997 matches
-
este geanta, care e roșie. Tot mama mi-a dat-o și pe asta, acum doi ani. Adică ea mi-a dat una neagră. Însă din nu știu ce motiv - poate fiindcă era soare afară sau poate fiindcă tocmai încheiasem nu știu ce contract fenomenal, nu-mi mai amintesc - mi-a venit pe chelie s-o schimb cu una roșie. Nu știu nici acum dacă m-a iertat vreodată. Îmi scot elasticul din păr, mă pieptăn rapid, după care mi-l prind la loc. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu putere cutia de suc, cu cealaltă mînă. El cere ce e mai bun de la băutura sa energizantă, ce e mai bun de la comustibilul pe care Îl cumpără, ce e mai bun de la sine. Parcă mi-au crescut aripi ! SÎnt fenomenală ! Dacă m-ar vedea acum Paul, m-ar promova pe loc ! Mă apropii de birou și Îl privesc pe Doug Hamilton drept În ochi. — Iar atunci cînd deschide această cutie de suc, consumatorul Panther face o alegere care spune răspicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de șifon de la DKNY (25 de lire de la Notting Hill Housing Trust shop) și cu pantofii Prada argintii cu toc Înalt ai Jemimei. După care, deși n-aveam de gînd, În ultima clipă Înhaț și o poșetuță mică Gucci. — Arăți fenomenal ! spune Lissy, cînd fac o piruetă În fața ei. Absolut fenomenal ! — SÎnt prea elegantă ? — Firește că nu ! Ce naiba, doar ieși În oraș cu un multimilionar ! — Nu mai spune asta ! exclam, cu un ghem de nervi la stomac. Mă uit la ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
zic surprinsă. — Aha ! ZÎmbește și-mi Întinde un clipboard și un pix. Ei bine, asta-i ziua dumneavoastră norocoasă. Vă rog să-mi semnați aici... Mă uit uluită la buchet. Trandafiri, frezii, niște flori movulii absolut incredible... niște chestii absolut fenomenale, roșu Închis, ca niște pampoane... niște frunzulițe verde Închis... altele verde deschis, care seamănă destul de tare cu sparanghelul... OK. Poate că nu știu cum se numesc toate florile astea... Un lucru, Însă, știu sigur. SÎnt extrem de scumpe. Există o singură persoană care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că știi să dansezi atît de bine ! Ai fost uluitoare ! — Ba nu. N-am fost deloc, spune imediat și-și ia expresia tipică de Lissy. Am fost sub orice critică... — Termină ! o Întrerup. Lissy, a fost fenomenal. Tu ai fost fenomenală. — Am fost vai de capul meu, mai ales la... — Te rog eu mult, nu mai vorbi prosti, că n-ai fost deloc vai de capul tău ! aproape că urlu. Ai fost fenomenală. Repetă după mine. Repetă după mine, Lissy. — Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Întrerup. Lissy, a fost fenomenal. Tu ai fost fenomenală. — Am fost vai de capul meu, mai ales la... — Te rog eu mult, nu mai vorbi prosti, că n-ai fost deloc vai de capul tău ! aproape că urlu. Ai fost fenomenală. Repetă după mine. Repetă după mine, Lissy. — Păi... OK. Cu efort vizibil, surîde larg. OK. Am fost... fenomenală ! RÎde fericită. Emma, În viața mea nu m-am simțit atît de bine ! Și ia ghici, deja ne-am făcut planul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Te rog eu mult, nu mai vorbi prosti, că n-ai fost deloc vai de capul tău ! aproape că urlu. Ai fost fenomenală. Repetă după mine. Repetă după mine, Lissy. — Păi... OK. Cu efort vizibil, surîde larg. OK. Am fost... fenomenală ! RÎde fericită. Emma, În viața mea nu m-am simțit atît de bine ! Și ia ghici, deja ne-am făcut planul ca la anul să plecăm În turneu. — Dar... O fixez mirată. Parc-ai zis că nu mai vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
maximă fertilitate ale ciclului feminin pe durata unui an sunt tot în număr de 28, însumând așadar, pentru fiecare femeie în parte, a 13-a lună, luna fastă sau nefastă care distribuie speciei pe Mozart ca și pe Hitler. Această fenomenală descoperire impune întrebarea: Dacă bărbații, cu impulsul lor de cuceritori, stăpânesc și caută să umple spațiul, pe care astăzi îl pot preschimba oricând în atomi, nu e oare tot atât de adevărat că femeile, cu măsura lor, controlează timpul, pe care tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
inclusiv versuri în stil haiku.. Ea constituie debutul editorial al autoarei. După ce a publicat în reviste (Albatros, Boema etc) și s-a convins că poate publica în volum, vine în fața cititorului cu texte care demonstrează autenticitatea lirismului său. Percepția lumii fenomenale, prin toate simțurile, dragostea față de natură, compasiunea și înțelegerea față de problemele umane și nu în ultimul rând nota umoristică sunt tot atâtea caracteristici ale textelor. Cu structură clasică sau modernă haikuurile, poemele tanka sau senryu sunt fie rod al imaginație
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
