KorAP: Find »[drukola/base=farmacoterapie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 >

458 matches

Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319

și aleatoare și de meta-analize evidențiază faptul că TCC este eficientă în tratamentul numeroaselor tulburări mentale, utilizată ca unică terapie în tratamentul inițial, singură sau ca alternativă la farmacoterapie, combinată cu farmacoterapia pentru a amplifica efectele medicamentelor, sau combinată cu farmacoterapia pentru a acționa asupra unor simptome care nu cedează farmacoterapiei. Numeroase întrebări persistă încă în legătură cu alegerea celui mai buna tratament și în ceea ce privește preocuparea pentru tratamentele combinate, simultane sau secvențiale. In cazul unor tulburări, în special în cazul tulburărilor anxioase, depresiilor

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
eficientă în tratamentul numeroaselor tulburări mentale, utilizată ca unică terapie în tratamentul inițial, singură sau ca alternativă la farmacoterapie, combinată cu farmacoterapia pentru a amplifica efectele medicamentelor, sau combinată cu farmacoterapia pentru a acționa asupra unor simptome care nu cedează farmacoterapiei. Numeroase întrebări persistă încă în legătură cu alegerea celui mai buna tratament și în ceea ce privește preocuparea pentru tratamentele combinate, simultane sau secvențiale. In cazul unor tulburări, în special în cazul tulburărilor anxioase, depresiilor majore de severitate ușoară sau medie, bulimiei și hiperfagiei bulimice

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
persistă încă în legătură cu alegerea celui mai buna tratament și în ceea ce privește preocuparea pentru tratamentele combinate, simultane sau secvențiale. In cazul unor tulburări, în special în cazul tulburărilor anxioase, depresiilor majore de severitate ușoară sau medie, bulimiei și hiperfagiei bulimice, TCC și farmacoterapia sunt deopotrivă eficiente, fără a fi posibil, în prezent, să se evidențieze care dintre aceste terapii este mai eficientă. In alte tulburări, în special în cazul schizofreniei, a tulburării bipolare și în depresiile majore de intensitate severă, farmacoterapia este indispensabilă

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
TCC și farmacoterapia sunt deopotrivă eficiente, fără a fi posibil, în prezent, să se evidențieze care dintre aceste terapii este mai eficientă. In alte tulburări, în special în cazul schizofreniei, a tulburării bipolare și în depresiile majore de intensitate severă, farmacoterapia este indispensabilă și constituie, din oficiu, tratamentul inițial. In aceste cazuri, TCC este un tratament complementar, care nu este orientat spre patologia acută ci spre managementul cronicității (reabilitare, adeziune, simptome reziduale, calitatea vieții, prevenirea recăderilor). In cazul unor alte tulburări

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
orientat spre patologia acută ci spre managementul cronicității (reabilitare, adeziune, simptome reziduale, calitatea vieții, prevenirea recăderilor). In cazul unor alte tulburări, în special în anorexia mentală, dependența de alcool și personalitatea bordeline, tratamentul prin TCC, în aceeași măsură ca și farmacoterapia, au o eficiență moderată sau limitată la unele simptome. In ceea ce privește tratamentele combinate, există mai multe probleme importante pe care trebuie să le discutăm. Este mai bine să asociem cele două tratamente chiar de la începutul terapiei, sau să le

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
să le discutăm. Este mai bine să asociem cele două tratamente chiar de la începutul terapiei, sau să le asociem unul după altul, într-o manieră secvențială? In optica unui tratament secvențial, este mai bine să începem cu TCC sau cu farmacoterapia? Intr-un tratament secvențial, este mai bine să stopăm primul tratament în momentul introducerii celui de al doilea, sau să-l menținem pe durata totală a tratamentului? Din ce moment ar trebui să optăm pentru un tratament secvențial, chiar de la

