1,251 matches
-
ascunsă în spuza timpului, fie devine flacără pâlpâindă sau chiar foc în vâlvătaie. Căldura acestui foc viu, transmisă celui din preajma poetului, adică cititorului, am simțit-o emanând și din versurile poetei Valentina Bișog (Becart, pseudonim literar), unul dintre cei mai fecunzi poeți internauți de pe traseele peregrinărilor mele în întortocheatele rețele administrate de Google și Facebook. Dna Valentina Bisog, poeta, trăiește versul propriu cu o intensitate remarcabilă. Frecvența în apariție, în expunerea către cititor a creațiilor sale, precum și modul de transmitere (editorial
“DEMONII AMINTIRILOR”, DE VALENTINA BECART – NOTE MARGINALE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381307_a_382636]
-
iz de Paradis.(din volumul "Suflete de ceară", Editura Armonii Culturale, Adjud, 2016)... XII. MI-E SÂMBĂTA CALVARUL..., de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2254 din 03 martie 2017. Mi-e sâmbăta calvarul ce-l târâi obosit Prin negura fecundă care-mi aține calea, Iar anii-mi - licuricii cu zbor schimonosit, Mi-e sâmbăta lințoliul ce-l flutură azi jalea. Mi-e timpul inamicul cu aripi de oțel, Evit apropierea-i ascunsă de hublouri, Dar clipe mă-mpresoară în strașnicul
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
o nouă ursitoare. În zilele ce-aleargă - frenetic armăsar, Mă roade nostalgia cu dinții-i de-ntuneric, Îmi fâlfâie în ceafă destinul-păpușar, Orbita-i își urmează itinerarul sferic... Citește mai mult Mi-e sâmbăta calvarul ce-l târâi obositPrin negura fecundă care-mi aține calea,Iar anii-mi - licuricii cu zbor schimonosit,Mi-e sâmbăta lințoliul ce-l flutură azi jalea.Mi-e timpul inamicul cu aripi de oțel, Evit apropierea-i ascunsă de hublouri,Dar clipe mă-mpresoară în strașnicul
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
ta din anii-ți sunt de-acord Pendanterii de nobil, aristocrată minte înfățișare mândră ce inimile-atrage putea-vei, tu, respinge dorința prea fierbinte a coapselor de Evă ce sevă știe-a trage? Vai, mie, iubitoare fire, ce-ți înțelege rătăciri fecunde a tinereții învoială n-o voi păta mustrându-ți îndrăzneala ci doar mă-ntreb: cu străluciri-secunde de poți înlocui iubirea-mi și îndrăgosteala... Cu fata morgana ce-ți apare-n suflet... Apoi cu frumusețea-mi-soare strivi-vei efemeru’-i scâncet Sonnet
SONET 41 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381393_a_382722]
-
nu au motive să se plictisească: pe alocuri, Părintele autor „strecoară” câte o învățătură care le poate oferi satisfacția pe care eventual o așteaptă (de exemplu: „Interesantă etimologia cuvântului fericire. În latina clasică, felix, - cis are și înțelesul de rodnic, fecund, fertil (v. de ex. Dict. latin français, Félix Gaffiot, 1934); ilustrări: felix arbor = arbre fruitier; felix regio = region fertile). Deducția logică: omul este fericit, doar dacă aduce/face roade” (p. 27). De ce autorul optează pentru „schițe”, și nu pentru predici
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PREOT VASILE GORDON, VADEMECUM OMILETIC – 100 DE SCHIŢE PENTRU PREDICI – LA TOATE DUMINICILE ŞI SĂRBĂTORILE ANULUI, CU UN ADAOS DE 12 PARENEZE... de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/381478_a_382807]
-
și din pământ smulge-vor ziduri fără milă zeului Marte se închina-vor nesătui cu focul ei vor arde a omenirii filă Doar măreția ta și a ta frumusețe va dăinui, prin mine, prin pana mea fierbinte prin rimele-mi fecunde, atât de îndrăznețe, până ce luminile cuvântului se vor sfârși, și-aducerile-aminte Până atunci trăi-vei, în aste simțiri sfinte în ochi de-ndrăgostiți aievea, cei fără de morminte sonnet 55 William Shakespeare Not marble nor the gilded monuments Of princes shall outlive
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
