1,125 matches
-
intră în conflict cu adepții esteticii junimiste. Adversar pătimaș și adesea incomprehensiv al Junimii, I.R. își însușise totuși, prin Gherea, teoria maioresciană a „formelor fără fond”. Combătând doctrina „artei pentru artă”, polemistul îi opune, cu o fervoare învecinată uneori cu fanatismul, un alt tip de artă, altruistă, socială și revoluționară, o artă cu tendință care să exprime - ar fi, aceasta, „datoria artei” - suferințele și nădejdile celor mulți. Scrutând-o din unghi biografic, sociologic (Înaintașii lui Eminescu) sau, în fine, psihologic (Eminescu
IONESCU-RION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287594_a_288923]
-
Lamartine și Byron, deși nu avea afinități cu lirismul delicat al primilor poeți romantici. Din literatura clasică franceză și din cea a Luminilor a ales opere reprezentative: Amfitrion de Molière, Arta poetică a lui Boileau (tradusă parțial), tragediile lui Voltaire Fanatismul sau Mahomet prorocul și Brutu, precum și Julia sau Nuoa Eloise de J.-J. Rousseau sau povestirile morale ale lui Marmontel. Din marile poeme pe care și le-a luat ca model pentru creațiile proprii a încercat câteva transpuneri, rămase neîncheiate
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
Aurel Sasu, București, 1979; Corespondență inedită, îngr. Mircea Anghelescu, București, 1992; Opere, I-II, îngr. și introd. Mircea Anghelescu, București, 2002. Traduceri: Lamartine, Meditații poetice dintr-ale lui..., București, 1830; Levizac și Moysant, Regulile, sau gramatica poeziii, București, 1831; Voltaire, Fanatismul sau Mahomet prorocul, București, 1831, Brutu, în Curs de poezie generală. Dramaticele, București, 1878; Marmontel, Bărbatul bun, București, 1832, Femeia bună, București, 1832; Byron, Din scrierile lui..., I-III, București, 1834, Corsarul și Lara, București, 1837, Din operile lui ..., I-
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
intelighenției s-au înregimentat entuziast, ori numai după un scurt interludiu. Lista lor, din nefericire, este generoasă. Viclenia a fost o metodă care a făcut, la rândul ei, epocă. Purtătorii ei s-au mișcat cu abilitate în spațiul delimitat de fanatismul mărginit al mulțimilor și lichelismul adaptării la orice condiții istorice. Trecerea de la convingerile legionare la cele comuniste a fost pentru cei din ultima categorie o mișcare naturală. Fără probleme de conștiință sau de adaptare. A treia categorie, cea a adepților
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Pozdare se manifestă la moartea idolului său, Stalin, când ia cunoștință de aspectele sumbre ale personalității acestuia, fiind nevoit să parcurgă un contorsionat traiect de revizuire a atitudinii față de Iosif Vissarionovici. Eroii participă mai mult exterior la dramele provocate de fanatismul politic, iar perspectivismul adoptat ca strategie narativă rămâne inoperant din cauza vehiculării aceluiași set de informații despre un personaj sau altul. Romanul politic este direcționat de scriitor în primul rând ca armă ideologică; sunt înșirate astfel și o serie de comentarii
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
Cabinetul muzelor române), formată din intelectuali și patrioți români. În inițiativa sa, el pornește de la ideile corifeilor Școlii Ardelene, al căror popularizator a fost. Pledoaria patetică pentru învățătură ca temei al afirmării națiunii, încrederea în puterea științei de a risipi fanatismul religios și superstițiile îl situează pe poziții iluministe. Explicând, în Plan..., înapoierea culturală prin dezbinare și oprimare socială, ca și prin nepăsarea unor intelectuali ai vremii față de destinul scrierilor românești, G. vedea ca unică soluție răspândirea învățăturii în popor, prin
GAVRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287177_a_288506]
-
