464 matches
-
remușcare pe-a lor fețe se citesc! Se așează-n mândre jilțuri Consulii și Senatorii, Iar Vestalele în taină fața dalbă și-o-nvelesc! Haideți, frați, martiri ai Crucii! Haideți dornici în arene... Blânzi soldați fără de arme și cu lanțuri ferecați... Azi cădem în cruntă luptă cu lei, tigri și hiene... Ochi și suflet către ceruri cu mândrie ridicați! Sună cornuri și cimbale... se ridică bariere... Fiare crunte și turbate de prin tainiți se răpăd Sus cu gândul Frați de Cruce
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
dădea apă nenorociților din trenuri și-i stropea cu un furtun. Bombardamentele, în fricoșătoarele sirene și alergarea în adăposturi, bufniturile bombelor care cădeau peste oraș, întunericul pricinuit de camuflaje, Radio Londra, ascultat în mare secret, pe întuneric, cu toate ușile ferecate. Teama, teama continuă, pătrunsă în sânge, în minte, în re flexe. Și trebuie să mai spun ceva. Un lucru de care astăzi mi-e de-a dreptul rușine. Am trăit, într adevăr, toate cele pe care le-am înșirat până
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
surse cu care să-și îndulcească traiul. Între acestea, de importanță capitală pentru existența sa va fi meșteșugul morăritului. La început bunii noștri își făceau făina de secară, mai rar din grâu, mai târziu de porumb, cu ajutorul a două pietre ferecate, puse în mișcare cu efort propriu, uman. După o vreme omul avea să-și dea seama că poate pune să facă treaba asta, unda râului ce-i trecea pe sub fereastră, a obligat-o să învârtă roată de piatră peste altă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cu el de pereți, să ai impresia că înțelegi, și apoi, imediat, să uiți tot?! Să poți recunoaște răspunsul, exactitatea lui, valoarea lui, să-ți spui: „ăsta e, știam și eu“, ca apoi să rămâi cu buzele lipite, cu gura ferecată, și să bâlbâi, ca o idioată căzută în mintea copiilor, lucruri pe alături de răspuns. III Joi, 9 februarie [1950] Aseară, închipuie-ți, am fost la teatru pentru prima dată de la plecarea ta. Toată dimineața m-am gândit să vin acasă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cruce cioplită în lemn de stejar...În aer plutește aromă de busuioc și tămâie. Oștean de-al lui Vodă? întrebă bătrânul cu mirare. Străinul tace. Își scoate spada, o pune pe masă lângă o carte mare, groasă, cu coperte roase, ferecate. Îl scutură un fior, dinții îi clănțăne mărunt-mărunt. Se sprijină de speteaza unui scaun. Șuierul vântului, freamătul pădurii, tună... Ești bolnav, sângerat... îl căinează bătrânul cu blândețe și îl ia de mână, grijuliu, așezându-l pe laviță, lângă vatră. Te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Pe cei sărmani, fără putere, năpăstuiți, pe fătucile necinstite, pe cei cu rogojina aprinsă-n cap, pe ei, cine-i apără? Să aștepte dreptate pe "Lumea Cealaltă"? Nădăjduiesc să fac dreptate, ca nimeni să nu mai tremure în dosul ușilor ferecate. Când am venit în Moldova, am găsit o țară tâlhărită, chinuită, ticăloșită... Cu ce crezi c-am făcut rânduială? Cu duhul blândeții? Cu busuiocul milosteniei? Nu! Cu nemila! Cu biciul! Cu biciul nemiloasei pravile! Și de nu s-a putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Albă 26 iunie 1476). 14 Un hodorog viteaz Un lung șir de omenire, femei, bătrâni, copii care cu bocceluța la spinare, care cu căruciorul vârfuit -, a luat calea codrului. Câțiva călugări tăbârcesc icoana făcătoare de minuni a Sfintei Fecioare, cărți ferecate, alte sfinte odoare. Suceava se băjenește la codru. La cârciumioara "LA MOLDOVANU ȘUGUBĂȚ", cârciumarul, un bărbat în puterea vârstei, ciung de dreapta, bate în scânduri ferestrele cârciumii. Apăi, să fie cu sănătate, Culaie! îl îmbie cu butelcuța un moșneguț afumat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
greu îi cade pe masă. A adormit. Clopotele... Broaștele Sucevei... 17 La mănăstire, Maria !? Pe culoarul luminat de două torțe, e vânzoleală mare. Un du-te-vino de țărăncuțe ce aleargă lipăind cărând felurite lucruri și odoare: o icoană a Maicii Domnului ferecată în aur și argint, un sfeșnic cu șapte brațe, brocarturi, lădițe, cărți ferecate în argint, covoare, scoarțe... Dați zor fetelor! Zor! Zor! Vin turcii! le îndeamnă Sora. Pe treptele ce coboară de la turn, două fete cară o ladă. Sora se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
gunoi de grajd și alte putreziciuni, emanată de niște chirpici, Părintele Vania fiind un harnic fabricant de chirpici, pe care îi vindea la preț bun. Mie mi se rupea inima de frică, atât în întunecata și umeda casă, teribil de ferecată, cât și în curtea mare. Preferam, totuși, această ogradă, unde mă jucam cu un câine care fusese odată foarte voinic, un câine de pază, arătând, în vremea când l-am cunoscut, jalnic; parcă era o jucărie de cauciuc dezumflată. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
