805 matches
-
de luptători. Și apoi, privind de-a lungul șirurilor de tarabe, rămase Încremenit. Spre capătul lui nu mai erau arme, ci oglinzi. Sute de oglinzi, de toate formele și mărimile care puteau fi imaginate de fantezia omenească. Tânărul se apropie fascinat, absorbit parcă de cerul reflectat de oglinzi. Era un cer gri, de iarnă, iar undeva În spatele stratului de nori se Întrezărea, ca o pată firavă de lumină, locul În care se afla soarele. Erau multe oglinzi chinezești, simple, duble, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
planul, care i se părea absolut nebunesc. - Oglinzile cele mari, Înșirate În bazar, continuă tânărul, acoperă cam cinci sute de pași. În cinci sute de pași se pot reflecta cinci sute de luptători. Care nu există. Negustorii priveau nedumeriți, dar fascinați. - Dar există cinci sute de oameni care par luptători. Reflectați În oglinzi, pe vreme de noapte, luminați de făclii, aceștia vor fi o mie de luptători. De două ori mai mulți decât bandiții Jian Shi. Pe măsură ce traducea, călugărul se lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
centru atacul Apărătorilor nu poate fi blocat, iar pe flancul drept trupele noastre sunt răsturnate de Însuși Amir Baian. Dacă nu capitulăm acum, va fi un adevărat masacru. La nord, cavaleria lui Vlad se apropie de noi. - Ai dreptate... murmură, fascinat, Mihaloglu. Este o Înfrângere perfectă. Incredibil... Sună retragerea. Ridică steagul alb. Pregătește emisarul nostru pentru comandantul Angelo. Alexandru constată, deodată, că Înserarea schimbă culorile bătăliei. Cerul se Înseninase, iar apusul soarelui devenise un spectacol de culori În degradé, care porneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu vei mai vedea niciodată Eternul Cer Albastru. Cei doi războinici Bordjighin care Îl păzeau pe Ogodai Îi dezlegară mâinile. Tătarul primi un arc identic cu cel al lui Amir. Apoi primi cinci săgeți, iar Amir una. - E nebun... șopti, fascinat, Alexandru. De pe ce lume vine omul ăsta? Va muri inutil... e nebun... dar ce nebunie frumoasă! Ce provocare! Parcă toate astea se petrec Într-un vis... O singură săgeată! Cea pe care Gingis han o numea, În legile lui, „Săgeata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În cale. Iar pe Amir Îl cunoști. Mai trebuie să-ți spun un singur lucru. Hoarda de Aur va distruge armata Crimeii, dar nu va intra În conflict cu sultanul Mahomed. Iar invazia Moldovei continuă. Alexandru - Acum Înțeleg... murmură Oană, fascinat. Voievodul a reușit o lovitură diplomatică unică În istorie. O alianță a Moldovei cu Răsăritul Împotriva alianței lui Mahomed cu Răsăritul. Mahomed a organizat atacarea Moldovei dinspre Crimeea. Iar Ștefan a organizat atacarea Crimeii dinspre stepele Volgai... Extraordinar! - Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-mi imaginez existența reală a uriașelor fluvii și orașe despre care, singură, geografia nu ne spune mare lucru. La Hanoi, unde nu credeam ca am să ajung vreodată, când am intrat în oraș am rămas timp de aproape un ceas fascinat de ceea ce oferea ochiului viața străzii, cu toate că ceea ce vedeam nu avea în sine nimic senzațional: erau bărbați și femei pe biciclete. Da. Dar asta trebuie văzut, fiindcă bărbații erau mici și păreau toți tineri, iar femeile, datorită halatelor lor multicolore
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
-se prin portiera hodorogită Împinsă cu umărul, și Învelitoarea de pe banchetele sparte. Pe ea, apoi, fără să știe, se așezase, proptind cu brațul sănătos pe cel frânt, În curtea plină de bălării a unui profesor bețiv, ca să privească, mai mult fascinat decât Înspăimântat, incendiul care Își repezea flăcările până la cer. După ce soldatul Cătănuță fusese Încătușat, cu tot brațul care Îi atârna, și zgomotele se potoliseră În curtea Îmburuienată, poetul și pictorul Marin Foiște găsise acea pânză pătată de sânge și plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dormitor. Maia s-a prăbușit în cele din urmă extenuată în pat și foarte curând a adormit. Afară natura se mai liniștise. Nu mai bătea vântul, ningea însă în continuare cu fulgi mari. În casă era acum liniște. Erau cu toții fascinați și uluiți de ceea ce primiseră în dar de la Moș Crăciun. Focul arde în soba mare de teracotă. Jarul aruncă umbre magice pe pereții camerei. Pendula-și cerne lin orele cu TIC -TAC-ul ei melodios. Am senzația că-mi amintesc nașterea
