KorAP: Find »[drukola/base=fenomenologic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...52 >

1,278 matches

Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756

fără să aibă vreo importanță cât de rigide vor fi convențiile, fie ele sociale, științifice, intelectuale, religioase ori estetice (romanța istorică este un exemplu al ultimei categorii), sau oricare combinație a lor. Literații naturaliști descoperă în calitatea aleatorie a lumii fenomenologice tema capriciului subiectului. Hamlin Garland, spre exemplu, încearcă să-și teoretizeze în Crumbling Idols propria literatură și să impună o balanță între cunoașterea existenței lumii înconjurătoare nemijlocite și contingente, pe de o parte, și existența acestei lumi înconjurătoare numai ca

[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
care aparținea lui Howard, pozițiile sale critice care reflectă un important moment de reflexivitate în creația nonficțională. La fel de important este faptul că aceste poziții reflectă o întreagă atitudine filosofică de rezistență față de inclinările totalizatoare ale modernismului. Pentru Garland indeterminarea lumii fenomenologice este reflectată în două observații pe care le face în Crumbling Idols, al cărui titlu este el însuși sugestiv pentru rezistența la critica totalizatoare: "Viața se schimbă mereu și literatura se schimbă și ea. Nu decade niciodată, se schimbă" (77

[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
în definiția lui Bakhtin este o "întrebare veșnică" ca rezultat al contactului "cu realitatea inconcluzivă a prezentului de zi cu zi". Realitatea contemporană a lui Bakhtin "era inconcluzivă și fluidă" pentru că sublinia reflectarea unui prezent indeterminat (Garland) și o lume fenomenologică așa cum o înțelege Nietzsche. Deci este remarcabil faptul că articolul din Scribner's anticipează poziția lui Bakhtin. Una din formele prozei bakhtiene care s-a dezvoltat, și care se află în opoziție cu structura romanului tradițional, este "nuvela" sau "narațiunea

[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
și la Boylan realitatea, sau irealitatea realității, desfide status quo-ul dictat de un sistem critic închis, sau ceea ce Bakhtin caracterizează ca fiind "imaginea îndepărtată a trecutului absolut". În eforturile sale de documentare, jurnalismul literar narativ are curajul să afirme lumea fenomenologică care este în chip fundamental indeterminată și, făcând asta, nu o mai reînscrie într-o credință criptoteologică. Asemenea ambiții narative pot speria, ba chiar îngrozi, ceea ce face istorica inițiativă în jurnalismul literar narativ să devină un act de curaj față

[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
Asemenea ambiții narative pot speria, ba chiar îngrozi, ceea ce face istorica inițiativă în jurnalismul literar narativ să devină un act de curaj față în față cu critica criptoteologică esențializată. Pentru jurnalismul literar narativ, cu tendința lui de a reprezenta lumea fenomenologică particularizată, atât în caracteristicile ei, în spațialitatea ei inanimată și într-un anumit moment al timpului, "obiectul artistic al reprezentării a fost degradat la nivelul realității contemporane care este inconcluziv și fluid". Bakhtin și Zavarzadeh, împreună cu Garland și anonimul autor

[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
are loc în spațiul în care operează jurnalismul literar narativ în mod deschis subiectiv, ceea ce duce în extrem la riscul de a aluneca în solipsism și o subiectivitate ascunsă direcționată în afară, aspirând să redea o narațiune despre fluiditatea experienței fenomenologice. Pentru Garlad rolul subiectivității se vede în următorul pasaj: "Arta, trebuie să insist, este un lucru individual - o problemă a unei persoane singure față în față cu anumite fapte și care își povestește relația sa individuală față de ele. Prima lui

[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
de cercetare". Ceea ce noi alegem este "spunerea relațiilor noastre individuale" cu lumea, și Heisenberg, care a articulat Principiul Improbabilității în fizică a înțeles bine de ce subiectivitatea noastră dovedește numai o limitată deschidere spre experiența fenomenală. Și, într-adevăr, cronicarii lumii fenomenologice au putut observa de mult că așa stau lucrurile. Samuel Johnson o face în secolul al XVIII-lea când observă în Journey to the Western Islands of Scotland, o varietate timpurie de jurnalism literar narativ: "Vai de cel care nu

[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
acțiunile din jurnalismul literar narativ "sunt fenomene actuale din lume care sunt accesibile înțelegerii oamenilor obișnuiți și, care invers decât în romanul ficțional, există în afara coperților cărții. Subiectivitatea implicată în toate actele percepției umane a lumii externe nu elimină statutul fenomenologic concret al experienței transcrise" (226). Această observație face dreptate, spre exemplu, "faptelor" aflate în cimitirul din Garden City, Kansas, morminte conținând rămășițele familiei Cluter care a fost portretizată în In Cold Blood pentru că aceste fapte sunt martorii "statutului fenomenologic concret

