708 matches
-
izbutesc să-i ajut, adică să-i fac să mă întreacă... Fata izbucni deodată în râs, și cu un gest scurt familiar se apropie de el și-i luă brațul. - Maestre, începu cu fervoare, nici nu bănuiți cât sunt de fericită!... Auzisem atâtea despre d-stră. Ce nu se spunea, ce nu se povestea despre Maestrul Manolache Antim! Dar asta nu mi-a spus-o nimeni, și nu aveam cum s-o ghicesc. Știam doar atît: că, într-un anumit fel, nici
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cearceaf. Trebuia să-mi închipui că Generăleasa o va păstra cu sfințenie, căci asta era tot ce-i rămăsese de la Caty, de la fata ei cea mai mică, și, până atunci, cea mai norocoasă, căci avea patru copii și fusese singura fericită în căsătorie. (Atunci, în ziua bombardamentului, nu știa că soțul ei, Vanghele, căpitanul Vanghele, trăgea să moară într-un spital din Iași.) Celelalte două fete nu avuseseră noroc în căsnicie. Una divorțase și trăia la Craiova; se încurcase cu un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ele, unele, da de vrut toate vrea, e-heee, nu e ele proaste, știe ele la ce bine se duce ! Păi, uite numa la conița Sofica ce partidă grozavă a făcut, uite cum e la casa ei, și cum e de fericită... Les belles se rendent dans le jardin, cueillir des roses soir et matin, dar fericită nu e deloc, nu e deloc, nu e deloc, et mon beau-frère cloué au lit, cloué au lit, et il pâlit. Et elle se rend
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
zis că stă În cameră cu o doamnă, care a venit cu nepoțica În vîrstă de 4 ani. E mai bine să nu te aștepți la ceva anume, ca să eviți surprizele. Dar, intrînd În recepție și văzînd-o cît e de fericită că ai venit, te ajunge din urmă neliniștea. Se confirmă cînd te prezintă recepționerelor, al căror zîmbet scremut, pe fețele prelungi, ascunde prost nedumerirea. În timp ce urcați pe scări, prin mirosul de ciorbă care inundă hotelul venind din restaurantul de la parter
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu tine te-aș ucide. Mai bine asasinată decât nemăritată. — Ți se scurge inima după respectabilitate. — Așa-i. — Majoritatea oamenilor respectabili tânjesc să se scuture de respectabilitate, dar nu știu cum să procedeze; nu pot evada. Gândește-te cât ești tu de fericită: ești gata evadată. — Vrei să spui că mai jos de atât nu pot cădea? Să schimbăm metafora: ești liberă. — Asta-i o metaforă? — Aproape fiecare lucru pe care-l rostim e o metaforă; de asta nimic nu poate fi luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
e irlandez. Uneori, când erau împreună, arătau ca doi tineri îndrăgostiți. — Îmi place încăperea asta. — Mă bucur. — E atât de îmbâcsită și de prăfuită și de nicăieri pe lumea asta. — Vrei să deschid o fereastră? — Nu, bineînțeles că nu. — Ce fericită aș fi dacă ai veni mai des! — Când vin aici, e ca și când mi-aș vizita trecutul. Îmi place trecutul. Urăsc prezentul. — Vorbește-mi despre prezent. — Citesc multe cărți, scriu referate, îmi împuiez capul. — Și inima? — Goală. Găunoasă. Plesnită ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bună de mers. Mi-am adus aminte că astăzi două persoane din Iași, Nadia și Manuela, ar trebui să ajungă la Santiago de Compostela în pelerinajul lor de aprox. trei săpătămâni. Le telefonez și le aud că sunt extrem de fericite. Tocmai se întorseseră de la sanctuar. Mă bucur împreună cu ele, și acesta este un motiv în plus de a continua drumul, acum spre Lourdes. După scurt timp începe să plouă și simt fiecare picătură ca o binecuvântare cerească. Am sentimentul că
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
vorba: 167 Gruia, tată, hai să-i spunem noutatea, că altfel mama Maranda se îmbolnăvește de inimă și de unde doctor s-o tămăduiască? Până s-a întâmpla minunea... hehei! Da’ și când a fi să fie, apoi să vezi ce fericită va fi! Doamne, că răi mai puteți fi! Mă fierbeți ca pe fasole și numai nu-mi spuneți și mie trăsnaia ceea... Nu-i trăsnaie, Marandă... Îi un gând al lui Gruia. Și ce gând! Când ai să-l auzi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu numai în lumea latină. Statui cu cei doi prunci sugând la lupoaică se găsesc și în țara noastră, în mai multe orașe. Ea induce și în cazul nostru originea latină. împreună cu faptele istorice, într-o măsură tragice, în alta fericite, această legendă ne aureolează și nouă trecutul, cu care ne mândrim, fără, însă, a-l cunoaște în profunzime. Nici în realități, nici în fabulații, din păcate. începuturile localității Reims țin de perioada de dinaintea erei noastre. Informațiile istorice spun că la
