543 matches
-
te ascultasem! Mutra lui penitentă Îi face pe tineri să râdă, dar Christa dă nepăsătoare din mână, lasă clovneriile, te știu eu prea bine, și Întinde mâna după scrumieră, doar n-o să scuture scrumul ca prost crescutul de Antonio În farfurioara de fructe, Giuliei n-o să Îi fie deloc ușor cu el. — ...Nu, nu sunt un fricos, dar nu vă doresc să vă simțiți scoși dintr-odată În afara regulilor ocrotitoare ale lumii noastre! Și, cunoscându-mi toate reacțiile, eram perfect conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fanată, deasupra genelor Încleiate gros, supărător de negre, culorile, mereu, ele fac prima diferență Între lumea ta și lumea lor! Lângă hublou, fața uscată, gălbuie a femeii care mestecă religios, repede, licărul dintelui de viplă În gura lacomă, larg deschisă, farfurioara roz de plastic a și rămas goală, dincolo de hublou, albul orbitor, catifelat, dedesubt, macheta minusculă a unui alb oraș-jucărie, a alunecat prea repede sub aripa avionului? Ai Închis ochii, să nu-l mai vezi, nu știu cine sunteți și nu mă interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de pe Hauptstrasse și de Încercările lui, mereu reînnoite, mereu eșuate de a câștiga bunăvoința ei - sora cea mică, ștearsă, dar harnică a strălucitoarei Klara? Pachetele de prăjituri, invitațiile la cofetărie... Cu o strâmbătură de dezgust, Christa dă la o parte farfurioara cu tort. Savurând, cu ochii Închiși, prima linguriță, Traian Manu e cu gândul tot la vărul Victor: cum oare să Învingă rezistența Christei? —Dată fiind vârsta lui, sigur că a trăit sub mai multe stăpâniri, dar politica nu-l interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a strecurat pe lângă un bărbat care tocmai pleca și a luat ziarul pe care acesta îl lăsase acolo. ― Cafea? a întrebat omul de la bar, și eu am dat din cap hotărâtă. Când mi-a pus în față ceașca imensă pe farfurioara ei și mi-a turnat cafeaua, am simțit un miros pe care parcă nu-l mai simțisem de ani de zile, un miros care m-a purtat direct la Londra, înapoi la Geraldine, la Ben, la Kilburn Herald. Oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
liniștit de îndată. De fapt, e numai un fel de a spune că m-a liniștit, pentru că Fritz cu adevărat nu mai era printre cei vii. Moș Calistrat tăcu preț de câteva clipe, cât să strivească țigara terminată într-o farfurioară de lut ars, ce juca rol de scrumieră. Am aprins apoi felinarele și am intrat împreună în mină, spuse bătrânul întorcându-se cu fața spre Cristian. Neamțul muncise acolo, nu glumă. Întinsese niște șine și își înjghebase și un vagonet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
parcă neuitându-se la nimeni dintre noi - eu nu m-am gândit la căsătorie. Ei, dar de ce, dragă? Ești tânără, ești o fată drăguță... Nu de asta-i vorba (Zina a trântit ceașca de-am crezut c-o să facă zob farfurioara), nu mă gândesc să mă căpătuiesc prin căsătorie! A, nu, normal că tu nu te gândești, dar dac-așa vine de se leagă... a conchis tanti pe tonul ei afectat, potențându-și vulgaritatea vorbelor de la urmă cu un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
asupra ei toate puterile tale de afecție. În orice caz, Ahmed este un personagiu. L-am găsit la familia Axente, mic de tot, și asist la transformarea lui de fiecare zi. Din primele zile l-am obișnuit să mănânce din farfurioară, ceea ce la Cavarna nu făcea decât rareori, când ceilalți voiau să râdă. La început îl îmbiam inutil, se apropia cu ezitări de lapte și se retrăgea cu frică. A trebuit să-l împingem de câteva ori cu capul, să se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
În casă, Ahmed, și mai jalnic decât îl lăsasem, ne aduce aminte de boala lui. Îl uitasem de tot și eram pe punctul să mai întîrziem vreme multă pe ponton, și numai prezența domnișoarei Țurai ne-a alungat. Laptele din farfurioară a ramas neatins. Când îl mângâiem, nu face nici o mișcare, dacă îl ridicăm puțin de labele de dinainte cade la loc. Numai ochii îi sunt tot așa de mari. Nu mai are însă nici o bucurie în ei. Vrasăzică, Ahmed
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
