597 matches
-
de ambele sexe eroi ai timpurilor noastre discută, se dispută, în eternitate, vor fi pe sticla magică și în 2020, când schimbările de climă vor transforma bărăganele și văioagele noastre - inclusiv cele din regiunea secuiască - în jungle cutropite de uriașe ferigi, bambuși, orchidee, canguri, papagali multicolori, cobre albe și mamba negre. Când Bucureștii vor fi, în mod natural, port la Marea Neagră, mare cu toate conflictele dezghețate. Din ce pricini vom fi și atunci polarizați, prin ce urmări ale trecutului și nefericite
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
spune românul. Rózewicz îmi va rămâne la inimă drept cel care mi-a sensibilizat - aș spune - mi-a modelat tinerețea, cel despre care asistenul meu, Andrzej Lam, redactor-șef la publicația Wspólczesnosc scria: „Lumea lui Rózewicz ne amintește de urmele ferigii în cărbune, de insecta din bulgărele de chihlimbar, de figurile din Pompei încremenite în gesturi obișnuite ori dramatice, surprinse într-o materie vulcanică. Este o lume care ar exista parcă, dar care poartă în organismul ei o programatică moarte care
Despărțirea de Rózewicz by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2566_a_3891]
-
drumul, mamă, mă doare. Helene nu-i dădu drumul, alergă, se împiedică, pânze de păianjen i se lipiră de față, alerga ținând coșul în față, ca și cum acesta ar fi putut îndepărta pânzele de păianjen. Pădurea se mai rări, aici creșteau ferigi și ierburi, aici aproape că nu bătea vântul, nu trebuiau să se oprească, trebuiau să meargă mai departe. Nu era o vită, era un om, poate că aceia erau oameni, acolo, pe șine, care putrezeau și duhneau. Deținuți, cine altcineva
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
50 lei/fir l Floare de grâu parizian - 1-2 lei/fir l Busuioc - 1 leu/ghiveci l Petunii - 1 leu/ghiveci l Violete de Parma - 12 lei/ghiveci. l Spatifilium - 18 lei/ghiveci l Bonsai - 1 000 lei/ghiveci l Feriga - 27 lei/ghiveci l Begonii - 20 lei/ghiveci l Aranjamente florale - 2-4 lei/buchet. ( O. P.) piața de animale l Purcei: 6 săptămâni - 250 - 290 de lei/per. , 7 săptămâni - 290 - 330 de lei/per. , 8 săptămâni - 330 - 370 de
Agenda2006-26-06-util ptr dvs () [Corola-journal/Journalistic/285112_a_286441]
-
și erau păstrate, apoi, pentru tratarea bolilor sau alungarea tuturor relelor. De altfel, acum, o dată cu venirea verii, era un bun prilej pentru culegerea plantelor de leac, toate având o eficacitate sigură. În noaptea de SÂNZIENE răsare și floarea albă de ferigă, care aduce noroc celui care o va culege. SÂNZIENE. Tot în noaptea dinaintea sărbătorii, fetele obișnuiau să pună sub pernă flori de SÂNZIENE, în speranța că astfel își vor visa ursitul. Femeile căsătorite aveau alte griji, astfel că își înfășurau
Nașterea Sf. IOAN BOTEZĂTORUL sau DRĂGAICA. Ce nu trebuie să faci de SÂNZIENE by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/79837_a_81162]
-
șagă la suprafață, se adeveresc în secret. În fine, care spun, deodată, și mai mult, și mai puțin decît se cade să auzi, și mai crud, și mai banal, de parcă întreaga lume-a prozei s-ar tot spori, ca o ferigă, pe-o litotă. Firește, generalizez nepermis, nu tot romanul ascultă de jocul ăsta de durități molcomite viclean, ca să se-arate cu-atît mai perfide, dar unul, foarte recent, o face sigur: Un an în Paradis, de Liliana Corobca, apărut la Cartea
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
cânta în fața casei încă din zori dar nu o mai zări. -O fi pornit și ea la plimbare! Își făcu curaj și porni la drum fără a ști încotro anume. Traversă poenița de lângă casa lui și păși prin pădure printre ferigi și tufe de mure. Copacii erau foarte înalți și cu ramuri dese, încât razele soarelui pătrundeau cu greu. Păsările se întreceau în cântat. Piticul privi în sus, printre crengile copacilor și zări pete de cer albastru senin și începu să
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
ducem - izvoare - deschise subt haină. Sporim nesfârșirea c-un cântec, c-o taină. [1930] * MUNTE VRĂJIT Intru în munte. O poartă de piatră încet s-a-nchis. Gând, vis și punte mă saltă. Ce vinete lacuri! Ce vreme înaltă! Din ferigă vulpea de aur mă latră. Jivine mai sfinte-mi ling mînile: stranii, vrăjite, cu ochii întorși se strecoară. Cu zumzet prin somnul cristalelor zboară albinele morții, și anii. Și anii. [1930] * PLAJĂ Platanii suri și cedrii-n mare semințiile și-