[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
statutul fenomenologic concret al experienței transcrise" (226). Această observație face dreptate, spre exemplu, "faptelor" aflate în cimitirul din Garden City, Kansas, morminte conținând rămășițele familiei Cluter care a fost portretizată în In Cold Blood pentru că aceste fapte sunt martorii "statutului fenomenologic concret al experienței transcrise". Alegerea este între admiterea faptului că avem de-a face cu un statut fenomonologic concret sau cu alunecarea în zona de siguranță a solipsismului conștiinței. În același timp, așa cum presupune implicit Zavarzadeh, statutul fenomenologic al experienței

[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
martorii "statutului fenomenologic concret al experienței transcrise". Alegerea este între admiterea faptului că avem de-a face cu un statut fenomonologic concret sau cu alunecarea în zona de siguranță a solipsismului conștiinței. În același timp, așa cum presupune implicit Zavarzadeh, statutul fenomenologic al experienței transcrise nu neagă subiectivitatea implicată în toate actele percepției umane. Încă o dată, jurnalismul literar narativ este structurat de această quadratură a cercului. Connery recunoaște existența, în anul 1890, a unei literaturi a faptului concret care acceptă rolul subiectivității

[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
să o lărgească. Asta nu înseamnă că astfel de încercări ar fi reușit în cele din urmă complet. Problema este una de natură epistemologică, una care trebuie să pună centrul de greutate critic spre cum încercăm noi să cunoaștem lumea fenomenologică, mai înainte de a ne ocupa de ce vrem să cunoaștem. Trachtenberg ajunge la o concluzie asemănătoare atunci când examinează cele două schițe ale lui Crane din New York City, "Un experiment în sărăcie" și "Oameniil din viscol": "Prin apariția lor zilnică, ziarele exprimă

[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
când Sora Carrie a fost publicată, schițele din Curious Shifts of the Poor au apărut în capitolul 45, al cărui titlu a fost botezat cu același nume (Sister Carrie, 403). Astfel, în mijlocul ficțiunii canonice se adăpostește o aluzie la statutul fenomenologic care, prin exemplul său, se opune esențializării literare, tocmai cum s-a întâmplat și cu volumul de povestiri scurte ale lui Crane, Barca de Salvare (The Open Boat). STRATEGIILE utilizate de Stephen Crane, Lafcadio Hearn, Abraham Cahan și Theodor Dreiser

[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
alegorii ale părții întunecate a experienței americane. Crane, Hearn și Dreiser se opun și ei concluziilor majore, sau imaginii distanțate a trecutului absolut, pentru a se confrunta cu prezentul neconcludent al unei lumi nedeterminate, sub forma unei oglinzi a nedeterminării fenomenologice. Astfel, putem, în cele din urmă, detecta o prăbușire a structurii claselor sociale, a celei rasiale și a celei etnice. Ambiția narativă a jurnalismului literar de a reduce distanța dintre subiectivitate și obiect sugerează, de asemenea, de ce a fost frecvent

[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
respinge credința în fabulosul din balade ca fiind o credință derivată din "naivitatea cititorilor de balade" (52). Totuși, aceasta elimină ideea că unora dintre cititori li se păreau adevărate astfel de relatări sau că aveau, în mintea lor, un statut fenomenologic. Pentru a cita un exemplu contemporan, trebuie doar să examinăm relatările senzaționale ale fabulosului în ziarele de scandal. În primul său număr din 2000, unul dintre aceste ziare, Weekly World News, a avut următoarele articole: "Fața lui Satan văzută deasupra

[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
lucru nu exclude faptul că unii vor percepe aceste "evenimente" ca fiind "reale". În mod cert, există oameni care citesc astfel de exemple de fabulație strict pentru valoarea de amuzament a poveștilor, neținând seama că aceste povești au un statut fenomenologic. Acești cititori sunt scepticii cu simțul umorului. Dar, deși asemenea relatări pun la încercare credulitatea cititorilor sceptici, ar fi la fel de dificil să credem că toți cititorii ziarelor precum Weekly World News pot fi catalogați ca fiind sceptici și că nu

[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-lea sensul pe care îl au și astăzi. ("Autobiografie" este un cuvânt de folosință recentă, datând de la 1809 [Compact Edition 1:144]). Sensurile lor derivă cel puțin în parte de la conștința critică aflată în dezvoltare ce susține că înregistrarea experienței fenomenologice este o inițiativă legitimă, "care nu ar trebui să dispară în ceața speculațiilor subtile sau sublime", după cum scrie Francis Bacon în eseul său Advancement of Learning (Evoluția Învățării) (279), ci să fie ancorată în fapte reale. Și-a găsit expresia

[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
de criminali. Astfel, capul de pagină reflectă un mod argumentativ (așa cum se întâmplă, în primul rând, cu orice teză care afirmă un adevăr care urmează să fie demonstrat) care include generalități despre "politica municipalităților americane" și "americani"; expose-ul conține dovezi fenomenologice precum faimosul "Big Mitt Ledger", Steffens obținând, astfel, în final dovada că primarul este mituit (Autobiography 381). La acest nivel modul expozitiv și cel argumentativ se află angajate într-un transfer, dar substanța verificabilă a expose-ului este preponderent de natură

