4,640 matches
-
spiritualizată continuă în sala „Moaște”, al cărei nume se datorează inițiativei de a recupera pereții de lemn ai unei vechi biserici, ce închid în interior obiecte de cult, amintind de o epocă revolută a culturii tradiționale. Lemnul e materialul care fascinează aici, tăietura păstrând amintirea scoarței arborilor originari, transformați în moaște prin străjuirea sacrului. Elementul esențial de construcție care este Fereastra dă numele următoarei săli, propunând un spațiul de trecere (cu geam-vitraliu), pe care-l regăsim la vechile mănăstiri - unică formă
Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti – un discurs modern despre actualitatea tradiţiei [Corola-blog/BlogPost/93699_a_94991]
-
lui. Puțin îngrijorată să nu se taie, dar și temătoare să nu-i retez avântul, l-am urmat și l-am spionat prin ușa întredeschisă. Ce credeți că făcea?! Decupa cu mare atenție fâșii din coaja vinetei. Eram atât de fascinată de mișcările lui precise, încât nu puteam decât să văd detaliile, nu întregul... -Să nu spui că s-a tăiat! se arătă îngrijorat Papa. -Nicicum! -Atunci? Ne ții în suspans! sări și Babacul. -Ei bine, când a terminat, pe micul
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
luminat de soare și de Cartea de pe masă și alta să bolești până aduci la disperare pe cei care te îngrijesc. Punct. Cunosc o persoană care mi-a spus că nu se teme de nimic, nu o cred, dar mă fascinează fața ei. Nu am văzut-o decât odată, pe viu, în forografii apare mereu alta. Mp obsedează, nu pot spune că o iubesc, nu o cunosc. Îmi place că este trufașă. Mi-au plăcut oamenii îndrăzneți, trufași, până la o adică
GÂNDURI DIN JURNAL (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377245_a_378574]
-
niponă se apropie de noi învăluită într-o aură de mister și blândă cumințenie, un umor fin și benefic, care îmblânzește chiar și cele mai tranșante asperități. Fiecare detaliu al „tabloului”, poarta marca autoarei, omniprezenta unui suflet iubitor și cercetător, fascinat de tot ce întâlnește în cale , care se înclină cu respect și smerenie în fata adevăratelor valori, care marchează planul întâi, și diluează cu pitoresc și ironie - grotescul și absurdul, ce străbat dintr-un plan îndepărtat. Cartea-Tablou, în sine, impresionează
DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE – O CARTE TABLOU de MARIA DAMIAN în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382227_a_383556]
-
acoperit de nisipul fin. Avea vreo 5 ani când mergea cu părinții pe litoralul Mării Negre, la Mamaia. Stâteau la hotel. Mirosul proaspăt și curat din incinta hotelului o încânta. Văzuse străini la bar, stând pe scaunele acelea înalte, rotative. O fascinau luminile colorate, ambientul, clinchetul paharelor cu cocktail-uri. I se părea o lume paralelă. O lume la care nu avea acces. Sorbea însă fiecare gest al celor din încăpere și, probabil, toată admirația i se citea pe chip. Se apropiase
LITORAL de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382207_a_383536]
-
pănă 1935. Numele prințesei se leagă de una dintre cele mai strălucitoare perioade prin care a trecut domeniul Mogoșoaia. De la Regina Elisabeta până la scriitorul Antonie de Saint Exupery, autorul „Micului Prinț” au participat la întâlnirile Marthei Bibescu și au rămas fascinați de bogăția istorică și culturală a acestui diamant al Munteniei”. Martha Bibescu apare în ipostaza personificată de regina Elisabeta și regina Maria, și anume de mamă a ostașului român în compania contra bolșevicilor. Din 1955 devine membră a Academiei Regale
COMEMORARE 97 de ani de la revenirea Bucovinei la Patria mamă- România la Palatul Mogoşoaia, 27.XI.2015, ora 11:00 [Corola-blog/BlogPost/93234_a_94526]
-
de la Strassbourg. Dar, înainte de toate, a vrut să fie scriitor: nutrea cele mai îndrăznețe proiecte, multe dintre ele au rămas nerealizate și foarte puține au fost duse pînă la capăt. Charles Fourier și utopiștii veacului al XVIII-lea l-au fascinat într-atît, încît pînă și în notele lui diaristice entuziasmul stîrnit de aceste obsesii intelectuale lasă urme, repetitiv și agasant pe alocuri ... Încercarea de a-l reabilita pe împăratul Wilhelm al II-lea se soldează nu cu așteptata biografie, ci cu
Un admirator al "eternului feminin" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8227_a_9552]
-
stau niște conexiuni simple care guvernează totul. Conexiunile acestea nu au fost încă descoperite, dar un fizician care are mereu în minte exigența simetriei și a simplității legilor naturii nu are cum să nu le descopere într-o zi. Sunt fascinat de ideea că simetria este ceva mai profund decît particula. Aceasta se potrivește cu spiritul mecanicii cuantice, așa cum a fost întotdeauna concepută de Bohr. Se potrivește și cu filozofia lui Platon, dar asta nu trebuie să ne preocupe pe noi