zece În zilele de școală. — Numai dacă n-a venit cât timp am mâncat, răspunse ea. — Nu, n-a venit, răspunse Brunetti, sigur de răspuns, fără să poată spune de unde. Era târziu, băuseră o sticlă de vin, mâncaseră niște smochine fenomenale și serviseră un porto perfect. Nici unul dintre ei nu voia să vorbească despre fiul lor. Avea să fie tot acolo și tot al lor și dimineață. — Să pun astea În chiuvetă În locul tău? Întrebă el, referindu-se la veselă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
care agrea sashimi de mare proaspăt mâncat de pe pielea goală a partenerului, senzația de ton crud pe piele era îngrozitoare, iar aroma de pește zăbovea mult timp după ce actul sexual se încheia. Dar, cântărind lucrurile, se putea spune că partidele fenomenale fuseseră mai multe decât cele lipsite de succes. Rezultatul uneia dintre aceste întâlniri de succes fusese cererea în căsătorie făcută la beție, de Sfântul Valentin, în baia cu jeturi de apă a unui hotel din zona rurală, al cărui nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și nimic. Forța oarbă, care-și are limitele imanente ale unei logici specifice, ne satisface gustul nostru de a căuta o bază ascunsă și generatoare a tuturor conținuturilor de viață; ea însă nu le poate explica diversitatea și divergența. Exuberanța fenomenală se ridică, autonomă, peste monotonia soartei. Peisajul istoric rămâne străin. În momentul în care românii vor abandona ideea de destin, ca realitate sub care omul geme, incapabil de a se mișca, ei vor înțelege istoria și poate i se vor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu desăvârșire din minți... nu-l mai cunosc. Aha! gândi el în urmă, eu am murit și Ruben a venit cu medicii să-mi vândă corpul. Are drept... prin schimbările prin care am trecut, corpul meu trebuie să fi devenit fenomenal... Dar oare-s doctori acești doi?... Îmi pare că samănă cu Satana amândoi... Ori e un om, despărțit în două arătări bătrâne cu cari-și petrece șiretul Ruben pe conta mea... o jumătate cu păr și una pleșuvă. Cea pleșuvă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
trăim și ne mișcăm și suntem” (Fapte 17,28). În registru transcendental, concepte-cheie precum „adevăr”, „manifestare”, „esență”, „viață” sunt interconectate semantic. Duplicitatea apariției însă, care înseamnă că „ceea ce apare” (conținutul substanțial) tinde să oculteze faptul „că șceva, cinevaț apare” (actul fenomenal), nu permite sesizarea relației fundamentale dintre „adevăr”, „manifestare” și „viață”. Această orbire se datorează modului în care conștiința se proiectează „regal” asupra lumii, saturând cu intuiții empirice orizonturi deschise de semnificații intenționale. Adevărata „reducție transcendentală” atinge pentru Henry rădăcinile mișcării
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
diferit. Și în acest sens, „evazionismul” lui Mircea Ivănescu se dovedește într-adevăr „subversiv”. Avem de-a face nu numai cu o pledoarie implicită pentru individualitatea și utopiile omului obișnuit, ci și cu o intuire a imprevizibilului și bogăției lumii fenomenale (ca și a lumilor ficționale aferente). Un poem se intitulează chiar mopete și ficțiunile: mopete citește atent despre figmenta heterocosmica - adică despre ficțiuni imposibile în cadrul acestei lumii - și care proiectează globuri cu încărcături de frumos, în câte un punct al
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
existenței, au și anumite semnificații. Conștiinței primordiale universul i se Înfățișează ca un sistem de fanocripte În care aspectele vizibile, fenomenele țin de domeniul profan, iar cele „ascunse”, identificându-se cu sacrul. Așadar, de la primul contact al omului cu universul fenomenal s-a născut motivația psihologică a sacralizării necunoscutului. Transferul „esenței umane” În criptic a reprezentat momentul În care realul a fost perceput nu numai prin ceea ce efectiv este, ci mai ales prin ceea ce el semnifică pentru om”. ( /23). Prin urmare
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
semnificații nebănuite dau un sens mai adânc vieții de toate zilele. Eugen Simion este de părere că: „istoria narată În La țigănci nu simbolizează nimic și nu transfigurează realitatea istorică. Esențială este doar manifestarea acestui omniprezent, statornic dincolo În lumea fenomenală a lui dincoace, un prezent nesigur, alunecos”(/138 139). Sorin Alexandrescu, care a studiat nuvela din punct de vedere structuralist, arăta că este vorba aici de un itinerar spiritual Viață și Moarte, Profan și Sacru, tradus grafic În felul următor
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
