714 matches
-
forma și consistența. Praful și pulberea, da, sângele de consistența aerului umblându-i prin minte; sângele lumii, viața, vidul, și el urnindu-se tot mai anevoie spre vechile deprinderi, apăsat de urma curgerii lente, anevoioase, implacabile, totodată, a unui timp ferecat în sine, care dădea să-l prindă în el pentru totdeauna - moțăiala, somnul de veci prin paturile din oficii, cu Milică în coastă, cu madam Ortansa ori cu alt gardian condamnat pe viață, sau de unul singur cu sacoșa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ziua următoare, cu o revărsare de scuze din partea directorului, și În duplicat, adică, manuscrisă și cu litere de tipar de mărimea paisprezece și În chenar. Abia când ziarul apăru pe piață directorul Îndrăzni să iasă din buncărul În care se ferecase din momentul În care citise scrisoarea amenințătoare. Și era Încă atât de speriat că refuză să publice studiul grafologic pe care i-l Înmânase personal un important specialist În materie. Ajunge că m-am băgat În bucluc cu semnătura morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
stai și tu mai lejer. Nu, ea prefera o atitudine politicoasă, îndatoritoare dar rece. Într-o primăvară am cunoscut-o pe mama Sabinei. Maria Firidă era o femeie mare, cu ochi oblici și suflet de afacerist. Abia ieșită la pensie, ferecase frigiderul cu un lanț gros și îl somase pe bărbatu-său: ori dai pensia în casă, ori mănânci la crâșmă. Fire blajină, capul familiei încercă să vadă cum e să trăiești doar cu lichide. Doamna Firidă, natură practică și iubitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Maestru hospitalier, Fra Guillaume de Chateuneuf, își ridică palma, înmânușată în zale. Cere liniște! Silentium! Fra Guillaume de Sonac, Marele Maestru al Ordo Pauperes Commilitones Cristi Templique Solomonici, înmânează unui cavaler franc vânjos, îngenuncheat, un sipet din lemn de cedru, ferecat în aur și argint, având gravați pe capac, doi cruciați pe un singur cal, rostind: Prin autoritatea umană și divină, cu care eu însumi am fost investit, te numesc... Bursucul își înăbușă un suspin, rememorând bubuitul strident și rostogolirea ecourilor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
centru, Arhanghelul Cunoașterii Divine își desfășurase din nou aripile sale strălucitoare, de condor, a căror lumină boreală atingea, mângâietoare, vitraliile executate cu meșteșug, ale ferestrelor înguste, plumbuite, precum și galeria picturilor canonice, de pe pereții afumați. Dinaintea catapetesmei și de-a dreapta altarului, ferecată în foiță de argint patinat și fărâmițe de curcubeu, scânteia icoana Pantocratorului, pe Tronul Dreptei și Înfricoșatei Judecăți, ținând în mâini, deschisă, Cartea Vieții. De-a stânga, înrămată în același metal prețios și purtând o coroniță subțire din aur, înstelată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și să depună coșul în locul unde poposise, pentru a putea oferi asistenței, o perspectivă cât mai lesniciosă. Cu o mână, Micuțul înlătură bucata mânjită de scutec, rulând-o tacticos, pentru a expune privirilor circumspecte ale celor doi polițiști, cutiuța strălucitoare ferecată în aur și argint, cu străvechile ei însemne-indentații templiere. Hoo...! Pe asta, de unde-ați mai șparlit-o, băi, descreieraților?! dă glas agentul aceleiași interogații nerostite, care sfredelise concomitent, mintea șefului său direct. Fără să se sinchisească, Vierme deschide capacul lăcriței
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
amiazi, un convoi de vreo cincizeci de țărani fu pornit spre Pitești, încadrat de soldați cu armele încărcate, sub comanda unui plutonier bătrân și rânzos. Dovediți sau bănuiți a fi fost capii răzvrătirii și a fi săvârșit diferite crime, erau ferecați în lanțuri și apoi toți împreună legați de un singur lanț gros și lung, doi câte doi. Câțiva soldați purtau și bâte grele cu care să îmboldească la mers pe eventualii șovăitori. Curând după-amiazi își luară rămas bun de la Grigore