ancestrală Războaiele strivi-vor mărețele statuiși din pământ smulge-vor ziduri fără milăzeului Marte se închina-vor nesătuicu focul ei vor arde a omenirii filăDoar măreția ta și a ta frumusețeva dăinui, prin mine, prin pana mea fierbinteprin rimele-mi fecunde, atât de îndrăznețe,până ce luminile cuvântului se vor sfârși, și-aducerile-amintePână atunci trăi-vei, în aste simțiri sfinteîn ochi de-ndrăgostiți aievea, cei fără de mormintesonnet 55William ShakespeareNot marble nor the gilded monumentsOf princes shall outlive this pow'rful rhyme,But you
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
ta din anii-ți sunt de-acord Pendanterii de nobil, aristocrată minte înfățișare mândră ce inimile-atrage putea-vei, tu, respinge dorința prea fierbinte a coapselor de Evă ce sevă știe-a trage? Vai, mie, iubitoare fire, ce-ți înțelege rătăciri fecunde a tinereții învoială n-o voi păta mustrându-ți îndrăzneala ci doar mă-ntreb: cu străluciri-secunde de poți înlocui iubirea-mi și îndrăgosteala... Cu fata morgana ce-ți apare-n suflet... Apoi cu frumusețea-mi-soare strivi-vei efemeru’-i scâncet Sonnet
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
floare, De violet și roz ori mov și verde crud; Mă doare risipă de sublim, splendoarea din covorul ierbii, ud. Și liliacul irizând avid și blând candoare, Cu stupefacții candide și speculații solitare Ale poetului prea- plin de versul ireal, fecund, Mustind de lacrimi și fervoare, îmbobocind timid, lăsând Și farmec și iubire la un loc Din mantia cerească, din scântei și foc Al cerului, sublim și tainic, unduiosul joc Cu îngeri pogorați din ceruri în fine petale de ... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
în floare,De violet și roz ori mov și verde crud;Mă doare risipă de sublim, splendoarea din covorul ierbii, ud.Si liliacul irizând avid și blând candoare,Cu stupefacții candide și speculații solitareAle poetului prea- plin de versul ireal, fecund,Mustind de lacrimi și fervoare, îmbobocind timid, lăsândSi farmec și iubire la un locDin mantia cerească, din scântei și focAl cerului, sublim și tainic, unduiosuljocCu îngeri pogorați din ceruri în fine petale de ... XXVI. MINCIUNELE DE CASĂ, de Dania Badea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
poeta le conștientizează pe deplin. Dar un îndrăgostit e incurabil, și chiar dacă întrevede pericolele, fericirea îndrăgostirii e mai seducătoare decît orice, și atunci mai bine să rămână, precum scrie autoarea versurilor din Niciodată liman, „cenușăreasa morilor de vânt”. Cele mai fecunde versuri ale Sabinei Măduța reflectă mereu și mereu aceeași bucurie a poeziei și a lecturii. Ori de câte ori textele lirice se tensionează, se umplu cu resentimente, o poezie despre poezie reinstalează liniștea și bucuria de copil, o autoironie fină care detensionează: „Ia
DRAG DE POEZIE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374381_a_375710]
-
apusuri. El trimite linii drepte, eu primesc cercuri și, uite-șa, s-adunară cerbii la lac, tot așteptând măcar un Labiș, dacă tot nu-s capabilă să tac. LA MIJLOC DE DRUM N-am să m-ascund după teme ancestrale. Interesul fecund al clipei externe, reale m-ar stropi cu pete banale. Dacă tot citesc din joi în Paște ziarul, vreau măcar să mă mânjesc în culori mai astrale. Și n-am să-ți spun: Îmi iau jucăriile și plec.” Sunt la mijloc
VERSURI (3) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373359_a_374688]
-
PRIMĂVARĂ Autor: Elena Negulescu Publicat în: Ediția nr. 1571 din 20 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Uimită-aștept cu calendaru-n față Să bată ceas exact de primăvară, S-aduca fibra de caldură ce-nalță Popor de ciripiri, în zarea solitară. Soarele fecund leagă firul înfrățirii Cu-aceiași sfântă dragoste de viață, Curg aromele florare în tainițele firii Și sub cupola lucitoare de verdeață. Luciri de brazdă proaspată răsună Pradă unei veșnice rotații pe-ogor Sudoarea mâinilor sădește-n tărână Rodul bogat al