de meditația yoga, alții de citirea aurei și de medicina taoistă. Asupra tuturor acestor discipline plutește, este adevărat, un voal de jenă, o acuză de neseriozitate, o culpabilitate nemărturisită, un sentiment al pericolului (cum ar fi cel de cădere În fanatism și de pierdere a discernământului). Dar ele pot fi recuperate dacă sunt privite drept ceea ce sunt, drept obiecte mentale, „stări alterate de conștiință”. Cred că e posibilă o asemenea analiză, care, apelând la atenția liber-flotantă, la participarea activă și la
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și cu elenismul. Creștinii se închină unui om mort afirmând că a înviat, adică își întemeiază religia lor pe o minciună; renunțând la normele legii iudaice, au renunțat la practicile prin care se puteau purifica; încurajând martiriul, își manifestă propriul fanatism; sunt atei care venerează lucruri moarte (relicvele martirilor); sub aparența iubirii frățești, sunt în realitate violenți și imorali. De aceea, Iulian combate cu severitate influența creștinilor asupra vieții, culturii și religiei imperiului, considerând-o periculoasă și degradantă. Religiozitatea lui Iulian
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fie elogii exagerate, este o operă de maturitate. Tema ar fi aceea a dragostei care triumfă asupra oricăror opreliști - în acest caz, prejudecățile de rasă. Manasse Cohen e un bătrân venerabil, învățat și evlavios, tip de evreu habotnic, devotat cu fanatism idealului său religios. Față de orice încălcare a vechilor rituri, a tradiției, se arată intolerant, cu reacții de o fervoare aproape sălbatică. Orice amestec dintre creștini și evrei, pe care îi socotește inexorabil despărțiți prin ură milenară, i se pare o
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
E loc, desigur, și pentru meditații despre soartă, fericire, moarte - diaristul având, dincolo de postura livrescă, de inspirație byroniană, un sentiment acut al morții. Se simte, în acest jurnal, o tensiune a sentimentului patriotic, pașoptistul asumându-și cu un soi de fanatism sarcina de „propagandist revoluționar”. De memorialistică țin și însemnările De la Paris la Stambul (Călătorie făcută în 1853). Din scrisori R. se înfățișează ca un bărbat plin de tandrețe, cu o religie a prieteniei și cu o credință vibrantă în cauza
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
țărănească de pământ devine arivism social feroce. Deși romanul suferă de pe urma ezitărilor autorului între obiectivul inițial (critica politicianismului ca rău funest și justificarea dictaturii regale), Gorila izbutește să scoată la iveală un personaj interesant și să dezvăluie, chiar dacă palid, efectele fanatismului extremist asupra sentimentelor personale. R. și-a încheiat cariera literară cu Amândoi, roman detectivist, remarcabil prin preferința pentru formula socială în locul celei enigmistice a genului. O bună evocare de mediu provincial sordid, cămătăresc, și o crimă nedorită, săvârșită prin fatalitate
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
frați ai săi, „înhăitați” cu o bandă legionară, unul dintre locatarii sanatoriului, Olariu (pe numele real, Toma Ghimbășan), e un om sfârșit. „Revoluționar de profesie”, dur, inflexibil, dezumanizat, uscat sufletește, onest în orizontul propriei înțelegeri, Lică Cozmin încarnează dogmatismul și fanatismul leninist. Devotat „revoluției” cu o fervoare mistică, el îi sacrifică totul, ca unui moloh fascinant și înspăimântător, fiind în stare să extermine pentru ea întreaga omenire. În percepția lui, intelectualii sunt niște încurcă-lume, țărănimea e o „pleavă” în calea revoluției
SALCUDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