[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
critic se mulase aproape perfect pe șablonul Noului Criticism. Având în vedere faptul că Noul Criticism urmărea sensul însuși al unei opere literare, acesta nu putea fi un semn bun pentru jurnalismul literar, care își recunoștea în mod deschis originea fenomenologică și mijloacele de creație. Totuși, în această a doua perioadă de liniște a jurnalismului literar, ziarul New Yorker a continuat să își publice lucrările descriptive, cum ar fi relatările lui Joseph Mitchell, destul de asemănătoare cu cele ale lui Crane, despre

[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
Society și publicat în 1837, Ralph Waldo Emerson atrage atenția asupra nevoii de inițiativă "literară" înnobilată: "A crea, - a crea, - reprezintă dovada prezenței divine" (863). De asemenea, este adevărat că Emerson atrage atenția și asupra necesității unei analize a "naturii" fenomenologice. Însă pentru a face acest lucru, pentru a ajunge la veșnicie, adevărurile veșnice trebuie analizate: "Accept simplitatea, explorez și sunt un fan al normalului, al comunului. Lăsați-mă să pătrund în această zi de azi, și puteți avea atât lumea

[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
existențialismului. Totuși, în mod paradoxal, această conflagrație nu a dus doar la o atitudine modestă față de perspectiva critică, dar și la reinscripția conceptelor critice totalitare, cum ar fi locul în care ar trebui pusă în scenă activitatea umană, și aplicabilitatea fenomenologică în totalitarism, în unele cazuri. Înlocuirea istoriei hegeliene cu istoria marxistă în Rusia și cu socialismul național în Germania reprezintă dovezi în acest sens. Asemenea înlocuire este parte a efortului neîncetat de a îndepărta neprevăzutul, pentru a ajunge la probabilități

[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
Criticul perfect, 53). Prin suprimarea "personalului", Elliot caută să separe subiectivitatea de "noul" obiect. Conform indicației lui Elliot, un text care își recunoaște originile nu poate fi considerat artă. Jurnalismul poate fi înfrânt deoarece afirmația relatării implică cel puțin origini fenomenologice. Însă negarea originilor fenomenologice ridică anumite întrebări profunde în ceea ce privește valoarea mărturiilor. Asta ar presupune să negăm, de exemplu, că în Garden City, Kansas, există morminte unde sunt îngropate rămășițele mutilate ale familiei Clutter, a căror crimă a fost anchetată de

[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
suprimarea "personalului", Elliot caută să separe subiectivitatea de "noul" obiect. Conform indicației lui Elliot, un text care își recunoaște originile nu poate fi considerat artă. Jurnalismul poate fi înfrânt deoarece afirmația relatării implică cel puțin origini fenomenologice. Însă negarea originilor fenomenologice ridică anumite întrebări profunde în ceea ce privește valoarea mărturiilor. Asta ar presupune să negăm, de exemplu, că în Garden City, Kansas, există morminte unde sunt îngropate rămășițele mutilate ale familiei Clutter, a căror crimă a fost anchetată de Truman Capote în Cu

[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
Același lucru ar putea fi afirmat și despre evenimentele petrecute în cartea Lista lui Schindler de Thomas Keneally, cunoscută mai mult ca ecranizare. Aceste probleme morale pot fi evitate în mod convenabil, sau cel puțin lăsate în urmă, negând originile fenomenologice ale textelor și concluzionând că acestea sunt pure invenții. Evitând aceste probleme, sau lăsându-le în urmă, subiectivitatea se poate înstrăina și separa de crimă și de Holocaust. Criticul Edmund Wilson adoptă același punct de vedere în Castelul lui Axel

[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
literară presupunea "tratarea operelor literare în mod obiectiv, considerându-le independente, autonome și existând doar pentru ele" (Childers și Hentzi, 205). Această artă autonomă, existentă doar pentru ea însăși, și nu poate fi decât condamnată ca literatură, pentru acceptarea originilor fenomenologice. Această situație va fi oglindită în atitudinea academiei engleze față de jurnalism, conceput încă în mare parte, și de nedeosebit dintre versiunile literare și cele obiective. După cum notează Gerald Graff în activitatea sa instituțională despre studiile engleze, până în anul 1930, "savanții

[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
dintre puținii adepți ai formei, ce s-a manifestat cu un secol înainte (485). În aceste condiții, sub autoritatea Noului Criticism, jurnalismul literar narativ a fost exclus ca formă literară, deoarece insista asupra responsabilității pe care o are pentru lumea fenomenologică - oricât de problematică ar apărea această responsabilitate ca problemă epistemologică. Nitze, președintele MLA, avea dreptate când spunea că nu există nici un principiu integrator al ordinii în efortul subiectiv de a consemna relația unei persoane cu lumea nedefinită. Singurul motiv pentru

[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]