LA CEAS EXACT DE PRIMĂVARĂ de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374854_a_376183]
-
17 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Percepție Se-aude vaerul singurătății În vântul ce-a pornit să bată-n grote- Rafalele răspund eternității Ce fumegă-n vulcanicele hote. Percep revolta gloatelor flămânde Împinse să ucidă fără milă, Ei avortații lumilor fecunde, Inoculați cu ură și cu silă. Pavându-și calea către răstignire În vremuri măcinate de orgolii, Cu strigăte-n deșert, fără oprire, Pe drumuri străjuite de magnolii! Răspund din ape tunete lugubre Când din neant bolta e fulgerată Aleargă-nebunită către
PERCEPŢIE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374901_a_376230]
-
anilor File cu amintiri, scrijelesc amăgiri, Tremură albite Ca-ntr-un dans al înfrigurărilor Cuibărite, neinvitate În trupurile care-au uitat Sentimentul și sensul căldurii. Înmugurite, bătrâne Se ridică și apoi coboară, Ramuri dansate de vânt Ca-ntr-o gimnastică fecundă a naturii. Sunt, poate, singurele Care mai pot cântări vina, Lumina s-o ridice deasupra tâmplelor, Deasupra cuvintelor adunate-n rugăciune. Doar ele mai pot, sincere și lipite de trup Să înțeleagă rostul pământului, Gazdă a celor care mai puteau
BRAȚE NOI de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375079_a_376408]
-
volum — Din literatura timișoreană (2015) — este o dovadă, dar nu doar acesta, ci și, spre exemplu, Lecturi provinciale (2003), Provincia literară (2008), Departe de centru, aproape de centru (2012). Textele critice au o prospețime a interpretării și se așază pe un fecund fundament cultural. Pentru că Olimpia Berca, om de cultură, a avut și capacitatea, și disponibilitatea intelectuală de a-și diversifica activitatea și spre stilistică, și spre traduceri din mari literaturi, și spre alcătuirea de ediții ori atât de necesare bibliografii. Pe lângă
ALEXANDRU RUJA, O POEZIE A ABSENŢEI CA PREZENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373868_a_375197]
-
istorice în care s-a dezvoltat Ordinul sunt legate de Evul Mediu, respectiv sfârșitul secolului al XI-lea și începutul secolului al XII-lea, perioadă marcată de un profund progres la toate nivelurile, după opinia comună a istoricilor acestei perioade fecunde. Sfântul Francisc nu poate fi rupt din contextul timpului său, de arealul în care s-a născut și a crescut, cu toate că nimbul său strălucește peste timpuri și spații, transgresând istoria, lumea aceasta și lumea de dincolo. Secolul XII - epocă zbuciumată
RECENZIE LA CARTEA PR.PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI SFÂNTUL FRANCISC ŞI SFÂNTA CLARA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375291_a_376620]
-
din zăpăceala și din dezorientarea care ne stăpânește și ne caracterizează în aceste vremuri și răstimpuri. Pe de altă parte, el este o conștiință vie și asumată, ori aceasta înseamnă dedicare voluntară în spațiul acesta fără limite, însă fertil și fecund, al neliniștii, îngrijorării și preocupării. Prin ce face pe scenă și prin ceea ce afirmă în fața miilor de oameni și tineri ce îl aclamă entuziasmați, și prin aceste două cărți deja, el nu face altceva decât să destindă spiritul românesc, adică
ARTICOL – LA CARTEA MAESTRULUI DAN PURIC DESPRE “OMUL FRUMOS” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372266_a_373595]
-
plină de amintirile verii, trece discret peste discul palid al lunii, natura întreagă plutește în alb maiestuos, iar eu visez la gura sobei că beau o cană de vin fiert cu Eminescu, de ziua lui. Și ninge, ninge profund și fecund, ninge armonios și duios peste nepăsarea omului de zăpadă și peste rănile omului din carne și os. Ninge, ninge dureros de frumos... Referință Bibliografică: Ninsoare în luna lui Gerar / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1845, Anul