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sub burta ei. Pilonii masivi care-o susțineau se repliară încet în compartimentele lor metalice. Un șoc surd traversă pasarela, confirmând ceea ce ordinatorul imprimase pe console. ― Suporturi retractate, anunță Ripley. Închid blindajele. Plăci groase de metal glisară pe șinele lor, ferecând habitaclele trenurilor de aterizare. ― Gata, declară Ash. ― Bine! Ripley. Kane nu-i aici; intri în joc. Propulsează-ne! Ea împinse un levier dublu pe consola "execului". Mugetul deveni asurzitor în exteriorul monstrului de metal. Ușor înclinat spre înalt, nava își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mai stridentă, și mai motivată decât prima dată. Prin navă toate ușile blindate se închiseră imediat, prezervând la maxim etanșeitatea navei, începând cu secțiunea unde se găsea breșa. Parker și Ripley ar fi trebuit să se adăpostească în spatele unei uși ferecate... Din nefericire, cea care îi separa de vestibulul sasului era blocată de unul din containerele de metan. Vârtejul de aer continua s-o aspire spre sas în timp ce ea se străduia să se opună. Nu avea la dispoziție decât cel de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Platani", am observat asta mai demult, revine întîia oară după treizeci de minute, iar a doua oară, după vreo cincisprezece. Nu știu dacă astea au fost condițiile ei de la început, dar așa face. Iancu, patronul, e mut, parcă ar fi ferecat. Despre Leana, despre identitatea ei, sau condițiile contractului, și toate celelalte, nu scoate o vorbă. - Poate că nici aici nu ia nici un ban. - S-ar putea și asta. Căci și aici face ca la " Floarea-soarelui": din când în când dispare
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
este închisă și pe ușa care dă spre Baptisteriu scrie „Intrarea oprită“. Baptisteriul e folosit ca magazie și mărețele uși de bronz, bătute în ținte false, care oferă accesul (așa cum spunem și cum ne imaginăm) la „izvorul în sine“ sunt ferecate pentru toată lumea, cu excepția „personalului autorizat“. Până și a întrezări aceste uși, prin care și pe sub care răzbește întruna aburul, constituie un privilegiu rar pentru cetățenii care, aflați pe promenadă, reușesc să arunce o privire furișă. O ușă dinspre capătul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îl urmărea vorbindu-i din nou din priviri: „Toadere, băiete. Știu ce gândești, dar să nu te temi de bătrânul Prispă. Multe am văzut și multe am auzit la viața mea aici în crâșma asta, dar gura mi-a fost ferecată! Așa că să nu te ferești de mine.” „Oare să fie adevărat ce îmi spune sau...?” - gândea Toaibă, prefăcându-se că nu pricepe semnificația privirii lui Prispă. Acesta l-a ghicit însă și a dat drumul la vorbă: Îi adevărat că
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-l tăiasem. Când bătea vântul, făceau aceleași plecăciuni țepene și caraghioase și scoteau aceleași scâncete care, amestecate, formau un vuiet stins. Ceea ce auzisem noi, așadar... Ne-am apropiat. Chiar la marginea pădurii, am dat de o altă colibă. Intrarea era ferecată de o ușă de fier ruginită. Am bătut în ea, am strigat, dar nu ne-a răspuns nimeni. Pânzele de păianjen ce acoperiseră ușa păreau, dealtfel, să arate că de multă vreme nu umblase nimeni pe acolo. Puțin mai departe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să dea năvală asupra altora, pentru a le fura bunurile și chiar pământurile, tot nevoia i-a învățat pe rocamadoureni să găsească ac de cojocul năvălitorilor. Ei au ridicat ziduri și porți întărite la cele două intrări. Noaptea, porțile se ferecau, astfel ca nici un străin să nu dea buzna peste ei. La fel se proceda și atunci când se dădea zvoană de primejdia vreunei năvăliri. Pentru o mai mare eficiență, porțile au fost făcute sub formă de turnuri, din piatră masivă și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
dau îndărăt. Cum? Ajung și acolo, nu vă temeți, ba chiar, într-un fel, tocmai despre asta vorbesc. Dar îngăduiți-mi mai întâi să vă arăt cum portăreasa mea, care se ruinase tot cumpărând la crucifixe din lemn de stejar ferecat cu argint, spre a-și savura și mai bine emoția, o lună mai târziu s-a apucat să trăiască cu un fante cu voce frumoasă. O stâlcea în bătăi, ea țipa ca din gură de șarpe, apoi tipul deschidea fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
acești meșteșugari să-și răsplătească domnul prin „meșterșugul” lor. „ Acum, te-aș ruga să citești măcar începutul acestui izvod de veșmintele și odoarele Bisericii Domnești de pe Poartă, întocmit la 23 noiembrie 1741 (7250).” Iaca ce scrie, părinte: „O Evanghelie sârbească, ferecată peste tot cu argint. Altă Evanghelie sârbească, care a fost ferecată cu 5 tăblițe de argint și dederă seama părinții că argintul l-au luat un protopop Necolai...1 sicriaș de argint, în care au fost moaștele Sfeti Pandelimon și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
