835 matches
-
privire scandinavă pentru care fiecare linie valorează. Planurile romanului se imbrică neobosit până când fragmentele de puzzle existențial compun un desen. Dar e doar unul dintre desenele posibile. Proza norvegiană posedă și această artă a mesajelor deschise. Personajele au o mișcare fantomatică, contururile lor joacă în lumini și umbre, adevărurile și minciuna se întretaie, sunt în mișcare, adevărul nu e niciodată definitiv. Tainele ascunse în căsuța din pădure nu se vor descifra niciodată până la capăt. În fiecare poveste de viață rămân umbre
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
din noi. însă, ciudat, înseamnă poate și un fel de a muri în același timp". La 14 august 1943, o anunța pe Nelli că îl frământa "de la un timp, până la halucinație perspectiva unui alt roman: Tinerii noului veac. îl presimt fantomatic în mine, cu personagiile și tematica lui încă cețoase, ca un început de zi. Va fi cu totul altceva decât Tinerețe ciudată, deși într-un fel poate să apară ca o viziune complementară a vieții exprimate acolo". E vorba de
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
pe Vasile Lascăr în jos către Piața Rosetti, Să ajungi într-o răscruce de flăcări și rumoare și febre, Cu năluciri prin istorii din miezul acelui Decembre. Și treci mai departe ca prin ciudate bântuiri de omături Către un Cișmigiu fantomatic, absent, nici măcar cu tine alături, Căutând numai conturul acelui vers mult așteptatu’ Cum căutai cândva, într-o ispită a sângelui, aproape de Popa Tatu. Vai, câte chipuri te-ntâmpină dinspre Matache, dinspre Polizu, câte Dinspre fantastice asfințiri, peste Gara de Nord, înserări mohorâte
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
decorului. Evadarea, nu numai că nu e posibilă, dar nici nu e dorită. Esmeralda, cea de a doua nuvelă din volum, tratează, devitalizînd, tema exotismului, îi reduce vraja la superficiale (și neînțelese) cărți poștale. Personajele sînt abulice, autiste, cu aparență fantomatică, viața e puțină și rigidă, îmbătrînită. Atracția inexplicabilă a Esmeraldei pentru leul de la circ nu duce la ruperi spectaculoase de ritm, ci la cîteva momente de pace, de pierdere a identității (eroina abia se distinge, umbră cenușie, în cușca leului
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]
-
hoinăritor, gata să te ducă acolo Unde vei ajunge totdeauna prea tîrziu, Și de fiecare dată dintr-o direcție greșită, Dintr-o dorință interpretată nepotrivit Cum ți-ai prelungi visul pînă ce trupul extenuat Ar lua forma cearșafului ud Și fantomatic ar da buzna în orașe interzise Ori ar escalada munți demult prefăcuți în cenușă Locuri pe care oamenii au obosit să le locuiască Și s-au urcat urlînd pe acoperișuri, au sucit gîtul păsărilor, Au înnebunit, au zburat, s-au
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
ne vom mulțumi doar să menționăm împrejurarea că poetul și-a construit opera - în plină frenezie a resurecției lirismului - pe un model preponderent epic, folosind adesea elemente de retorică a romanului (subiecte epice împărțite în capitole, personaje, "evenimente" și decoruri fantomatice). Nu este greu de remarcat că majoritatea textelor sale au ca punct de plecare un pretext narativ, dezvoltându-se apoi fie ca mici "povești în versuri" fie ca "scene" desprinse dintr-un vrăjitoresc și amețitor spectacol al etalării de "ironii
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
a revenit. Oscilând între tentația înregistrării realului prezent și aceea a resuscitării realului trecut, această confesiune de o sinceritate absolută (și de aceea, poate, greu sesizabilă), reușește în cele din urmă să dea o nouă viață - fie ea și una fantomatică - inflexiunilor unor voci pierdute. Emanație stranie a realului trecut, mărturisirea poetului provoacă vibrații ascunse care țin nu atât de formă, cât de intensitate, de Timp (acest-lucru-a-existat-cândva) și de pura sa reprezentare. Nota definitorie a poeziei lui Mircea Ivănescu trebuie căutată
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
Kölner Stadt-Anzeiger": ..."fantezia imaginilor lui Purcărete și a scenografului său Helmut Stürmer, aduce sub numitor comun războinici de mit și trupe de bătăuși, păpuși cu membre amenințătoare și oameni ghemuindu-se sub imperiul spaimei aristocrați europeni la partida de tenis fantomatică, fără minge, și mineri, cărora Ghandi, cu găleata plină de becuri, le netezește calea spre iluminare. Și, la sfîrșit, să fie ironie oare, poate chiar cinism, apropierea iluminatului personaj de sfinții moderni? Aglomerarea cadavrelor mumificate în imaginea finală, să însemne
Silviu Purcărete la Opera din Bonn by Ana Hagiu Muresean () [Corola-journal/Journalistic/12724_a_14049]
-
