327,624 matches
-
dintre cele două războaie (1920 - 1940), despre care ai crede că sunt nou veniți: Titulescu, I.G.Duca, Gafencu, Tătărescu. Ei bine, toți au o mamă din marea boierime! Titulescu era fiul unei Urdăreanu, Gafencu era fiul unei Lupu- Costachi - mare familie din Moldova, Tătărescu era fiul unei Pârâianu - foarte mare familie de boieri prin veacul al XVI - XVII-lea, dar care mai decăzuse puțintel, iar I. G.Duca era fiul unei Ghica. Iată deci că, pe linie maternă se continua vechea
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
că sunt nou veniți: Titulescu, I.G.Duca, Gafencu, Tătărescu. Ei bine, toți au o mamă din marea boierime! Titulescu era fiul unei Urdăreanu, Gafencu era fiul unei Lupu- Costachi - mare familie din Moldova, Tătărescu era fiul unei Pârâianu - foarte mare familie de boieri prin veacul al XVI - XVII-lea, dar care mai decăzuse puțintel, iar I. G.Duca era fiul unei Ghica. Iată deci că, pe linie maternă se continua vechea aristocrație de guvernământ. Bineînțeles, odată instalat comunismul, ea a dispărut
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
viața mea, până la doisprezece ani, când am fost trimiși interni în Franța. Cred că mama era oarecum întârziată cu politica; nici măcar nu mai era la modă să faci studii în străinătate, dar ea ținea să continue oarecum o tradiție de familie - tatăl meu fusese intern în Germania , la Liceul Francez din Berlin, bunicul făcuse Bacalaureatul în Franța pe la 1870... Dar, între timp, liceele noastre deveniseră de nivel european, așa că noi, din lumea pe care o frecventam, reprezentam o excepție cu plecarea
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
discursul se poartă în sfera rarefiată a întrebărilor esențiale, în realitate el se impune într-un registru natural, firesc și deconectant. Piesele, în ansamblul lor, respiră într-o atmosferă intimă, aproape familială. Binomul ideatic al lucrărilor sale este: ,,Cer - Pământ", ,,Familie - Mântuitor", el devenind și mai convingător prin susținerea lui în plan material printr-o gândire plastică robustă care dă, în final, adevărata măsură a calității. Această concepție - pe care am putea-o denumi, cu riscul unei anumite prețiozități, Umanizare a
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
niște disensiuni... Cum ai spune necazuri. Niște necazuri. Era întâia oară când auzeam folosită în limba română o asemenea propoziție, la persoana întâi. Să ai așa ceva... Celălalt a tăcut, înțelegător, pe urmă a întrebat unde, iar primul a precizat în familie. Dădusem deseori de acest cuvânt prin ziare, prin cărți, la conferințele, cuvântările, analizele cu luări la mișto, de pe la t.v., dar în vorbirea curentă, de zi cu zi, în cele câteva sute de vorbe strict necesare întrebuințate ca să trăim cu toții
La persoana întâi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14088_a_15413]
-
dacă ai fi spus că erau niște profesori. Dar care era, la urma urmei, disensiunea asta?... Disensiunea era, după cum se plânsese primul vorbitor, că băiatul lui, însurându-se și vrând să stabilească nunta religioasă, nu se înțeleseseră în cele două familii implicate în eveniment, părinții fetei, greco-catolici, vrând să se facă slujba, nu chiar în rit greco-catolic, dar măcar într-un lăcaș revendicat mai de mult de credincioșii unioniști. De aia aveau disensiuni. Drept să vă spun, alături, cu urechea la
La persoana întâi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14088_a_15413]
-
de 3 păzește!... Am înțeles, de pe genericul de sfîrșit, că un rol important a avut, în privința "locațiilor", "bunica Theodorei Herghelegiu"! Deci totul s-a desfășurat conform punctului 8 al Manifestului: "pentru figurație gratuită folosește membrii echipei de filmare, prietenii și familia" (descoperi, pe același generic, și numele regizorului " )... Totul e bine cînd se sfîrșește cu bine! P.S. În programul de sală, regizorul se declară pregătit să primească "din partea dumneavoastră, următoarele, în ordine aleatorie: roșii, huiduieli, aplauze, pupături, ridicări din umeri, zîmbete
Taximetrist: Ovidiu Georgescu by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14091_a_15416]
-
idealizată și filtrată prin ochii lui Miller-autorul, scriindu-și romanul cu aproape patruzeci de ani mai tîrziu. În perioada la care face aluzie Miller, și anume jumătatea anilor '20, cunoștințele despre Lumea Veche erau un "bilet de intrare" în casa familiei Miller: "Nu puteam să mi-o scot din minte, mă îmbătam cu acest subiect; puteam să vorbesc despre Europa ca și cum aș fi vizitat-o", mărturisește el. Deși cartierul copilăriei sale e învestit cu o aură mitică, atemporal, nemarcat de presiuni
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