numere gropile din asfalt, să nu observe invazia de bălării și nici extiderea igrasiei pe clădiri. Le promiți un sat săsesc. Ajungi acolo. De sub porțile-fortăreață, acum vraiște, se ivesc zeci de copii peticiți și desculți. S-a terminat cu gospodăriile ferecate care delimitau spațiul public de cel privat. Ca o penultimă speranță, te agăți de castelul Bran. Îi alergi repede pe costișă ca să scape de invazia de kitsch de la intrare și le spui că nu e momentul să bea o bere
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
m-am îndrăgostit odată cu rostirea iubirii mele și priminând răspunsul prin ne-deschiderea acestora, eu conștientizez utopia ce m-a purtat ca utopie, înțeleg că era doar o himeră complexă și perfidă. Astfel, uitându-mă la acele porți de suflet ferecat, mă privesc fulgerător în oglinda nefericirilor mele și îmi zăresc chipul înșelat înțelegând că am fost victima unei nădăjduiri ficționale. Clipa privirii unei astfel de imagini-reflexie a poziționării mele întru amăgire, momentul de vedere a sinelui propriu răpus de autoiluzionare
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
lirică în jurul textului, cu introduceri de instrumente autohtone într-un loc, care dau strofei o mare vibrație simfonică: Cântați Domnului în strune, Viersul de psalomi să urle, În cobuz de viersuri bune, Cu bucium de corn de buor, Și din ferecate surle; Să răsune până-n nuor... cu evocări realistice de animale grele (fiind vorba de grădină): O scurmară vierii cei groși de la luncă, Și zimbrii o pasc și-n coarne-o aruncă. Dosoftei are vorba materială ce dă corp mâhnirilor abstracte
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vorba materială ce dă corp mâhnirilor abstracte: La apa Vavilonului Jălind de țara Domnului; Acolo șăzum și plînsem La voroavă, ce ne strînsem. Și cu inimă amară Prin Sion și pentru țară Aducîndu-ne aminte, Plângeam cu lacrămi fierbinte, Și bucine ferecate Lăsam pren sălci aninate. Un brașovean, Teodor Ivanovici Corbe, stihui și el la 1720, în Kiev, Psaltirea, iar înaintea lui un Istvan Fogarași, român calvin, în versuri, precum se vede dintr-o copie a lui Ion Viszki din 1697. Cântecele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
au fulgerat! Deci el tace și să uită și vede jos lângă sine Că un nour să lăsară de rază încongiurat, În care sta în picioare un voievod vechi de zile. Pe a lui larg piept și spete avea zale ferecate, Iar albile sale plete preste ele răschirate. În a sa vânoasă mână greu buzdugan răsucea, A lui coapsă era-ncinsă cu pală urieșească; Iar pe cap el purta coiful, preste care strălucea Doi lei țiind cap de zimbru supt o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
este veșnica groază a lui Alecsandri de geruri, reprezentată prin viziunea unei deportări în Siberia: Sub cer de plumb întunecos, Pe câmp plin de zăpadă Se trăgănează-ncet pe jos O jalnică grămadă De oameni triști și înghețați Cu lanțuri ferecați. E lung cel șir de osîndiți! Pe vânăta lor față Necontenit sunt pălmuiți De-un crivăț plin de gheață, Și pe-al lor trup de sânge ud Des cade biciul crud. Sărmani!... de șase luni acum, Ei merg fară-ncetare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ca niște putori! Eu Otis împreună cu preoții am mers la ei și le-am strigat: liniște! Cercetată și păstrată de boero Bisto credinciosul în sfînta cruce și conducătorul geților. Sfîntul toiag al geților care merge și bate în sfîntele porți ferecate ale judecății cerești!” Ce să mai spun, vremuri crîncene și lume aspră dar cu simțul dreptății și mustind de evlavie pentru religia crucii! Că nu-l aveau la rînză pe falnicul get mulți nobili, ne-o spune tăblița 42 unde
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
fost pumnalul cel mai feroce al tuturor prigonitorilor noștri. Mi am dorit și eu să cunosc Jilava și soarta nu m-a iertat. Prin surghiunul ei, prin beznele ei, mi-a fost hărăzit să trec în trei etape, ultima dată ferecat în lanțuri și am îndurat greu tristul ei amar. Directorul Maromet și țiganii lui, când ne mai scotea la aer, se înșirau de o parte și de alta a micului podeț de la ieșire, câte opt gealați cu ciomege puternice, hoardă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