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
sonore să fie parte a vieții reale, la fel ca limbajul, iar temele să se încadreze musai în cultura de consum. O felie imensă din această categorie sonoră (care pentru mulți reprezintă un adevărat tort) este sinonimă cu muzica pop, fascinată de modă și mass-media, dar și de intervalul dintre artă și viață, pentru a găsi punctul de convergență și, eventual, de aglutinare a lor, fiind străbătută de un filon, să-i spunem doctrinar: în ce condiții devine arta marfă și
Bi-polaritatea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/83217_a_84542]
-
și dramatism. Cele 3 Preludii de Gershwin-Heifetz au oferit artiștilor prilejul de a evidenția alte fațete originale ale creației secolului al XX-lea. Prestația plină de aplomb și fantezie, care a îngemănat original libertatea și rigoarea, umorul și gravitatea, a fascinat publicul, care i-a aplaudat cu entuziasm pe cei doi interpreți. În încheierea recitalului, a fost prezentată o splendidă pagină a repertoriului romantic: Studiul în formă de vals de Saint-Saëns-Ysaye. Pentru violonistul Valentin Șerban a fost încă un prilej de
La Sala Mic? a Ateneului by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83283_a_84608]
-
Sfinților Părinți nu-i va cădea neapărat în spinare tânărului Dan Sociu, ci - poate - vreunui autor mai exersat într-ale prozei, dintr-un alt contingent de creație. Ceea ce n-ar știrbi însă nimic din netezimea verdictului expediat de Răzvan Petrescu. Fascinat de hazardul pe care orice jurizare îl impune, comentatorul din paginile acestea tergiversează, de fapt, orice soluție previzibilă și instituie, în interval, o imensă scenă ritualică. Ca toate dansurile de societate, Foxtrot-ul acesta e, în ultimă instanță, o lecție
Proza cea mai scurtă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8440_a_9765]
-
reeditată Groapa. Cineva mai cere o sticlă de vin, Barbu și mai mult se încălzește, "devine liric", declară că vrea să-l continue pe Arghezi în tablete și că știe o mulțime de anecdote în legătură cu G. Călinescu de care e fascinat. Povestea are și un epilog. După trecerea unui an, la Mamaia, la un festival de film, Simion Dima l-a revăzut pe Eugen Barbu care însă nu l-a recunoscut. Recăzuse în apatie. Ratările televiziunilor Prejudecățile publicistice l-au făcut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8436_a_9761]
-
ajuta a dezlănțuit o sumedenie de blesteme aruncate cu gura schimonosită, însalivată a profeților pustiei, apoi cu gesturi schilave de pasăre șontorogită a continuat să aprindă lumînările una cîte una. În aceeași mînăstire am întîlnit singura icoană care m-a fascinat, de o mărime neverosimilă, o icoană a Maicii Domnului. Oriunde te-ai fi aflat în Biserică acea icoană te privea cu ochi vii, ochi care înotau în lacrimă, am stat acolo uitîndu-mă în acei ochi cu sentimentul că nu am
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
Probabil e o formă inconștientă a fugii de lume, de contactul cu brutalitatea existenței. Dacă tot am pus întrebarea, s-ar cuveni să răspund. Evident c-ar trebui să fie un scriitor. E singura categorie de oameni care m-a fascinat de când mă știu și continuă să mă fascineze. Regula pe care mi-o impun e să fie o dorință utopică, o iluzie căreia îi stă bine să nu se împinească niciodată. Din acest motiv, nu voi evoca diminețile hipnotice în
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]
-
lume, de contactul cu brutalitatea existenței. Dacă tot am pus întrebarea, s-ar cuveni să răspund. Evident c-ar trebui să fie un scriitor. E singura categorie de oameni care m-a fascinat de când mă știu și continuă să mă fascineze. Regula pe care mi-o impun e să fie o dorință utopică, o iluzie căreia îi stă bine să nu se împinească niciodată. Din acest motiv, nu voi evoca diminețile hipnotice în care-l ascultam înmărmurit de coerența discursului, de
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]
-
în care nu poți fi niciodată sigur că ai înțeles exact tot ce a vrut să transmită prozatorul. Romanele lui Nichita Danilov îl pun pe cititor în ipostaza vizitatorului inocent, picat într-o galerie de artă abstractă. Admiră formele, este fascinat de combinațiile de culori, intuiește o parte dintre mesajele încifrate, dar niciodată nu este pe deplin convins că a decriptat așa cum trebuie toate simbolurile sau că a sesizat integral eventualele intenții parodice ale autorului. Romanul Locomotiva Noimann este transcrierea unui
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