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
se dovedește ineficient sau insuficient? Conform lui Fava și al., care discută pe larg aceste probleme în cadrul unui studiu recent, modelul secvențial reprezintă o schimbare conceptuală majoră în măsura în care acesta se bazează pe recunoașterea că un tratament specific unic (TCC sau farmacoterapie) n-ar putea rezolva ansamblul simptomelor în toate cazurile. A prescrie un medicament este posibil, de obicei, imediat.A desfășura o TCC necesită un efort de organizare, atât din partea pacientului cât și din partea terapeutului, și nu este posibilă decât după

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
ședințele de evaluare, pacienții care prezintă dificultăți cognitive, cei care iau medicamente psihotrope sau alte medicamente, femeile însărcinate sunt, cel mai adesea, exluși din studiile privind eficiența. In prezent, există puține studii privind eficiența care să analizeze efectele TCC, ale farmacoterapiei, sau ale tratamentelor care combină cele două terapii. Studiile controlate și aleatoare se limitează, în mod obișnuit, să evalueze răspunsul la un tratament, studiind schimbările observate la nivelul unor simptome țintă estimate cu ajutorul scărilor de apreciere sau al chestionarelor. Aceste

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
în legătură cu handicapul asociat tulburării, cu activitatea profesională, cele privind activitățile obișnuite, relațiile sociale sau, și mai mult, cele în legătură cu nivelul capacității de a „face față”. Oricare ar fi tulburarea luată în considerație, tratamentele actuale, că este vorba despre TCC, despre farmacoterapie sau despre o combinație între cele două, sunt departe de a fi eficiente pe deplin, pe termen scurt și mai ales pe termen mediu și lung. Sunt necesare studii suplimentare pentru a înțelege mai bine originea tulburărilor, factorii care intervin

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
bine originea tulburărilor, factorii care intervin în dezvoltarea acestora și în menținerea lor și mecanismele psihologice și fiziologice subiacente, și pentru a identifica tehnicile psihoterapeutice sau/și medicamentoase mai performante pentru a le trata. In prezent, alegerea între TCC și farmacoterapie se stabilește, cel mai adesea, pe considerente cum ar fi: preferința și motivația pacientului, efectele secundare, costul relativ, disponibilitatea unui specialist în TCC, acceptul pacientului pentru a urma o psihoterapie. In ansamblu, rezultatele cercetărilor demonstrează că se poate vorbi despre

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
mai adesea, pe considerente cum ar fi: preferința și motivația pacientului, efectele secundare, costul relativ, disponibilitatea unui specialist în TCC, acceptul pacientului pentru a urma o psihoterapie. In ansamblu, rezultatele cercetărilor demonstrează că se poate vorbi despre eficiență atât în ceea ce privește farmacoterapia cât și TCC, mai ales pe termen scurt, fără a le departaja net altfel decât cu ajutorul uneia sau alteia dintre considerentele prezentate la punctul 10. De fapt, toate aceste studii sunt construite pe modelul medical al bolii, deci se sprijină

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Am putea rezuma rolul psihoterapeutului într-un mod lapidar, spunând că acesta însoțește pacientul în regatul Morților pentru a-l readuce în lumea celor Vii. 12. Depresia și terapia centrată pe scheme Philippe Fontaine, Maryse Fontaine-Buffe∗ 1. Contribuții teoretice Epidemiologie Farmacoterapie Modelul cognitiv al depresiei după Beck Terapia centrată pe schemele lui Young 2. Terapia cognitivă a depresiei Prezentarea paradigmei cognitive Faza comportamentală Faza cognitivă Faza preventivă sau travaliul terapeutic al schemelor 3. Studiu de caz (modelul lui Beck) Prezentarea cazului

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
tulburări. Printre modelele studiate cel mai insistent, regăsim terapiile comportamentale, interpersonale și cognitive. Aceasta din urmă este terapia căreia i-au fost consacrate cele mai multe experimente empirice în aceste ultime două decenii, motiv pentru care ea servește drept model acestui capitol. Farmacoterapie Deși psihoterapia a înregistrat rezultate importante, farmacoterapia rămâne modelul de referință pentru orice nouă contribuție. Cercetările recente confirmă studiile inițiale și demonstrează faptul că terapia cognitivă nu este deloc mai puțin eficientă decât farmacoterapia în cazul depresiei unipolare non psihotice