NINSOARE ÎN LUNA LUI GERAR de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372375_a_373704]
-
din 15 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Oftează frunze'n drumul spre oriunde, Ofrande'n galben, ocru, arămiu, Îndestulând covorul pământiu Cântând prin moarte, noii vieți, colinde. Spre stratul moale de foșnire mută, Valsează sinecuri din nori desprinse, Cu soli fecunzi sosiți ca daruri ninse, Vor zămisli o plapumă tăcută. Vreau liniștea din alb să te pătrunză! Pe fulgul tău, schimbat de'acum în seve, L'ai mai lăsa, oftând, să te întrebe: Crezi că mai vrei să-mi fii o dată
OFTEAZĂ FRUNZE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372509_a_373838]
-
în: Ediția nr. 2341 din 29 mai 2017 Toate Articolele Autorului Iubito, îți dau o veste bună: trandafirul pe care în suflet mi l-ai sădit în ziua când ne-am despărțit a-nflorit. L-au ajutat să odrăslească amare, fecunde, lacrimile durerilor tale profunde. Acum, de la el, întreg sufletul mi-e înmiresmat, mi s-au mai îndulcit chiar și rănile lăsate de păcat. Doar că țepii lui ascuțiți ca acele de pin mă mai zgârie pe vise uneori, când suspin
IUBITO, TRANDAFIRUL de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372515_a_373844]
-
Publicat în: Ediția nr. 2238 din 15 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Din Paradis trimisă ai fost pe-acest pământ, De Creatorul lumii, chiar de sub Tronu-I sfânt ! Și-ai luat atunci cu tine simțiri înălțătoare, Fiori de fericire, plăceri amețitoare, Fecundele dorințe și geniu, și orbire, Și lacrimi și durere, și viață, și pieire... Cu mrjele-ți vrăjite, ne prinzi în dulcea-ți plasă; Ca peștii-n ea ne zbatem, niciunul să nu iasă, Dar, ca-ntr-o apă rece, chiar de
IMN IUBIRII de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372514_a_373843]
-
vor spune alții, după noi.// În zâmbetul ce va miji/ și-n orice geamăt viitor,/ tot noi vom sta, tot noi vom fi,/ ca o sămânță-n taina lor.// Noi, cei pierduți, re’ntorși din zări,/ cu vechiul nostru duh fecund,/ ne-napoiem și-n disperări,/ și-n răni ce-n piepturi se ascund.// Și-n lacrimi ori în mângâieri,/ tot noi vom curge, zi de zi,/ în tot ce mâine, ca și ieri,/ va sângera sau va iubi.” (Radu Gyr-Ne
UCENICI, MARTIRI ŞI MĂRTURISITORI DACOROMÂNI AI SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372834_a_374163]
-
simți frumos vinovat de înălțarea de după coborârea în profunzimile gândirii care poate fi una inițiatică, nicidecum întâmplătoare. Grație poetului Baki Ymeri, albanezul Muharrem Kurti vine în limba română cu sensibilitate dar de asemenea cu fermitate dintr-un ghem de trăiri fecunde, din dorințe, amintiri, voință, deznădejde dar și speranță. Astfel, trece atent tangențial pe la „Porțile tăcerii”: „Așteptările/ Deschid porțile tăcerii/ și intră/ Una câte una/ În sertarele uitării.”; „Poruncă”: „Fiul meu/ Ziua albă de mâine/ Te-ntâlnește pe tine// Nu lăsa
DANIEL MARIAN DESPRE MUHARREM KURTI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372925_a_374254]
-
poarta neantului. "E spaimă, totuși, gândul când nu poți să-nțelegi, surâs viclean, trădarea, încondeiată-n faclă. Pe-altarul veșnic, crudă, pieirea n-are legi. Trișând falange, timpul nu e chivot. E raclă. Ciudat rămâne, numai, un gol de ochi fecund, lentilă de-ntuneric. Sub cranii de-ntrebare, grotești cenuși maligne, fractalii, se ascund, enclave în adâncul din care ni se pare." Aș merge mai departe spunând că neantul și neantizarea noastră se extinde și asupra actului artistic în sine al
IOAN BERGHIAN- DEBUT LIRIC DECIS de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372999_a_374328]