Iov avea șapte fii și trei fiice, pămînturi, turme de oi, cirezi de boi, cămile, palate. În fiecare zi îi aducea jertfe lui Dumnezeu și se străduia să fie fără de prihană pentru că știa că îi datorează fericirea lui și a familiei sale. Trăia împăcat cu sine și fără de greșeală față de semeni, față de conștiința sa. Într-o bună zi, din seninul clipelor, s-a pogorît asupra lui Iov un șir de nenorociri: copiii îi mor, toți, sub dărîmăturile casei în care se
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
drumului, va fi învingător. Cel care a provocat însă această suferință a fost Satana. Ticălos în perversiunea lui, acesta i-a indus lui Dumnezea că Iov este credincios doar pentru că este interesat să-i fie ocrotite și sporite avuțiile și familia. În spectacolul lui Mihai Măniuțiu, Satana se află în apropierea lui Iov și privește cu voluptate chinul lui. Actorul (Pali Vecsei) este un tînăr parcă desenat, lung, osos, slăbănog, cu mișcări delicate și sigure totodată. Se înfruptă din zbuciumul lui
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
într-o manieră cel puțin foarte, foarte auto-ironică. FĂră îndoială, unul din lucrurile cele mai ingenioase și mai provocatoare din cartea lui Bloom este tocmai principiul pe baza căruia cele o sută de "spirite exemplare" sunt împărțite pe grupuri sau familii. Fiecare "geniu din cei o sută este unic, dar această carte, ca orice carte, cere o anumită ordonare sau grupare." Bloom nu face pur și simplu portretele, oricât de schematice, ale celor o sută de "spirite exemplare", ci e mult
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
revizuirea etică și cea estetică a scriitorilor". Pe urmele Monicăi Lovinescu, Gheorghe Grigurcu susține: "Opera cuprinde tot ce a scris autorul în cauză și n-avem dreptul de a exclude dintr-însa Drum fără pulbere spre a "salva" Cronica de familie (las’ că și ea suficient de tendențioasă!) sau Desfășurarea spre a "mîntui" Moromeții Ni se dă de înțeles cu condescendență că articolele, interviurile, reportajele, omagiile etc. ar trebui de asemenea disociate de operă. Oare? Nu ilustrează ele un program, o
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
sîntem toți de acord. Partea delicată apare (și Gheorghe Grigurcu nu ne oferă prea multe sugestii în acest sens) atunci cînd avem în vedere metodele concrete ale revizuirii. Personal nu prea înțeleg în ce fel s-ar "salva" Cronica de familie dacă ar fi eludat Drum fără pulbere și cum s-ar "mîntui" Moromeții dacă s-ar face abstracție de Desfășurarea. Faptul că Preda a scris și Desfășurarea ne-ar putea face să spunem că Moromeții este un roman prost? Ar
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
a mai întors niciodată din război " am zis. Dar nu știm dacă a fost omorît, nu știe nimeni. Ar putea fi foarte bine pe undeva, cu memoria rătăcită sau atinsă cumva, vreau să spun că nu-și amintește nici de familie, nici de nimic altceva și nu știe să se întoarcă înapoi, acasă... De-asta nu pot să spun că n-am tată. Susana mă privi curioasă și apoi zise: - Păi e ca și cum nu l-ai avea. La fel ca și
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
Eugenia Vodă Michele are 20 de ani, și, cu toate că e mignonă, e manechin de ocazie; are o mamă plictisită și o familie burgheză plictisitoare; după un mic amor ratat (soldat cu un avort și o încercare de sinucidere), are impresia că întîlnește marele amor, în persoana unui tînăr veterinar, evreu; de aici începe comedia! Dumnezeu e mare, eu sînt mititică (Dieu est
Dumnezeu e mare, ele sînt mititele by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14120_a_15445]
-
o avere nerecuperată, un turc escroc, specialist în "recuperări" ș.a.m.d. Cînd turcul o anunță pe doamna doctor că bătrînul ei unchi (care părea, totuși, în deplinătatea facultăților mintale) i-a cedat lui și "dreptul de a purta numele familiei" (unde a fost doamna doctor în tot acest timp?, mai ales că prin ea se cunoscuseră?), doamna doctor replică: "Dacă se vînd bucăți din țară, ce mai contează un nume istoric!"... În epoca "ne vindem țara", doamna doctor îi spune
Dumnezeu e mare, ele sînt mititele by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14120_a_15445]
-
pragul preistoriei, îl constituie faptul că însuși Dumnezeu-Fiul, al creștinilor, este Iudeu. În Evul Mediu, antisemitismul se explica prin raționalismul iudaic ultragiind miracolul creștin. Arderi pe rug, în acest caz, totuși nu erau. Ele fiind rezervate doar ereticilor, celor din familie, rătăciților, mai mult de condamnat. Inamicul, sursa creștină însăși, iudaismul, se bucura doar de o adversitate neînduplecată, cu prigoane mai mult sociale. S-a mai spus că și cruciadele nu erau îndreptate numai împotriva musulmanilor... Nonsens. Sigur e că religia