că bate „spre capodoperă” (cum îl recomandă Gabriel Liiceanu). Gândită ca parte a Trilogiei creștine - alături de Misiunea dominicană (1997) și Noaptea incendiului (1999) -, cartea imaginează o ipostază demonică a lui doctor angelicus, care devine astfel o portavoce a cinismului, a fanatismului și a voinței de putere. Discursul narativ se fundamentează pe un dublu transfer: atât o deplasare de perspectivă prin care autorul se contaminează de viziunile malefice ale personajului său, cât și un bruiaj cronologic prin care istoria se vede scurtcircuitată
STOENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289943_a_291272]
-
iudaismul și cu elenismul. Creștinii se închină unui om mort, afirmînd că a înviat, adică își întemeiază religia pe o minciună; renunțînd la normele legii iudaice, au renunțat la practicile prin care se puteau purifica; încurajînd martiriul, își manifestă propriul fanatism; sînt atei care venerează lucruri moarte (relicvele martirilor); sub aparența iubirii frățești, sînt în realitate violenți și imorali. De aceea, Iulian combate cu severitate influența creștinilor asupra vieții, culturii și religiei imperiului, considerînd-o periculoasă și degradantă. Religiozitatea lui Iulian este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
următoare „strategia criticilor”, cu excelente pagini consacrate lui Roland Barthes, Jean-Pierre Richard ș.a., își definește o formulă proprie, reclamându-se atât de la cei ce, sintetizând tendințele noi, redau criticii „libertatea și puterea ei de creație”, cât și de la respingerea oricărui „fanatism metodologic”. Critica nouă trebuie să fie una a pregătirii sensului pierdut, sens „al plenitudinii și al totalității”. Întoarcerea autorului rămâne, prin problematică și calități stilistice, acestea topind dezinvolt-elegant asperitățile celor mai „aride” aspecte, un moment semnificativ în dezbaterile critice românești
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
un fin exeget. Pentru a exprima această idee, Hipolit inserează, în capitolele 18‑19, două istorioare, ai căror protagoniști ar fi putut fi în viață la acel moment. Cea dintâi (IV 18) prezintă cazul unei comunități din Siria, dusă la fanatism de un personaj harismatic (probabil un episcop: proestos ekklesias) căruia nu‑i este prea greu să‑și convingă confrații de iminența parusiei. O mulțime de oameni, „pseudoprofetul” în fruntea sa, a luat calea deșertului pentru a‑l întâmpina pe Domnul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
este cea dintâi, în spațiul românesc, unde s-au format actori după un program sistematic. Se predau muzica, arta dramatică, istoria literaturilor europene, noțiuni elementare de estetică. La 23 august 1834 are loc cea dintâi reprezentație, cu piesa Mahomet sau Fanatismul de Voltaire, în traducerea lui Heliade. Îngrijindu-se de repertoriu, membrii societății au făcut numeroase traduceri din dramaturgia universală. Foarte apreciat era Molière, din care se tălmăcește intens: I. Em. Florescu (Amorul doctor), C. Aristia (Silita căsătorie), C. Rasti (Vicleniile
SOCIETATEA FILARMONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289756_a_291085]
-
francezi și englezi aflați În serviciul guvernului din Lahore. Părerea generală era că În curând vom forma cu toții o colonie - Însă panditul Jalla, invocând diverse motive economice, Îi concedie pe toți la rând; dar de fapt făcu aceasta doar din fanatism religios. Doar eu și spaniolul, domnul Hurbon, am mai rămas, iar În cele din urmă aveam să fiu eu Însumi concediat. Oricum, am rămas În cetate, pregătindu-mă de plecare În mod prudent. Cu acest scop mi-am vândut toate
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
posibilitate de a obține vreun angajament care l-ar fi putut determina să rămână - așa Încât s-a reîntors În Europa, Însoțit de colonelul Steinbach. Aventura dlui August Schöfft la Amritsartc "Aventura dlui August Schöfft la Amritsar" Ca un exemplu de fanatism al populațiilor Nahung (bandă de tâlhari pe care am menționat-o deja), pot relata o Întâmplare care a avut loc la Amritsar, În care prietenul meu german Herr August Schöfft304 a fost cât pe ce să-și piardă viața din pricina