așa că se putea întâmpla oricând să nu recunoști înăuntru, în veșnica îmbulzeală de acolo, pe cineva cunoscut. Și totuși pe Geta a recunoscut-o imediat, cu o tresărire de surpriză, tocmai în clipa când ea, după ce își căpătase peste tejghea farfurioara cu prăjitură, se întorcea să-și caute din privire un loc la una din măsuțele rotunde din colțul dintre vitrină și perete. La fel și ea, în clipa când s-a întors a dat nas în nas cu Paul. În
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că n-aveam ochi pentru tine, a spus Paul fără să fie câtuși de puțin sigur că e convingător. Atunci spune-mi ce profesiune am declarat atunci că îmi doresc, nu-l slăbi ea. Cineva în spatele lui Paul, cu o farfurioară în mână, ceru permisiunea să treacă printre masa lor și masa învecinată căci locul de trecere se pare că era prea strâmt. Paul fu nevoit să de ridice și să-și tragă scaunul. Când se reașeză, privirea Getei parcă se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
uită lung la Paul c-un zâmbet care îi aminti de zâmbetul ei de la școală, ușor disprețuitor. Ce caraghios ești, Paul. Caraghios, de ce? Pentru că de când te cunosc am avut tot timpul impresia că trăiești pe altă lume. Din prăjitura de pe farfurioară nu mai rămăsese aproape nimic. Geta luă lingurița care considera ea că i se mai cuvine, adică penultima, și îl invită pe Paul s-o ia pe ultima. Dar Paul refuză categoric. Așa că Geta, fără să se formalizeze, fu cea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nu puteai s-o iei altfel decât ca pe o cochetărie. Urmărindu-i ocheadele indiferente îndreptate către ceva sau cineva din spatele său, Paul se răsuci pe scaun și observă îndărătul său doi tineri, un el și o ea, care, cu farfurioarele în mână, probabil pândeau momentul când el și cu Geta aveau să elibereze masa. Și fiindcă tocmai terminaseră prăjitura, îi propuse Getei să iasă. Ea însă i se adresă pe un ton neașteptat de autoritar: Să-și caute alte locuri
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ilustrau aspecte dintre cele mai fantastice ale încurcăturilor fiziologice: un bărbat poza timid, gol până la brâu - cu mâna pe spătarul unui scaun de bucătărie și cu pieptul ca un adevărat palimpsest de sfârcuri, unele peste altele, câteva mari cât o farfurioară; un alt bărbat arăta camerei o parte a capului unde, din urechea internă, îi ieșea un penis, ca într-o gravură a lui Dürer: o femeie, cu o constituție de pară și, în general, reconfortant de normală, era întinsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pentru îmbrățișări cu gazde specializate în arta îmbrățișării? Gândește-te, moșule. Sunt milioane și milioane de dolari vârâți în povestea asta cu îmbrățișatul. Fielding luă nota de plată, care arăta de-a dreptul banal și lăsă douăzeci de dolari pe farfurioară. Autocratul lui închiriat îl aștepta tras lângă bordură. La un moment dat, Fielding se întoarse și îmi spuse cu fața strălucind de luminile orașului: — A, moșule, să știi că nu ți-am spus adevărul mai înainte. E vorba de crimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ne ajunge timpul, dacă am mai merge și la petreceri sau plimbări ar însemna că în catalog, în dreptul nostru, ar apărea toată scara durității..., cine știe? La asemenea argumente, aceasta părăsea camera, dar după scurt timp se întorcea cu două farfurioare pe care trona câte o prăjiturică. Fetele se uitau una la alta, studiau tentanta prăjitură, dar Olga venea cu argumentul ei forte: - Cu prăjitura asta pun 200 de calorii dintr-un foc! - Uite, eu o s-o mănânc, spunea Ina, să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
apoi ochii îi străluceau pe glazura de ciocolată. Se hotăra să mai încerce, fie ce-o fi, încă o bucățică, n-o fi foc! Și tot așa, până rămânea numai blatul. - Acum, ce mai aștepți, vine mama și ne ia farfurioarele și... - Îi voi cere scuze mamei tale, dar... Citea câte un rând și mai arunca ochii spre farfurioara unde se afla acel mesaj chemător. Olga, adâncită intenționat în lectură, ca să nu-i mai fie gândul la ceea ce mai rămăsese din
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
o bucățică, n-o fi foc! Și tot așa, până rămânea numai blatul. - Acum, ce mai aștepți, vine mama și ne ia farfurioarele și... - Îi voi cere scuze mamei tale, dar... Citea câte un rând și mai arunca ochii spre farfurioara unde se afla acel mesaj chemător. Olga, adâncită intenționat în lectură, ca să nu-i mai fie gândul la ceea ce mai rămăsese din delicioasa prăjitură, nu observă că mama Inei tocmai intrase în cameră. - Nu vreau să vă întrerup, pot să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