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
urma urmei, mai curând o stare emoțională decât un prilej de adâncă și, într-o măsură, pătimașă mirare. Atunci, în acea competiție, laurii au încununat creștetul unei franțuzoaice, evident, dar nu al unei madmoazele de pe continent - adică din inima Franței. Fericita câștigătoare e originară din Insula Réunion. Adică dintr-un departament francez de peste mări și țări. Tot Franța, cu alte cuvinte. Pe domnișoara reunioneză-creolă, cum li se mai spune locuitorilor băștinași de gen feminin, o cheamă Valérie Bègue. Are 22 de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
o surpriză plăcută. Cred că n-a ieșit tocmai rău, ce zici? De-a lungul cabinelor erau înșirate câteva bănci de lemn. Mihaela se întinse pe una din ele și-și puse capul pe genunchii mei. Exclamă, închizînd ochii: ― Ce fericită sînt! De mult n-am fost atât de receptivă ca acum. Spune-mi, mai există vapoare de-astea pe lume? ― Ce vorbă! Sigur că există... cu duiumul! ― De ce minți? Nu coristă... N-am văzut nici unul. E pentru prima dată când
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
văzut lângă ea. Parcă văd ce ochi mari făcuse, zărindu-mă aplecat deasupra ei. ― Dor, tu? Ești cu adevărat tu? Trăiești... nu-i așa? Se uita mirată la mine, mă pipăia, nu-i venea să creadă în realitatea mea. ― Ce fericită sînt! Unde ai fost? Cât m-am speriat! Să nu te mai dezlipești de mine. Făgăduiește-mi, Dor... Bineînțeles i-am făgăduit. Și încă o dată mi-am dat seama cât de indestructibil era ancorată de mine. Dacă cine știe ce în-tîmplare va
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
genunchi și m-am sprijinit de gardul curții să nu cad. M-a cuprins atunci o sete nebună de a muri. M-am culcat jos pe caldarâmul rece, cu o voluptate smintită ca să sfârșesc acolo, pe unde treceam atât de fericita altădată, ca să mă găsești fără suflare când te vei întoarce din oraș. Aveam credința nestrămutată că poți să-ți ridici viața și fără ajutorul unei arme, ci numai cu voința de a muri. Poate că reușeam până la urmă dacă nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
bunica, nu ezit să o întreb ce mai faci și cum o mai duci, nu ezit să-i spun: ”Bunico, îmi este atât de dor de el!...” M-am bucurat mult când te-am văzut venind, nu știi cât de fericită am fost în momentele când eram din nou împreună. Când mă gândesc că abia ai plecat, nu înțeleg de ce îmi este dor, de parcă nu te-am revăzut de foarte mulți ani, poate pentru simplul fapt că mă simt foarte bine
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
e greu să desparți emoția reală de emoția simulată; simulată fiindcă "așa se cuvine"... cum să treci pe lângă Parthenon fără să te arăți capabil să-l admiri? ar însemna că n-ai gustul, priceperea, rafinamentul, cultura cerute de o asemenea fericită ocazie, și de ce să lași această impresie sau, și mai rău, să crezi tu însuți așa ceva? când e atât de ușor să exclami, pios, "ah, ce minune" ori, în cazul cel mai rău, să taci. Căci indiferența discretă nu e
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a dreptul într-acolo și ieși la liman. Se opri puțin în loc ca să lase aiurelei timp să se astâmpere. Ceva, ca vinul turburat într-o cupă, se clătină în ea, apoi se liniști. II Când Lică îi dase semnal, Sia fericită - atât cit știa să fie - luase din fugă un șal și alergase la poartă. Se așezase întîi amândoi în dreptul ferestrelor, apoi se trăsese mai la o parte, lingă perete. Și unul și altul se simțeau mai bine afară. Lică era
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
normal. De ce suspect? Vom vedea, nu tare târziu, de-aici încolo. Să nu vă surprindă; să nu vă întristeze - deși, nu veți putea rezista, risipei de tristețe și amărăciune, după ce veți afla prin ce i-a fost dat, să treacă, fericitei noastre nefericite, mamă a două flori mai frumoase decât cele întâlnite printre ierburile țării, la vremea înfloritului câmpurilor. Lucra. Lucra, Carmen a noastră, Fericirea noastră, a familiei de acasă și a celei de la servici, după cum se exprimase, una dintre colege
