac, nu cumva să intuiască cineva pădurea, unitatea cunoașterii, sau măcar un pîlc rotund. Nu îi lăsăm. Avem și noi faliții noștri. Avem tăria conștienței falsității propriilor prezumții. Era să scriu conștiință, dar nu e cazul. Asta a făcut din noi modernitatea și spiritul său cartezian. Filosoful Ștefan Afloroaie spunea că, la limită, el nici nu are nevoie de discipline și cred că avea dreptate. Gîndirea
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
este nevoie ca cei buni, cîți au mai rămas, să se adune. Ordinea sufletului dă ordinea cetății. Or, sufletul neamului e pîndit de o boală de moarte. Curățați-vă sufletele așadar, pentru a putea distinge ce e valoare de ce e falsitate, ce e bun de ce nu e bun, ce e drept de ce nu e drept, ce e adevărat de ce e minciună. Și-apoi alegeți ce e cu adevărat valoros, gîndiți ce e bun, rostiți adevărul și faceți dreptatea. Altfel nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
globalizarea confirmă de fapt statuquoul hegemonic, iar cunoașterea se testează suportabil prin cartezianism. Noua sinteză devine astfel o iluzie inutilă! Acceptanța modelului explicativ este de nediscutat în această mare deturnare de sensuri și semnificații. Științele sociale se abandonează pretențiilor de falsitate și recunosc fără argumente validitatea testului falsificării (Popper, 2001). Istoricismul este repetitiv până la identitate reprodusă invariabil, schimbarea privește eventual doar forma, evoluția este o spirală preformată a unui pattern autodefinit, lumea fiind, până la urmă și în definitiv, ceea ce îi permite
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
casă; căutare; ceva; chef; cică; cinstiți; cîștigător; ceva nu este corect; crunt; cugetare; culoare; cumplit; cunoștință; curiozitate; cuvînt; demnitate; deschis; descoperit; dezamăgire; dezvăluire; dificultate; doare și apasă; ce doare; dorință; dorit; dovadă; dragoste; enigmatic; entuziasm; este; estetic; eu; evidență; existență; falsitate; familie; farfurie; fatalitate; fățarnic; să fie; forță; franchețe; gînduri curate; greiere; greu; idee; incertitudine; inexistent; interes; interesant; intrus; iubit; iute; încîntat; întotdeauna; întruchipare; întuneric; înțelegere; înțelepciune; învățat; jurămînt; jurnalist; legal; luciditate; lucruri abstracte; magic; mama; mare; mic; minciunind; nu spune
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]