secolul al XVIII-lea și aceasta nu întâmplător, pentru că acesta este secolul gândirii raționaliste, căci umanitatea a învățat să creadă în știință. Exegetul Eugen Simion afirma faptul că ,,fantasticul este o categorie a realului, locul lui este în inima lumii fenomenale. El ne așteaptă la colțul străzii, zona lui privilegiată este firescul, logicul, naturalul’’, dar oricât de realiste ar fi, personajele, când devin total grotești, capătă dimensiuni fantastice, prin suprapunerea elementelor anormalului absolut peste banalitatea lumii reale, obișnuite. Personajele lui Caragiale
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
vorba de un basm, este absența fabulosului, motivația exclusiv realistă a faptelor, dar mecanismele exoticului sunt atât de bine mânuite încât suplinesc această lipsă. Chiar dacă Abu Hasan trăiește o aventură de-a dreptul fantastică, fondată pe clasica ambiguitate dintre realitatea fenomenală și cea onirică, ezitare ce degenerează, firesc, în nebunie, percepții evenimentelor nu este la fel de ambiguă și pentru cititor, căruia i se îngăduie să observe și ceea ce se petrece în culise. Cititorul, spre deosebire de personaj, știe că totul e nu este decât
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Schein).1 Crearea formei apare deci în lume ca principiu terapeutic, ca modalitate de compensare a unei stări de Urschmerz. Fabula ontologică se rezolvă astfel într-o pură tălmăcire romantică a psihologiei geniului: lumea devenirii, a aparenței, a formelor - lumea fenomenală deci - este produsul unei crize pe care ființa originară o depășește sub forma unui act artistic primordial. Proiectarea aparenței este procesul artistic originar", spune Nietzsche 2. Potolindu-și durerea, Voința devine artistă. Spectacolul devenirii și formelor nu este de aceea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Medicul care îți spune cât mai ai de trăit îți impune prin autoritatea științei lui, dar tocmai pentru că îți răpește orice speranță, el nu are cum să fie iubit. Or, filozofii sânt aducătorii relei-vestiri. Nelăsîndu-ne să ne desprindem de "solul fenomenal" și de "tărîmul experienței", pentru a ne avânta către zeii trimițători de semne, către farmecul coincidențelor și către o eternitate improbabilă, ei seamănă cu guvernantele bătrâne al căror suflet este prea uscat pentru a avea acces la lumea magică a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Or, e exact pe dos." Chiar, de ce și în cele mai grele momente îmi e rușine să mă rog? Pesemne că sânt bolnav de teama de ridicol: dacă la capătul celălalt nu e nimeni? Dacă rugăciunea mea nu are "sol fenomenal"? Cum să fac să ajung, o clipă măcar, în culisele existenței mele? De unde aerul acesta assure al celor care, ca și mine, deambulează, bezmetici, pe scena vieții pe care nu știu cum s-au pomenit, dar care nu se sfiesc să țină
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nțelege, erau acelea ce-au cauzat pierderile vitejilor sârbi; iar astăzi N. Fr. Presse sfătuiește pe turci de a pune pe fugă armata noastră cu câteva sute de bașibuzuci. Și când ne bucurăm de așa vădite simpatii și de bunăvoința fenomenală a vecinilor, mijlocul cel mai bun de-a rămânea în favoarea lor era să ne legăm noi înșine mînile și să așteptăm ce va hotărî despre noi gremiul jurnaliștilor din Viena și din Budapesta. Acesta este poate singurul rol ce ni
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
limbaj Marcă fundamentală a ființei umane, "casă a ființei" în strălucita formulă a lui Heidegger din "Scrisoarea despre umanism", limba naturală reprezintă o condiție sine qua non a oricărei relații cu sinele, cu semenii, cu lumea. Discursivizarea rezultatelor observării lumii fenomenale, schimbul de idei, aspectul contractual-polemic al textelor sînt dimensiuni semiotico-filosofice care marchează indelebil profilul și progresul științei actuale în marea trecere de la atomism la holism, de la contemplativism la constructivism, de la universul static la cel dinamic. Încercînd să sintetizăm prezența limbajului
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
VIII Legisemn Simbolic Rematic X Legisemn Simbolic Argument II Sinsemn Iconic Rematic VI Legisemn Indicial Rematic IX Legisemn Simbolic Dicent III Sinsemn Indicial Rematic VIII Legisemn Indicial Dicent IV Sinsemn Indicial Dicent Qualisemnul desemnează deci calitatea pură abstrasă din lumea fenomenală. Sinsemnul postulează existentul individual. Prin intermediul său pot fi figurate însă și entități ficționale (licorne, centauri, marțieni, personaje romanești). Sinsemnul indicial rematic nu face decît să indice o prezență (plînsul sau strigătul disperat al cuiva, o nenorocire; doliul, un deces în
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]