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
regăsim terapiile comportamentale, interpersonale și cognitive. Aceasta din urmă este terapia căreia i-au fost consacrate cele mai multe experimente empirice în aceste ultime două decenii, motiv pentru care ea servește drept model acestui capitol. Farmacoterapie Deși psihoterapia a înregistrat rezultate importante, farmacoterapia rămâne modelul de referință pentru orice nouă contribuție. Cercetările recente confirmă studiile inițiale și demonstrează faptul că terapia cognitivă nu este deloc mai puțin eficientă decât farmacoterapia în cazul depresiei unipolare non psihotice de intensitate ușoară până la moderată. Totuși, deși

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
ea servește drept model acestui capitol. Farmacoterapie Deși psihoterapia a înregistrat rezultate importante, farmacoterapia rămâne modelul de referință pentru orice nouă contribuție. Cercetările recente confirmă studiile inițiale și demonstrează faptul că terapia cognitivă nu este deloc mai puțin eficientă decât farmacoterapia în cazul depresiei unipolare non psihotice de intensitate ușoară până la moderată. Totuși, deși rezultatele sunt aceleași, farmacoterapia atrage, în general, preferința medicilor și a persoanelor care a acordă îngrijire datorită facilității și aspectului său economic. Provocarea terapiei cognitive constă, deci

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
referință pentru orice nouă contribuție. Cercetările recente confirmă studiile inițiale și demonstrează faptul că terapia cognitivă nu este deloc mai puțin eficientă decât farmacoterapia în cazul depresiei unipolare non psihotice de intensitate ușoară până la moderată. Totuși, deși rezultatele sunt aceleași, farmacoterapia atrage, în general, preferința medicilor și a persoanelor care a acordă îngrijire datorită facilității și aspectului său economic. Provocarea terapiei cognitive constă, deci, în a demonstra o superioritate evidentă a acesteia în cazurile rezistente și în cele cu recidivă așa

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
sine, depresie și adaptare socială). Acțiunea sa este rapidă și nu provoacă decât 15 până la 20% cazuri de abandon. Rezultatele sale se mențin în mod satisfăcător pe o perioadă cuprinsă între șase luni și un an. Eficiența sa este superioară farmacoterapiei utilizată ca unică formă de tratament și altor forme de (psiho)terapii, cu excepția terapiei interpersonale care oferă, de asemenea, rezultate bune pe termen lung. Combinația dintre terapia cognitiv-comportamentală - antidepresive este eficientă ca tratament în cazul depresiei și anxietății asociate bulimiei

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
durează o oră. Convorbirile cu familia sunt programate aproximativ o dată la șase ședințe și durează o oră și jumătate. In paralel, Gwen se întâlnește regulat cu medicul său care supraveghează starea sa de sănătate cât și cu psihiatrul său pentru farmacoterapie. Sedința 1 Informare și formare In timpul primei ședințe, terapeutul explică rolurile complementare ale terapeutului și ale pacientului, stilul de interacțiune dintre cei doi și utilitatea sarcinilor de îndeplinit între ședințe. El reamintește apoi teoria holistică, analiza funcțională și obiectivele

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Gwen, pentru părinții săi și... pentru terapeutul său. Este imposibil de spus, pentru moment, dacă starea lor se va ameliora în continuare sau va stagna. Este dificil de determinat, ținând cont de ameliorarea constatată, în ce măsură au contribuit la aceasta psihoterapia, farmacoterapia (antidepresivele și somniferele), evoluția spontană a lui Gwen și împrejurările vieții sale. Sedințele de terapie continuă. 3. Discuții Cazul și concluzii generale Complexitatea cazului Cazul clinic prezentat în acest capitol ilustrează complexitatea terapiei unui număr însemnat de persoane care suferă