toți morții, cu care-am pătimit” (Autorul) Sunt împovărat când scriu: și de crucea bătrâneții, 91 de ani fără două luni, și de greul amintirilor de atunci, nepăsători bolovani de beton, de nimeni cercetați . Istoricii tac ca ascunși după obloane ferecate, ronțăind resturi și scursuri de la mai marii zilei, iar alții tari la minte, lătrători de profesie, corbii tuturor ospețelor, ne împroașcă, ne murdăresc și ne torturează veșnic cu aceleași acuze: fasciști, teroriști, rasiști, sectari, ba și comuniști, numai de legionarii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
cină și zidire Și patrafir și cuminecătură... Ești azima pe care-n plâns o cere Inima noastră pururea flămândă. Ești drumul nostru către zări de miere, Ești perna pentru tâmpla fumegândă... Ești ruga Țării pentru biruință, Mistria noastră-n aur ferecată, Dalta de foc înfiptă în credință... Mormântul tău e viața noastră toată. Venim lângă țărâna ta iubită, Și umbra ta, prin smirnă și balade, Ne-atinge cu plutirea ei sfințită Și se preschimbă-n torțe și în spade. Cu duhul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
lărgea între clădirea Palatului Republicii și cea a Comitetului Central ca o vastă plajă, aridă și goală. Câteva santinele într-o parte, doi-trei agenți de alta erau singurele vietăți, momâi ale unei autorități ascunse, oculte, pitite în palatele cu porți ferecate. Părăseam piața străjuită în dreapta de silueta fragilă a Bisericii Crețulescu și intram din nou în Calea Victoriei, coborând spre Palatul Telefoanelor și spre Capșa, abia întâlnind câte un trecător grăbit în drumul meu. Seara molcomă de vară nu atrăsese pe nimeni
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
să-l privim pe Houellebecq drept scriitorul francez al ultimilor 20 de ani. Ajuns dincolo de porticul sanctuarului cultic, rătăcit printre bucăți mari de piatră rămase din sculpturile pedimentale meșterite de Timotei, observator Înmărmurit al teatrului, din cea mai Îndepărtată gradenă, ferecat preț de cîteva minute În cercul templului doric peripteral al lui Esculap, mîngîindu-i cu degetele șerpuitoarele proeminențe, pironit asupra vestigiilor criselefantine ale statuii succesorului lui Apollo Maleatas, turistul zilelor noastre face inevitabil imprudența de a-și privi În răstimpuri vecinii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fizis-ului, prin parfumuri și culori ațâțătoare, florile adeveresc patima ca forță universală și impersonală. Cu o desăvârșită putere de sugestie, garoafele ajung să exprime arderea conținută într-o materie cvasiindicibilă: „Garoafe negre care sună când le-apuci / Ca niște aur ferecat și nevăzut / De descântat, de otrăvit și de vândut/ Ca niște bani, ca niște foc, ca niște cruci”. Originalitatea lui C., „aristocratică și lunară peniță”, (Camil Baltazar), neschimbată până la ultimele poeme, stă în îngemănarea febrei dionisiace și a unei candori
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
evada („Scoateți din poduri, dezgropați din grădini/ din jurnale intime, măștile funerare/ ale clipelor trăite de ei/ cei care au sfârșit la Canal/ În Zarca Aiudului, la Reduit/ ispășind milenii de pușcărie/ și Mări Negre de lacrimi// Scotociți în lăzi ferecate, în amintiri/ oricât de senine/ certificatele noastre de existență furată”). Poezia de notație cultivată de A. e una extrem de austeră, deși o sensibilitate ușor melodramatică transpare, nu de puține ori, din scrisul ei. Există o vizibilă încercare de a ridica
ALEXANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285247_a_286576]
-
și în problema etiologiei diverselor boli, prin relevarea profundului caracter patogen pe care îl exercită traumele fizice, respectiv acele care pun în pericol viața unei persoane (accidente, intervenții chirurgicale etc.). Sunt suferințe care deși par că s-au cicatrizat, rămân ferecate adânc în om, stigmatizându-l în mod durabil. Cât privește abordarea simptomelor, orientarea în discuție (și care este prin excelență de natură holistică), recomandă bolnavului, ca strategie princeps, descifrarea sensului pe care îl ascund acestea, mai precis care sunt derapajele
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
restituie creația românească, dacă gestul lor se plasează, pecuniar vorbind, în sfera gratuității sau a recompensei derizorii ? (Las la o parte faptul că și legea sponsorizării nu este nici acum în stare să stârnească acele imbolduri creatoare sau organizatorice bine ferecate și îndelung tăinuite). Cât despre ponderea învățământului muzical în stimularea lansării muzicii românești, aș vrea să spun doar că, în împrejurările actuale, dincolo de eforturile singulare ale Uniunii Compozitorilor, Radiodifuziunii Române ori ale Universităților de muzică, dacă circumstanțele nu se vor
O remarcă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12523_a_13848]