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
chipurile zilelor și-al nopților, încărcându-se de polenul albastru înveninat al pelinului, de parfumul pătrunzător și iute al frunzelor de stejar, lepădând acum din lăbuțele vlăguite, alături de mirosul viu al sângelui scurs din ghearele tocite, aromele macerate de ghindă, ferigi și ciuperci cărnoase, adierea amară a pelinului veșted și cea uscată și-necăcioasă de praf și cenușă înăbușită în izul bâhlit al bălților căptușite cu blana zbârlită a păpurișului gras, peste care micile vietăți își scuturaseră flăcările cozilor în salturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
îi zice: Nu-i produce indigestie de fosfor geniului, prietene Carrascal, căci nu ajunge fosforul în creier pentru ca acesta să dea lumină; nu ajunge, căci din întâmplare îl avem toți din plin. Atunci? Este nevoie în plus... Piatră, iască și ferigă! Cum cântam când eram copii. Exact! * Poate că nu vrei să mergi la Operă îi zise într-o zi Avito soției sale am găsit cu ce să o înlocuim... Aduce un gramofon, pune în el discul unei melodioase sonate și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Yule fericite!”, un fel de ”Crăciun fericit!” În Australia, oamenii petrec Crăciunul în timpul verii. Astfel, cum am spune noi, nu există nicio atmosferă de sărbătoare, dat fiind faptul că nu există zăpadă. Oamenii își decorează casele cu frunze de palmier, ferigi și cu flori colorate care apar în acea perioadă. Australienii iau masa pe plajă sau fac un grătar în curte. Pe data de 6 ianurie, australienii organizeză o nouă petrecere pentru sfârșitul sărbătorilor de Crăciun. Chinezii pot vorbi și ei
Află cum îşi petrec Crăciunul alte popoare din lume () [Corola-journal/Journalistic/67680_a_69005]
-
ajunseră pe drum pălăvrăgind prietenește. înainte de a ajunge în sat, o luară pe un drum care urca spre niște porți metalice înalte și spre tufele de tisă din fața hotelului Kinlochrua. Dincolo de acestea, drumul devenea o alee pe jumătate acoperită de ferigi. Urca anevoios, din ce în ce mai sus, printre bolovani și tufe, pînă cînd Coulter se opri și zise triumfător: — Uite! Erau pe buza unei viroage care cobora spre apa unui pîrîiaș. Fusese folosită ca groapă de gunoi și era pe jumătate acoperită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pereții ascunzătorii și le acoperiră cu linoleum întins peste stinghii de lemn. Tocmai terminau de umplut găurile rămase cu pînză de sac, cînd Thaw auzi pași și se uită în jur. Un păstor cobora pe o cărare îngustă, acoperită de ferigi, aflată la stînga lor. Bună ziua, băieți, zise el. Thaw începu să lucreze din ce în ce mai lent. Pînă atunci vorbise plin de entuziasm, acum tăcea și răspundea monosilabic. în cele din urmă, Coulter aruncă o bucată de țeavă pe care încerca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
niște stinghii și un zăngănit depărtat. N-ar fi trebuit să faci asta. Am fi putut să-i încropim un camuflaj din ramuri și alte chestii care ar fi ascuns-o de priviri. Coulter își croi drum spre potecă, printre ferigi, și începu s-o ia la vale. După cîțiva metri, se opri, se întoarse și strigă: — Cretinule! Mama ta de cretin! — Mama ta de cretin dobitoc! strigă Thaw. — Mama ta de cretin dobitoc și căcăcios! urlă Coulter și dispăru printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încerca să uite, concentrîndu-se asupra durerii pe care o simțea în oasele craniului de la geamul care vibra. Teritoriul pe lîngă care treceau avea culori de verde crud sau gri mort: drum cenușiu, țancuri și trunchiuri de copaci, frunze verzi, iarbă, ferigi și mărăciniș. Ochii îi obosiseră de-atîta cenușiu mort și verde crud. Peticele de galben și violet ale florilor care apăreau intermitent pe marginea drumului erau țipătoare ca niște tonuri discordante într-o orchestră în care fiecare instrument cînta la nesfîrșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