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Deși nu s-a demonstrat niciodată că este preferat un anume sex, trebuie să se țină cont de cerințele pacientului. Un terapeut femeie este adesea preferabil pentru practica terapiilor corporale și feminine. Rezultate și perspective Terapiile actuale dau rezultate modeste. Farmacoterapia bulimiei nu ajută suficient decât o mică parte dintre persoanele cu această problemă. Terapia cognitiv-comportamentală și terapia interpersonală nu vindecă, în medie, decât o persoană din două. Este suficient spațiu, deci, pentru apariția de noi tratamente mai eficiente. Mai multe

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
un tratament complet, care se integrează diferitelor situații de tratament (spitalizare, ambulatoriu) și medii de viață (familie, serviciu, viață socială). Ele sunt, deci, indicate în mod special în tratamentul subiecților alcoolo-dependenți. 15 Disfuncția erectilă Noëlla Jarrousse∗ 1. Contribuții teoretice Definiții Farmacoterapie și terapii comportamentale și cognitive Epidemiologia disfuncțiilor erectile non psihogene Istoria sexologiei Abordările disfuncției erectile Importanța analizei funcționale 2. Studiu de caz Prezentarea cazului Tratamentul diserecției lui Hubert Rezultate și comentarii 3. Discuții Bibliografie 1. Contribuții teoretice Informați în exces

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
în intensitate, durată și în ceea ce privește orientare sa, ținând cont de vârsta subiectului”. Ori, o absență a orgasmului sau un orgasm dureros antrenează în mod frecvent o diserecție ca urmare a durerii sau a lipsei de plăcere, tratate în mod diferit. Farmacoterapie și terapiile comportamentale și cognitive Disfuncțiile erectile (DE) constituie subiecte de interes în mod special pentru laboratoare și, de câțiva ani, constituie ținta cercetătorilor din domeniul biologiei care pândesc noile medicamente cum ar fi sildenafil, tadalafil, etc., care încearcă să

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751

inițial și menținerea greutății finale o perioadă nelimitată. Cine trebuie să slăbească? Toți pacienții obezi sau supraponderali încadrați în clase clinice de risc moderat sau crescut. Obținerea greutății dorite presupune o dietă hipocalorică, corecția tulburărilor de comportament alimentar, exercițiu fizic, farmacoterapie, intervenții chirurgicale, metode terapeutice individualizate fiecărui pacient. 8.1.1. Dieta hipocalorică Este necesar ca tipul de dietă să fie ales în funcție de aderența pacientului, patologia asociată și obiectivele terapeutice. Principiile generale ale unei diete hipocalorice constau în: limitarea consumului alimentar

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
frecvent sunt recomandate exercițiile fizice dinamice, ce cuprind mai multe grupe musculare (jogging, înot, tenis, gimnastică etc.). În T2DM, ca și în alte afecțiuni, tipul și intensitatea exercițiului fizic trebuie să țină seama de complicațiile prezente. 8.2. Tratamentul farmacologic Farmacoterapia este necesară pacienților la care în pofida terapiei nefarmacologice nu s-a reușit obținerea greutății corporale stabilite. În practica medicală există două mari categorii de substanțe antiobezitate: 1) substanțe care inhibă apetitul, cu acțiune centrală, și 2) substanțe ce acționează periferic

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
Corola-publishinghouse/Science/91925_a_92420

de sănătate (14). Prevenția bolilor cardiovasculare la vârstnici include măsuri privind schimbarea stilului de viață (măsuri dietetice, renunțarea la fumat, efectuarea de exerciții fizice) și, eventual, tehnici intervenționale și chirurgicale (revascularizarea coronariană și/sau montarea unui defibrilator implantabil - ICD) și farmacoterapie (de exemplu, aspirina, betablocantele, statinele și inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei au dovedit un rol benefic în prevenție). 8.2. Factorii de risc modificabili și controlul acestora 8.2.1. Hipertensiunea arterială Hipertensiunea arterială (HTA) reprezintă o afecțiune foarte

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Iulia Cristina Roca, Doina Azoicăi (2015) [Corola-publishinghouse/Science/91925_a_92420]