-ul meu, la vreo două zile după ce ni-l făcuseră. Cu al lui mi l-am comparat și eu și m-a apucat frica. La el, abia se cunoștea puțină roșeață în jurul înțepăturii. La mine era ditamai pata cât o farfurioară, purpurie pe brațul meu subțire, cu pielea aproape transpa rentă peste vinele albastre. „Bă tebecistule“, mi-a zis Puică, „nu mai stau cu tine în bancă!“ Copiii s-au adunat în jurul meu și-au început să scandeze: „Of-ti-co-sul! Of-ti-co-sul!“ Cuvântu-ăsta
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ceva autohton, dacă tot eram prima dată în țara druizilor, a berii Guinness și a lui Joyce. Mi se adu sese un mare pahar ca de coniac plin cu cafea fier binte, și două tablete parfumate de After eight pe farfurioară, în pliculețele lor verde-ntu necat. Când m-am ridicat de la masă mi-am dat seama, fără să-mi vină să cred, că mergeam pe două cărări. Căci în Irlanda Irish coffee e mai mult whiskey decât cafea. Așa că, pe măsură ce se
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cromat al radiografului, din mariajul organelor noastre genitale cu husa elegant lucrată a lentilelor. Le ascultam pe surori cum se ceartă în camera personalului. Iar Catherine venea în vizită. De obicei, își săpunea mâna cu calupul mic de toaletă din farfurioara udă dinăuntrul dulăpiorului meu, cu ochii stinși pierduți dincolo de fereastra plină de flori în vreme ce mă masturba, în mâna stângă cu o țigară de-o marcă necunoscută. Apoi, fără să i-o cer, începea să vorbească despre accident și despre cercetările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
se uită la el de aproape și zice: — Îmi spui și mie ce se-ntâmplă? Sparge o altă bășică, din care sare cupola rotunjită a unei moschei, plină de sânge și secreție. Mona îmi trage din picior cu penseta o farfurioară. E pictată de mână cu o bordură de trandafiri roșii. Afară, în stradă, urlă o sirenă de pompieri. Dintr-o altă bășică puroiește frontonul unei clădiri de bancă în stil georgian. Din următoarea bășică sare acoperișul unei școli. Asudat leoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
propunerea pe care i-o făcuse în toamna trecută, în legătură cu serviciul de contabil la cooperativa din comună. Stelian vru să răspundă, însă vicepreședintele își aminti ceva și-l întrerupse. Mă scuzați, îi spuse el, scuturându-și scrumul țigării într-o farfurioară plină de chiștoace, cu un zâmbet pe chip. Am auzit că vreți să ne părăsiți... E adevărat? Stelian confirmă, mirat că acum și la sfat se știa despre această intenție a sa. Da, aș vrea să vând casa și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
știi care sunt curate și care sunt murdare. Patul se plângea: Pe mine sta așternutul murdar și plin de firimituri. Nu cred că există vreun pat așa de neîngrijit. Pe birou era o dezordine totală. Erau cărți, reviste, cești murdare, farfurioare cu resturi de mâncare, coji de semințe. În holul de la intrare este depozit de încălțăminte murdară. Nimeni nu se învrednicește să le curețe și să le așeze la locul lor. Această familie nu este singura certată cu curățenia, ci există
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să fugi de mine, șopti ea. Aduc nefericire tuturor celor din jurul meu. Gura i se strîmbă. - Blestemată, blestemată... călugării fără cap o știau... - Uită-te la mine, Marie. Ridică tonul fără succes și dădu brusc cu pumnul În masă, transformînd farfurioara În băltoacă și făcînd-o pe Anne să iasă din bucătăria unde se refugiase. - Uită-te la mine, pentru numele lui Dumnezeu! Întoarse spre el o privire absentă. Goală. - Călugării fără cap nu vorbesc, Marie, articulă el. Menhirii nu sîngerează prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se impacienta de fiecare dată Angelina și începea să se fîțîie nervoasă pe taburetul său. — Nu mai aveți puțină răbdare? zicea Poștășică sorbindu-și cafeaua pe îndelete, manevrînd cu atenție ceșcuța rotundă, așezînd-o după fiecare înghițitură la locul ei pe farfurioara de porțelan. — Nu-mi place să mă fierbi așa de fiecare dată, începea să se revolte Angelina, de ce nu vrei niciodată să mă lași să văd eu prima despre ce i vorba? — Avem timp berechet, îi răspundea Poștășică, scormonindu-se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]