nu sunt vinovată, că Dumnezeul cel neînțeles și străin știe ce să facă cu mine...ť (21 decembrie 1991, miercuri). Dar această îndoială e repede dată la o parte de revelație: ŤSoare, camera inundată de lumină în cursul dimineții. Nimic fantomatic, deci. Și totuși, ridic capul, mă uit în jur, cuprinsă de un fior. Se revarsă asupra mea o lumină de altă natură. Sunt ca în fața tufișului în flăcări - le buisson ardent, învăluită în ceva sensibil și insensibil, știut, simțit, suflare
O diaristă europeană by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7104_a_8429]
-
rămînînd în fața micului ecran să urmărim mai degrabă fundurile goale ce ni se întind în prim plan, rotunjite imens, chiar pe ecranele cele mai plate". Spre a ne opri încă o dată asupra trecutului persistînd ca prezent, convertindu-și intempestiv condiția fantomatică într-un personaj cu care ne putem întîlni recurent pe micul ecran, iată-l pe un fost înalt demnitar care-și prefiră "cu bine studiată încetineală, amintiri din toate vîrstele, de pînă la finele zguduitului an 1989, ba și puțin
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
aliajul straniu de "simțire fabuloasă" și "inteligență analitică" din Întâmplări în irealitatea imediată a lui Blecher, dar nu agreează teatrul de idei al lui Pirandello, ale cărui ficțiuni sunt "cerebrale, reci, mecanice", având în centrul lor "niște morți inteligenți", eroi fantomatici și descărnați, iar invențiile tehnice, pitorescul vizual și construcțiile fanteziste din scrierile lui John Dos Passos sunt departe de a-l convinge, deoarece, crede Sebastian, "durabile nu sunt în realitate decât lucrurile simple, care nu epatează, care nu revoltă, dar
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
de G. Călinescu: "... el confundă pe narator cu autorul propriu-zis" (p. 746). Refuzul de a convoca nivelul autobiografic e vizibil și în încursiunea analitică în proza lui Max Blecher, văzută ca "proză postpsihologică", accesînd irealitatea de orice fel ("onirică, suprarealistă, fantomatică sau mitică" - p. 749), alunecînd către acel "naturalism expresionist" preocupat de fiziologic și senzații fruste, neocolind "deliciile maladive". În plus, intruziunea textului memorialistic în Vizuina luminată, proces care a acaparat nu puține comentarii critice, e privită ca validă textual, dar
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
care neurologii, atunci cînd se referă la conștiință, nu mai fac uz de termeni precum suflet și spirit. Despre fantome medicul se cuvine să vorbească în termeni preciși, chiar dacă nimic nu e mai vag ca o fantomă. Iar psihicului acestuia fantomatic neurologia tot trebuie să-i dea pînă la urmă de capăt, depistîndu-i legile și risipindu-i astfel pretinsa esență spirituală, cam așa sună mesajul cărții lui Antonio Damasio. A doua idee este că orice organism este de fapt un mecanism
Secreția creierului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6120_a_7445]
-
o casă magică. miezul unor simboluri. leagăn. o rețea de izvoare/ care desenau rotunjimi/ în jurul unui punct". Natural, într-o pivniță lumina e redusă. Tablourile se întunecă progresiv, se umplu de ceața impenetrabilă a timpului revolut, de frisonul primejdiei, de fantomatice apariții. Extincția se generalizează: ,mă întrebase părintele meu, acum vreo două decenii: oare știi cît îți va fi de/ greu să te desparți de toate astea?/ între timp am tot căutat o adresă./ străzile și orașele erau prea întunecate. casele
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
clipe, pe meterezele cele mai îndepărtate. Michael mă întrebase râzând cu câteva luni în urmă, când vizitasem împreună fortul: - Ce-ar fi să bat din palme și în clipa următoare să pic mort? Pocnetul palmelor s-ar auzi încă. Aplauze fantomatice. - Ce prostii îndrugi! l-am dojenit și mi-am sprijinit obrazul de palma lui, ca să mă pătrund de căldura făpturii lui. Eram singură. Nu țineam legătura cu nici un prieten. Îi pierdusem în anii când fusesem cufundată în viața cu Michael
Anuradha Roy - Valurile pământului () [Corola-journal/Journalistic/4326_a_5651]
-
nu observă/ doar tu inima: ușa prin care plec și mă-ntorc/ în fiecare seară" (Elegie). În acest climat de supraromantism (pandant al suprarealismului), eul își pierde consistentă, devine lax. Narcis nu se mai privește fix în oglinzi, ci deambulează fantomatic prin luciul lor, trupul său însuși se multiplică în senzația de mortificare: "Încă te știe gură mea sărutînd lame subțiri/ încă te știu mîinile plînsul fără motiv/ vai mie rătăcitor prin oglinzi/ firimiturile cîntecului au amuțit/ și-i atîta liniște
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
ale Europei, în universități, licee, biblioteci, librării. Și nu în ultimul rînd includerea acestor poeți pe listele de nominalizări ale unor premii internaționale de tip Medici sau Nobel. Acești pași ar fi trebuit să fie făcuți de mult prin acele fantomatice centre culturale de pe lîngă consulatele sau ambasadele României din marele capitale culturale ale lumii. Dar acestea n-au făcut nimic altceva decît să se comporte ca niște case orășenești de cultură, care își bifau în calendarele de manifestări tot soiul