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
care nu-mi era cunoscut. Am ridicat-o să o examinez, dar odată cu ea o avalanșă de foi căzu pe podea. M-am aplecat imediat să le ridic, sperând ca el să nu mă prindă În flagrant. M-am oprit, fascinată. Erau desene. Știam că Damian avea talent, dar nu-mi imaginasem așa ceva. Detaliile erau perfecte, totul era perfect. Erau zeci, unele cu adevărat opere de artă. Portrete, schițe și tot felul de compoziții abstracte. Mă uitam uimită la fiecare. Am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
plăcut să mă pricep și eu să fiu așa distantă, dar mie nu-mi reușea niciodată. îîntrebând „Cum e? Sunt destul de distantă?“ nu ajungi, fără îndoială, prea departe.) întreaga colecție de bărbați din jurul meu uitase să mai respire. O priveau fascinați în timp ce își scotea ziarul și începea să rezolve careul de cuvinte încrucișate. — Se crede grozavă, a zis Mike în bătaie de joc. Și asta pentru că a scris o carte când avea doar șaptesprezece ani. Chiar a scris-o? Eram extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aproape imposibil să-i descrii tonul. Regăseai în vocea ei cantități egale de admirație, ușurare și ură. — Unde e? am alergat eu la fereastră ca să-l văd pe Dermot. — Acolo, tocmai iese din Volvo-ul cel nou. Am privit pe fereastră fascinată, sperând că Dermot o să fie un tip oribil. Dar, de la distanță, nu arăta rău deloc. Bine bronzat și cu un păr suspect de negru, Dermot putea fi descris ca fiind genul de bărbat „care se îngrijește“. Era îmbrăcat cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
picta. Și apoi într-o zi, când eu stăteam întinsă, a venit lângă mine și mi-a îndoit picioarele și m-a sărutat și după aceea era deasupra mea și bluza i se ridicase și... Eva stătea jos și asculta fascinată. Putea să vizualizeze scena cu atâta claritate - chiar și mirosul de vopsea din atelier, și pensulele... Sally avusese o viață atât de incitantă, atât de plină de evenimente și atât de romantică, deși într-un mod destul de tragic. Eva încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
schimbată parcă, și totuși aceeași, în ciuda unei dentiții adulte complete, în ciuda aspectului mai prelung și mai subțire al chipului, în ciuda numeroșilor centimetri crescuți în înălțime. Stătea acolo, în prag, zâmbindu-i unchiului ciufulit și adormit, studiindu-l cu ochii aceia fascinați, care nu clipeau și pe care și-i amintea atât de bine din perioada petrecută în Michigan. Unde era mama ei? Unde era soțul mamei ei? De ce era singură? Cum ajunsese acolo? Tom se oprea după fiecare întrebare, dar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
împingi și să înghiontești oamenii. Voi de când sunteți aici? Noi, de fapt, suntem la un curs. O să mai stăm trei zile în Boston. Derek s-a întors, dar Amy se concentrează tot asupra lui Mike, sorbindu-i fiecare cuvânt. Pare fascinată, de parcă tocmai a povestit cum a pilotat odată un avion până acasă, luând o scurtătură prin spațiu. Observ că nu mai bea Malibu. Bea vodcă cu portocale, ca mine. Mă copiază. —Care-i faza? mă înghiontește Derek jovial. Nu spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ușoara mea surpriză, face un pas Înapoi, dându-se Într-o parte. De fapt, nimeni nu se uită la el. Atenția tuturor e focalizată asupra celuilalt individ. Un tip În jeanși și helancă neagră, care tocmai iese. Sub privirea mea fascinată, acesta se Întoarce. În clipa În care Îi zăresc chipul, Îmi fuge pământul de sub picioare și mi se prăbușește tot cerul În cap. Dumnezeule mare. El e. Aceiași ochi Întunecați. Aceleași linii fine dedesubtul lor. Barba de câteva zile a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
reușit ! — Lissy, ești cea mai tare ! — Ei, ba nu, spune, extrem de Încântată. Noroc cu Jasper, de la cabinetul meu. Îi cunoaște pe toți cei din comitet. Nu mă interesează de unde o ai. Sunt foarte impresionată ! Îi iau cheia și o privesc fascinată, dar pe ea nu scrie absolut nimic. Nici un nume, nici o adresă, nici un logo, nimic. Arată exact ca cheia de la șopronul de scule al tatei, mă trezesc gândind. Dar, evident, mult, mult mai mișto, adaug iute. — Și cine crezi că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