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
o să vadă ea, o să vezi că mîine o să ți se pară că ești de douăzeci de ani aici, nu spun că o să fii nefericită, dar o să ți se pară că au trecut douăzeci de ani de cînd nu mai ești fericită, sau tînără, sau liberă, sau nemăritată, sau motociclistă, din motociclistă te-ai prefăcut În soție, din femeie liberă te-ai prefăcut În tîrfă, din femeie nemăritată te-ai prefăcut În gospodină, din ce vrei tu te-ai prefăcut În ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și au dispărut. Santiago profită de ocazie ca să-i explice lui frate-său toată tărășenia cu prietenul lui și cu petrecărețul. Bobby n-a făcut nici un comentariu. Timp de o clipă s-a simțit ispitit să-i povestească lui Santiago fericita lui aventură de la madame Nanette, dar i-a fost frică să nu-l disprețuiască pentru că se mai ducea Încă la bordeluri, așa că a tăcut. — Hai să dăm o raită, spuse Santiago, pornind motorul automobilului. — Dar să nu mergem prea departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
revista „Capital“, mai precis acel număr special cu cele cincizeci de femei de succes din Ro mânia. Și-am început să râd ca prostul, spre mirarea celorlalți mucenici care mai așteptau să fie marti rizați: una dintre cele cincizeci de fericite era o veche iubită de-a mea! Nu căutați revista, că n-o s-o ghi ciți. Oricum, nu era nici Andreea Marin, nici Mi haela Rădulescu. Dac-aș fi avut mii de iubite aș mai fi zis că e o
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Asta-mi doresc! -Vrei să te căsătorești cu mine? -Nu! răspunse ea, întorcându-și capul și izbucnind în lacrimi. - De ce faci asta? - Ca să se termine odată! Ești liber! - Și tu vei fi liberă!.. - Dacă tu ești fericit, sunt și eu fericită! În dormitor plana o atmosferă apăsătoare, vorbe nespuse, acuzații nefondate, ca înaintea prăbușirii unui edificiu. Stăteam unul lângă celălalt fară să ne atingem. Patul devenise parcă un mormânt și fiecare era înfricoșat să spună ce gândește. În cele din urmă
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Nu aș fi recunoscut nici moartă. În restul timpului, mă credeam foarte fericită. Îmi dădeau lacrimile din nimic, dar și de fericire. Pisicel avea laringită și era apatic, iar eu eram convinsă că sunt astfel pedepsită pentru cât sunt de fericită. Și plângeam de mila lui. O luam pe Eva în brațe și o miroseam și mirosul ei era atât de minunat și plângeam. O țineam la sân și iar plângeam. Când încă era frumos afară, a fost o toamnă lungă
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
acolo trimiși În America; chiar și atunci când, mulți ani mai târziu, a reușit În cele din urmă să-și găsească sora mai mică, Shushan, la Istanbul și s-o aducă cu el la San Francisco; chiar și după multe cine fericite la care era Înconjurat de copii și nepoți, pisoiașul ăla Îi rămânea Întipărit În minte. — Destul, a spus mătușa Banu mișcându-se. Și-a desfăcut vălul de pe cap și a acoperit cu el bolul de argint. — Nu vreau să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Nefiind convinsă că fusese Înțeleasă corect, s-a aplecat În față și a Încercat să ofere o explicație mai bună: — Dacă ești oprimat aici, poți să vii oricând În America. Multe comunități armene de acolo ar fi mai mult decât fericite să vă ajute pe tine și pe familia ta. De data asta Aram nu a mai râs. În schimb, i-a zâmbit, un zâmbet călduros, Însă oarecum obosit. De ce-aș vrea să fac asta, dragă Armanoush? Orașul ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
spontană. După ce coborâse din avion, Începuse să se simtă mai veselă, mai deschisă la orice ar fi urmat, ca și când nu s-ar fi putut Întâmpla nimic pe care n-ar fi fost În stare să-l controleze. Ieși din terminal fericită că se afla În L.A., nerăbdătoare să o vadă pe Desert Rose, căutându-i fața prietenoasă În mulțime. Se uită În toate părțile, dar Desert Rose nu se zărea nicăieri. Așteptă câteva minute- nimic. Devenea din ce În ce mai neliniștită. Nu-și putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]