Învierea ca veșnică întoarcere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14140_a_15465]
-
și cu o mare surpriză: cîteva scrisori din 1953 ale lui Leonid Dimov către prima lui soție. Cel care le-a obținut este dl Corin Braga. Merită apreciat gestul dnei Lucia Iunian de a le fi încredințat tiparului. De obicei, familiile scriitorilor se opun scoaterii la lumină a unor detalii de viață personală care (idee greșită!) ar pune în dificultate memoria marilor oameni și pe a apropiaților lor. Cu atît mai remarcabil gestul primei soții a lui Dimov, cu cît scrisorile
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14128_a_15453]
-
capul în jug/ Și așteaptă.// Ce aștepți?/ Mă, boule?" Găinușa de clan sau Găinușa de plan? Cutremurător finalul editorialului Ioanei Lupea din COTIDIANUL nr. 61: "Muzica hip-hop românească nu este diferită ca mesaj de cea din Statele Unite, de exemplu. La Familia, BUG Mafia sau Paraziții scot la lumină mizeria din adîncuri a unei realități care nu apare decît în statisticile Poliției.[...] Hip-hopul românesc este un protest împotriva unei societăți inechitabile, surde, care condamnă înainte de a judeca, și este luat în seamă
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14128_a_15453]
-
pune suflet în tot ceea ce face, însă destul de puțin expansiv și mai degrabă interiorizat; am doar din când în când izbucniri, uneori polemice, uneori literare - funcționează ca niște supape. - Ați văzut lumina zilei într-o casă de magistrat. Cum era familia dumneavoastră ? - Sunt a treia generație de înalți magistrați. Bunicul meu dinspre tată a fost secretar la Curtea de Casație, tata consilier la Curtea de Justiție și Casație iar eu am fost doar judecător supleant, judecător plin, procuror, fiind "debarcat" de
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
gest care cu o altă serie de magistrați nu s-a mai repetat. A urmat apoi o "aventură" la Canalul Midia... - Ajungem și acolo. Haideți să mai zăbovim la anii tinereții. - Așadar, "marche arriere"! - Haideți să mai rămânem în sfera familiei dumneavoastră. Cum era ea? - Am un bunic matern - cel din fotografia de pe perete. A participat în 1877-1878 la cucerirea redutei Grivița - colonelul - atunci maiorul - Eftimie Ulescu. Se căsătorise cu Smaranda Semeșescu, bunica mea, înainte cu puțin timp de mobilizare; iar
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
meu, exact în l977 (coincidență!) a tipărit - firește, la Editura Militară - emoționanta corespondență din l877 dintre străbunicii lui: Plevna, Smârdan, Vidin, Fântâna Barului ș.a. Cred că n-ar strica o reeditare, de astă dată necenzurată. - Cum era totuși viața în familie? - Era cordială. Tata, fiind magistrat, a parcurs trasee destul de lungi până să ajungă la București; a fost întâi la Pitești, prezident de Tribunal, oraș în care, printr-o ciudată coincidență, am fost și eu pentru prima oară numit jude supleant
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
pe urmele lui, bucurându-mă de bunul său renume și de simpatia deosebită a supraviețuitorilor generației lui. Așa încât nu m-am simțit prea străin în acest debut. Proaspăt căsătorit, făceam zilnic - cu un "Citroen" - ruta București - Pitești și retur. - Dar familia v-a pregătit pentru ceea ce, de fapt, ați trăit în continuare? - Cel care a dorit să fiu magistrat a fost - firește - tatăl meu. Prenumele lui fiind însă tot Barbu, atunci când am publicat primele poezii în "Vlăstarul", "Viața literară", "Contimporanul", "Viața
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
precipit fără un motiv anume: Antena 1: Pe muchie de cuțit și Lista suspecților. Însfârșit, lista marilor noștri co... Pardon! 23.02. Dansând cu pericolul. Da, asta seamănă cu Hora Staccato; Pro Tv: Evadatul; 24.02. TVR2: Extraconjugal. Cunosc din familie; Prima Tv: Sortit morții. Știam. 25.02. Pro Tv: Orașul păcatului. 27.02. TVR2: Misterul casei bântuite; Antena 1: Sport sângeros. Pro Tv: Pericol extrem. Așez pe dormeză două pături făcute sul, o pernă, le-acopăr cu un pled ca să
Jurnal de cobai cine-telefil by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14153_a_15478]
-
pături făcute sul, o pernă, le-acopăr cu un pled ca să arate a trup de om și mă culc sub masa din bucătărie. ...Și astfel, într-un mod util, plăcut și instructiv, am petrecut o lună de concediu în sânul familiei. De mâine, viguros, relaxat și optimist voi începe un an nou de muncă mulțumind lui Dumnezeu că a autorizat funcționarea televiziunii pe Terra. Anna Karenina? Un surâs în plină vară? Zorba? Dama cu camelii? Contele de Monte Cristo? Angelica, marchiza
Jurnal de cobai cine-telefil by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14153_a_15478]