toaletă e ocupat de un teanc gros de reviste. La naiba, trebuia să fac un pic de ordine. — Rămân În picioare, spune Jack cu un mic surâs. Ia o gură din ceea ce pare a fi whisky și Îmi privește camera fascinat. Deci asta-i camera ta. Lumea ta. — Da. Mă Îmbujorez ușor, deșurubându-mi glossul de buze. E un pic cam dezordine... — E foarte drăguță. Foarte primitoare. Îl văd cum se uită la pantofii stivuiți În cutii Într-un colț, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
schimonisindu-mă În timp ce-mi pun un cercel. Știu. E oribilă. Nu pot să suport chestiile croșetate. Unde mi-o fi celălalt cercel ? Unde ? A, OK, uite-l. Ce-o mai fi făcând Jack ? Mă Întorc și-l găsesc privind fascinat programul de fitness pe care mi l-am atârnat pe perete În ianuarie, după ce mi-am petrecut tot Crăciunul mâncând Quality Street. — „Luni, ora 7 dimineața“, citește cu voce tare. „Jogging În pas alert În jurul blocului. Patruzeci de genuflexiuni. Prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu echipament de birou. Nu doar plicuri albe monotone, ci chestii hi‑tech uluitoare. Cum ar fi niște dulapuri cromate și suporturi pentru stilouri și niște plăcuțe personalizate foarte simpatice de pus pe ușă. Mă uit la toate pozele, complet fascinată. Știu că nu ar trebui să mai cheltuiesc nici un ban, dar asta e cu totul și cu totul altceva. Asta e o investiție în cariera mea. La urma urmei, ăsta e biroul meu, nu? Ar trebui să fie bine echipat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
subțire. Are părul lung și drept și o gură micuță și turtită. De fapt, toată fața ei pare că a fost la un moment dat prinsă între ușile liftului și nu și‑a revenit niciodată. — Bună ziua, spune și îi privesc fascinată gura când zâmbește. Eu sunt Erin și am să vă ajut să vă găsiți îmbrăcămintea care răspunde cel mai bine dorințelor dumneavoastră. — Extraordinar! spun. Abia aștept! Mă întreb cum o fi primit Erin slujba asta. În mod sigur, nu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
când în urechi o izbește un dialect străin. Totul va fi diferit aici, se gândește în sinea ei. Deasupra ei, reclamele de neon clipesc precum ochii unui dragon. SĂPUNURI ENGLEZEȘTI, PERIUȚE DE DINȚI JOHNSON, RUJ FRANȚUZESC TRANDAFIR DE CATIFEA. E fascinată. Domnul Shi e un bărbat care are puțin peste treizeci de ani. Are trăsături tipice din Shan-dong, e înalt și lat în umeri. Râsul îi răsună ca tunetul. Mă întâmpină cu căldură și se repede la bagajele mele. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Mai ai și alți copii, nene Petre ? Mai am o fatè, măi micè, s-a mèritat anul trecut, dar a plecat la muncè în Italia! Cu bèrbatul ei! Câștigè bani acolo, dar între strèini nu-i că acasè! ascultându-i fascinat cuvintele banale, cuvinte spuse cu bunèvoința celui ce nu are nimic de ascuns, Mi-ar plècea sè-i cunosc! Pe cine?! mirându-se omul, Mi-ar place sè-ți cunosc familia, Dar puteți pofti oricând doriți la noi, domnu’ Matei! Da, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
perspectiva, Așa mi s-a întâmplat mie cu tabloul lui Bosch, îmi imaginăm ceva uriaș, ceva care sè mè copleșeascè prin dimensiune, Prima datè, când am fost la Louvre, nici nu l-am observat, ea mèrturisindu-le studenților care o ascultè fascinați, abia dupè ce am trecut de tabloul lui Bosch mi-am dat seama cè nu-l observasem și m-am întors la el, În sala de curs perdelele grele de catifea care acoperè ferestrele împiedicè lumină de afarè sè pètrundè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
este, în ceea ce privește compoziția, cel mai reușit tablou al lui Vermeer, în acest timp, eu cèutând în google, dând malkunst, gèsindu-l și proiectându-l pe ecran, se discutè despre tehnică compoziției la Vermeer, discuție care îl depèșește pe Matei, dar, eu, fascinat, contemplu tabloul de pe ecran, Apoi, încheindu-se discuția despre Vermeer, cum știu încè de ieri, de când am fècut repetiții, cè urmeazè Mona Lisa, dau click, Da, iat-o pe ecran, cu misteriosul ei zâmbet! Cineva aduce în discuție celebra carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ale interiorului bucètèriei mateiene, aragaz și frigider, dulap și masè, din nou aragaz, anunțându-l pe Matei, Mai trebuie lèsate sè se fiarbè! se referè bineînțeles la spaghete, Matei stând în spatele mesei, cu paharul de vin roșu în fațè, studiind fascinat mersul ei de femeie care se ordoneazè în figuri geometrice invizibile, triunghiul imaginar ale cèrui vârfuri sunt reprezentate de aragaz, de masè și de frigider, întrebând din când în când, Unde e piperul? solicitând, Dè-mi o fațè de masè curatè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]