Premiul Național de Poezie"Mihai Eminescu" by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/9956_a_11281]
-
local de aristocrație crepusculară și etnoarhaisme. Regizorul s-a repezit la decor, l-a aranjat pu- țin, a introdus câteva efecte, fumuri sepulcrale în chip de cețe nordice, zgomote amplificate prin ecou într-o casă pustie, umbre și siluete desprinse fantomatic din nebulozitate, câteva scene erotice, - până la urmă Strigoiul realizează un reușit număr de striptease -, și ceva violență, blesteme și afurisenii neaoșe, ceva artă presărată, precum glazura pe tort și gata filmul. Trebuie spus că, în absența acțiunii, ceea ce filmul solicită
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
putea numi un scriitor tînăr - a debutat în 2000, cu, după cum spune el, "un volum de povestiri bune, cu un titlu prost și o copertă oribilă", Cuiburi de vîsc. A devenit apoi redactor la revista ieșeană Timpul (din păcate, aproape fantomatică pentru bucureșteni), iar acum un roman al său e pe cale să apară la Editura Polirom. Între timp însă, Editura LiterNet i-a publicat un volum - sau, mai curînd, un volumaș - de povestiri: Șase moduri de a-ți aminti un cal
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]
-
al termenului) un "personaj din mitologia populară despre care se crede că suge sîngele celor vii", iar strigoi, -oaie "(în superstiții) sufletul unui om (mort sau viu) care s-ar transforma în timpul nopții într-un animal sau într-o apariție fantomatică, pricinuind neajunsuri celor pe care îi întîlnește". Explicația din urmă e destul de vagă în privința "neajunsurilor"; în plus, are defectul de a pune un accent prea mare pe metamorfozele animalice. Un dicționar foarte popular în perioada interbelică, cel al lui Lazăr
Vampiri și strigoi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16912_a_18237]
-
asupra individului, deplasarea decalogului politic de la partid la popor a fost o cale de instalare a totalitarismului. După ’89, în vidul creat prin implozia PCR, societatea s-a umplut de așazise programe politice, încropite în fugă în zecile de formațiuni fantomatice intrate în competiție pentru putere. Dincolo de faptul că documentele respective, unele nici măcar intitulate ca atare, erau ciorne improvizate la colțul mesei, pe care autorii n-au avut puterea să le ducă la capăt, ele nu cuprindeau un minim de obiective
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
de-adevăratelea la graniță, era aici, printre noi, sporind din sine, și din ceea ce subzistase în societate, dilatându-se, ocupând tot spațiul, un spațiu în care n-a mai fost loc și pentru comunism, pentru nici un comunism. Efigia un timp fantomatică înviase, brusc și contondent, pentru a-și confirma mitul. Nu mai avea decât să curețe terenul și să încheie socotelile - ceea ce a și făcut. S-a instalat triumfător, împlinind visele, și ele destrămate mult timp, ale celor ce o așteptaseră
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
luminând mintea noastră cu cele ce în lume mari fapte, de mari oameni au rămas, și acestea voia lui Dumnezeu îngăduindu-le, ca iară, pren oameni minunile sale să săvârșească și să rămâie cunoscute rodului omenesc..." * Presa... agențiile de presă fantomatice ale vremurilor de altădată ne transmit nouă de cele mai multe ori, chinuit, orbește, cu un alfabet parcă abia închegat, evenimentele.... Iar noi, urmașii, căzând pe gânduri, putem să ne zicem după cumplita lectură: Rar mândrie mai mare la un popor atât
Urgii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11005_a_12330]
-
cea dintîi mixîndu-se cu ritmul lasciv de tangou: " Această diferență de ritm contemplativ transformă "acțiunea" îngropată în poeme într-un tango în care avîntul și impetuozitatea unuia trebuie să țină pasul cu lenevia disociativă a celuilalt". Ca într-un western fantomatic, timpurile devin plastice, reversibile, ațîțate de mirajul posibilului: "Îndată ce Iustin Panța și-a descărcat pistolul, timpul lent, fără puls, al lui Mircea Ivănescu întoarce ceasul înapoi și destramă coerența ostentativă introdusă de partener ca premisă". În cele din urmă competiția
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
răului colectiv prin sinceritate, pocăință și iertare, dar s-a ajuns la o sacralizare a răului, ca icoană a sufletului colectiv. Cea mai recentă ispravă în materie ne este oferită de activitatea faimoasei comisii CNSAS, creată să pună în aplicare fantomatica lege de „deconspirare a securității ca poliție politică”, adică a securității ca securitate, sau, mai precis, de deconspirare a deconspirării. Un asemenea nonsens machiavelic numai la noi se putea inventa, din toată lumea postcomunistă; numai complexul nostru de vinovăție putea crea
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]