aș ruga să citești măcar începutul acestui izvod de veșmintele și odoarele Bisericii Domnești de pe Poartă, întocmit la 23 noiembrie 1741 (7250).” Iaca ce scrie, părinte: „O Evanghelie sârbească, ferecată peste tot cu argint. Altă Evanghelie sârbească, care a fost ferecată cu 5 tăblițe de argint și dederă seama părinții că argintul l-au luat un protopop Necolai...1 sicriaș de argint, în care au fost moaștele Sfeti Pandelimon și le-au luat mitropolitul Anton, când s-au dus la moscali
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Deschid încet fereastra... Deschid încet fereastra spre Eter Și peste Hău stau agățat de gânduri. Dar mă feresc să cerc vre´un Mister Și îmi scrutez Ursita printre rânduri Aș vrea șă știu ce-mi este scris; E totu´ ferecat în spații infinite, Nu știu ce-a fost real, ce este vis Dar ale mele vremuri nu´s implinite. Mă ostenesc cu Universul la taifas, Să-mpiedic Haosul să mă cuprindă. De a trecut o Eră dau un ceas Tot
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93383]
-
se știe, în tezaurul ce se află acum la Moscova, pe lângă multe bijuterii ale Reginei Maria și aur din tezaurul statului, se găsesc și prețioase odoare și relicve bisericești: panaghiarele lui Ștefan cel Mare de la Mănăstirea Neamțului și Evangheliile slavonești ferecate în aur și argint, care datează de peste cinci secole. Am pierdut deasemenea prețioase și numeroase colecții ale Academiei Române, printre care 25 de volume manuscris în slavonă și română, precum și un număr de câteva sute de pergamente cu peceți domnești. S-
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
a luptelor, a incendiilor și a furturilor atât de frecvente în scurgerea vremii, cea mai mare și valoroasă parte din ele s au pierdut. Tezaurul Mănăstirii Secu cuprinde o serie de broderii, în fir de aur și argint, argintării, evanghelii ferecate în argint, veșminte frumos brodate, cruci de lemn îmbrăcate în argint aurit, potire și discuri, litiere și manuscrise. Ca și în alte mănăstiri, Mănăstirea Secu a păstrat până astăzi o bogată bibliotecă ale cărei cărți și manuscrise rămân de o
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Moaște și le-au adus în visteriile sultanului. În vremea Patriarhului Ieremia, Sultanul a dat ordin să se strice niște curți împărătești spre a le face mai mari. În aceste ziduri s-au găsit ascunse odoare sfinte și cinstite moaște ferecate cu argint și poleite cu aur, care aveau și inscripții. A ieșit vestea în Țarigrad că acolo este și 64 piciorul drept al Sfântului Ioan Botezătorul. Cele descoperite se țineau însă în mare taină. Atunci era la curtea sultanului un
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
al prinților inteligenței, al atotputernicilor stăpîni ai limbilor și al nemuritorilor făuritori de versuri, al speranței, dorinței și setei mistuitoare care pot sălășlui incredibil În Închisoarea minusculă a capului și care pot zdruncina și zdrobi micul lăcaș În care sînt ferecate. Mortul era Îmbrăcat În niște haine banale și prin Îmbrăcămintea sa mizeră, ieșea la iveală din nou calitatea, condiția vieții sale, ca și cum hainele pe care le purta aveau gură, aveau personalitate, vorbeau o limbă proprie. Ele povesteau că stăpînul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se supără, sperie lumea, cu toate că nu face rău la nimeni. Cum eram lângă biserica Icoanei, i-am zis și io, așa, cum i-ar fi zis mamaia: Mergi înăuntru, închină-te la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, cea ferecată în argint, și-o să ți se întâmple o minune. Mi s-a întâmplat deja, a zis el, în batjocură. Și-n loc să se închine, m-a întrebat dacă am țigări. Încă nu fumez, zic. Nici să nu te-apuci
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-n colivie, într-o lume pe care n-o doreați, n-o cunoașteți și n aveți cum s-o stăpâniți. Degeaba vă zbateți. Suntem prizonieri și condamnați, fiecare în lumea lui și-n singurătatea lui. De ce nu mă vedeți? Sunt ferecat în argintul înghețat al icoanei unei lumi care poate că deja nu mai este. Încerc să vă văd de acolo, din rama zilei mele de-acum și, dacă tăceți o clipă, cum tac apele adânci din fântâni, poate-o să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
toată. Candela era stinsă. Trebuia s-o aprind, trebuia să fac focul în încăperea ca gheața. Oare biserica o fi descuiată? Acolo nu se poate să nu ardă măcar o lumânare. Am ieșit iar, m-am târât până la intrare, era ferecată. Am dat roată bisericii, m am opintit în ușa laterală. Ferestrele erau sus, nici vorbă să ajung până la ele. Oare Casa Domnului n-ar trebui să fie mereu deschisă, și mai ales noaptea, și mai ales iarna? Nu, se pare
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]