A puterii, a victoriei, a iubirii, a trădării, a identităților, a proprietăților, a visului. Am văzut cîteva dintre spectacolele lui mari, Cum vă place s-a jucat și la noi. Fiecare întîlnire cu propunerile lui, shakespeariene și nu doar, mă fascinează. Teatrul în care crede el este unul solid. Ca și acela al lui Lev Dodin. Regele Lear m-a convins, ca și în cazul lui Donnellan, prin lecția autentică și mare de actorie. Lear nu este neapărat bătrîn, senil, neputincios
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
în misteriosul, neliniștitorul lor dans - cu aspect inițiatic! "Zdrăngăneii" de la opinci vor fi fost auziți de George Coșbuc în cei 29 de ani (mai bine de jumătate din prea scurta lui viață!) petrecuți la București. Contactul cu Oltenia l-a fascinat, și s-a dus adesea în acea regiune. Prin 1888-1889 (când va fi fost scrisă "Nunta Zamfirei", în vremea fertilei sale perioade sibiene), din ce parte a țării s-a inspirat poetul? Nu cumva călușarii se vor fi "produs" și
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
Hassan este personală, căci ghiaurului Mihai i-a cășunat tocmai pe el, provocându-l la un inimaginabil duel de șefi: "Stăi, pașă! Să piară azi unul din noi." Iată, într-un delir de superlative, lașitatea (sau, de ce nu?, prudența politică) fascinată de prezența agresoare: Sălbaticul vodă e-n zale și-n fier și zalelei-i zuruie crunte, Gigantică poartă-o cupolă pe frunte, și vorba-i e tunet, răsufletul ger, Iar barda din stânga-i ajunge la cer, și vodă-i un munte
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
seducă pe cei mai frumoși bărbați ai vremii (chiar dacă unii dintre ei erau homosexuali!) și pe cele mai fascinante femei - de la Juliette Gréco la Peggy Roche. În tot acest timp, lucrează cu o poftă pantagruelică, publicând romane cu titluri ce fascinează cititorul mediu (Un certain sourire, Les yeux de soie, La garde du coeur, Dans un mois, dans un an), piese de teatru, autobiografii. Deși mereu în plină lumină, știe să cultive penumbra și chiar obscuritatea. Fiul său, Denis Westhoff, mărturisește
Vă place Sagan? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8526_a_9851]
-
deosebită. O cunoșteam, desigur, și pe Annick Geille, dar n-am aflat că ea fusese amanta mamei mele decât acum două luni, când i-am citit cartea! Știți, asemeni multor copii, nu eram preocupat de viața sexuală a mamei mele..." Fascinată de mașini, Sagan a cumpărat, de-a lungul vieții, câteva din cele mai scumpe exemplare ale vremii. În garajul ei s-au aflat, pe rând, un Jaguar X/440, un Mercedes, un Gordini, un Ferrari 250 GT. Conducând ca o
Vă place Sagan? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8526_a_9851]
-
dintre cele mai elocvente, unde nervul narativ însuflețește o pagină inubliabilă. Brabantil, aluzie transparentă la "berbant", se găsește de astă dată într-o sală de concert. Ochii lui - într-o mereu de neliniștită căutare - descoperă deodată o figură care-l fascinează și pe care o înrămează transfigurat: "...îmi abat privirile în stânga - îi scrie lui Tudor Vianu - și văz așa, ceva fără pereche. Ce să-ți spun? O strălucire, o nemișcare și o tensiune. Mai mă uit o dată și văz acumulat deasupra
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
în economia romanului, în favoarea unui prezent extins. În romanul Desperado, prezentul e extrem de lent, iar viitorul aproape că nu contează. Puterea Desperado stă în trecut. Trecutul e un drog pentru prezent. Eroul rememorează, nu acționează în nici un fel: trecutul îl fascinează, și ca urmare el descoperă tot felul de șiretlicuri. Din moment ce prezentul este lent și i se refuză bucuria așteptării, unicul suspans vine din ordinea în care se narează trecutul. Joyce silea inteligența să se autoanalizeze în clipa prezentă. Leopold Bloom
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
cum, pe plaja de la Neptun. Ce se întâmplă mai departe e construit în aceeași logică a ridicolului - uneori asumat, alteori nu - prin care prietenia copiilor forțează o împrietenire a adulților și un fecund, inerent, joc de-a traficul de influență. Fascinat de prezențele românești timpurii în cele mai delicate momente ale istoriei europene, de înaintași pe cât de importanți, pe atât de necunoscuți, ca Luca Stroici, Eustatie Logofătul, Hieronymus Megisser, Neacșu din Câmpulung, șeful statului își dorește mai mult ca orice să
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
părinților mei, maghiara, ajutător în germană, abia mai târziu în română. Prima carte? Să fi fost Robinson Crusoe, romanul lui Daniel Defoe, în adaptare pentru copii? Sau un Jules Verne, posibil Douăzeci de mii de leghe sub mări, căpitanul Nemo fascinându-mă îndelung? Sau un Karl May, despre aventurile lui Winnetou și Old Shatterland în Vestul Sălbatic? Oricum, au urmat autorii "serioși". Trei clasici germani, dintre volumele cărora bunicul meu patern avea mereu câte unul în buzunarul hainei: Goethe (Faust I
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]