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
2. Episodul arată, la limită, figura unui Eliade mai atras de datorie (descinsă din profesiunea tatălui) chiar decât În perioada climaxului legionar, când C.Z. Codreanu Îl intoxicase, ca pe aproape toți colegii săi și discipolii lui Nae Ionescu, cu fanatismul de a fi român. Unele amănunte par revelatorii după ce germenele minuscul, inobservabil din care s-au dezvoltat a ajuns la maturitate, cum s-a Întâmplat și cu Sebastian, care după două luni de colaborare cu Cuvântul, În 1927, Încă nu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
replici memorabile. Monahul de la Rohia analizează câteva poeme propuse de S. (din Eminescu, Esenin, Trakl ș.a.), caracterizează aforistic personalități românești și universale, definește strălucit virtuți și păcate ale lumii contemporane, se arată înspăimântat de anul 2000 („triumful haimanalelor, haidamacilor, teroriștilor, fanatismului individualist”). Câteva microeseuri despre literatura contemporană și despre personalitățile zilei, fine disociații în câmpul valorilor etice și estetice completează „lumea” acestui dialog, a cărui definiție poate fi libertatea de spirit. Ceea ce explică și dispariția fără urmă a unor scrisori, confiscate
SANGEORZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289470_a_290799]
-
Anton Giulio Bragaglia (pe care l-a și cunoscut), Gordon Craig (conceptul de „supramarionetă” al acestuia îl entuziasma), privilegiază, cu inflexiuni incisive vizând „corul babelor tradiționaliste”, regizorul creator, suveran în spațiul scenic. În teatru, potrivit viziunii sale cu nuanțe de fanatism, prioritatea trebuie să revină imaginației. Cu o debordantă inventivitate, S. are, de pildă, ideea unui Teatru de Vedenii, care să transfere cotidianul în fantastic, precum și - într-o montare de răsunet cu Macbeth de Shakespeare, în 1946 - fantezia, pentru mulți contrariantă
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
parte din Societatea Ziariștilor Progresiști. Semna Emil Sârgu, em. s., S. Emiliu, S. Em., Flavius, Interim, Obs. Din 1933 până în 1937 a deținut funcția de director al Teatrului Național din Iași. Pentru vederile sale democratice și luările de poziție contra fanatismului politic și extremei drepte, sub regimul antonescian a fost internat în lagărul de la Târgu Jiu. Rămas fără slujbă, o vreme a servit ca îndrumător cultural într-o mică fabrică ieșeană. În 1944 era director general al teatrelor, în 1945 se
SERGHIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289643_a_290972]
-
tendințe paseiste, care au dus la idealizarea satului medieval, a trecutului, a economiei patriarhale, la o imagine idilică, decorativă a țăranului, la demonizarea orașului, prezentat ca Sodomă și Gomoră. Talentul scriitorilor autentici a biruit însă, ca întotdeauna, mărginirile maniheiste și fanatismele doctrinare. Din paginile revistelor „Sămănătorul”, „Ramuri” și ale altor periodice înrudite se înalță - peste ideologia s. - o seamă de povestiri semnate de Mihail Sadoveanu, un număr de poezii ale lui St. O. Iosif, D. Anghel, O. Goga și ale altora
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
În aceste „momente de criză” apar „salvatorii”, care preiau „problemele”, „frustrările” și „culpabilitatea” colectivă pentru a restaura ordinea lumii. Ne aflăm într-o atmosferă de delir colectiv. În plan comunitar, asistăm la crize de isterie colectivă, idei de urmărire/pericol, fanatism religios sau de altă natură, culpabilizări ale minorităților, conduite agresive de factură expiatorie etc. Acest tablou socio-psihiatric, care configurează imaginea tipică a psihozelor colective, se datorează pierderii sau anulării forțelor de control și normare a modelelor de gândire, sensiblitate și
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]