propriul cap, un sunet vag, îndepărtat, ca o conversație între doi oameni într-o cameră alăturată. Unul din vorbitori era agitat și-și ridică vocea mult deasupra zumzăitului monoton al celuilalt, încît lui Thaw i se păru că aude cuvintele: „....ferigi și iarbă, de-asta e iarba minunată...“ Un sunet venit din exterior îl făcu să-și ridice privirea. Pastorul stătea pe cărarea luminată de soare, dincolo de umbra verandei, urmărindu-l cu un anume interes. Figura lui îmbrăcată în haina încheiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Fii atent, Duncan, îi zise domnul Thaw. — Da, nu vrem s-o împrăștiem înainte de a ajunge acolo, spuse Duncan. Era surprins să-l vadă pe taică-său cutremurat. Urcară dealul pe o cărare pietroasă, înecată în garduri vii îmbobocite și ferigi. Mai sus se transformă într-un drumeag de căruțe peste un cîmp verde, apoi o luară printr-o spărtură într-un canal de piatră secat care dădu apoi într-o cărare nisipoasă, printre ierburi sălbatice, unde cîntau corle. Lîngă cărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ceață care se lasă. Polei străzile pînă cînd reflectară cerul străveziu, iar un pescăruș care zbura deasupra străzii păru că plutește sub ea. Orașul părea suspendat între întinderi de aer cenușiu, iar ferestrele se ridicau și mîini puneau pe pervaze ferigi în ghivece pentru a fi udate. Ploaia îndulci suferința lui Thaw. începu să se simtă încrezător și să-și imagineze cum o să vină adesea spre Laird’s. Chiar și atunci cînd o să fie foarte bogat, o să meargă pe străzile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
despărțite de buruieni și pietre prăvălite. La început, coborîrea e ușoară, apoi ajunge la stînci mai abrupte și trebuie să se agațe de stînci desprinse din vîlcele, care se prăbușesc și alunecă. Pe ultimii metri cade și se întinde pe ferigile uscate, zicîndu-și: Mă doare și nu-mi place. Pe un picior are o zgîrietură care sîngerează și îl doare umărul. Se simte lipicios și transpirat, inima îi bate cu putere și își zice: Trebuie să fac o baie. își dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de pași și voci care mergeau în direcția opusă. Vocile se mișcau în grupuri de doi sau trei și vorbeau liniștit și nedeslușit, cu excepția unui cuplu care părea că se ceartă. — ...o formă de viață ca mine și tine. — ...iată ferigi și iarbă... — Ce-i atît de frumos la iarbă? în timp ce treceau printr-o mulțime invizibilă de copii care trăncăneau, simțiră pe fețe picături adevărate de ploaie, iar ceața deveni aurie și se ridică. Drumul drept, taluzat pe alocuri, se întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
groaznic. Ciuperca e o formă de viață, ca tine și ca mine. Ca tine, poate. Nu-i ca mine. Lanark era fascinat. Uitîndu-se îndeaproape, merse în jurul ciorchinelui și simți cum încheieturile îi sînt atinse scurt de ceva ușor. — Rima, sînt ferigi și iarbă. Ce găsești tu frumos la iarbă? — E mai bună decît un deșert plin de roți ruginite. Haide, e o pantă. S-o urcăm. — De ce? Mă doare spatele, și ziceai că ești obosit. Dincolo de ciuperci, drumul se pierdea sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ruginite. Haide, e o pantă. S-o urcăm. — De ce? Mă doare spatele, și ziceai că ești obosit. Dincolo de ciuperci, drumul se pierdea sub un taluz excesiv de înalt. Lanark se cățără și Rima îl urmă bodogănind. Urcară printre grozamă, rugi și ferigi, iar el se simțea fericit că au hainele care-i apărau de frig. Ceața albă se risipi pînă ieșiră într-un întuneric luminos, sub un cer imens înstelat. Se aflau lîngă o autostradă cu zece benzi, care se întindea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
adusă de la munte și cheresteaua n-a fost tăiată dintr-un brad care trăise treizeci de ani în singurătatea verde a codrului de conifere, și bradul nu ieșise dintr-o sămânță căzută pe pământ, între ace de brad putrede și ferigi. Peste un an nu va fi vândut, nu vor sta alți inși pe el, iar peste zece ani nu se va dezmembra, nu va fi folosit ca să astupe vreun gol într-un gard și lemnul lui nu se va umple
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se zărea celula fecundată evoluând într-un început de structură: morulă, blastulă, gastrulă, apoi cele trei foițe embrionare, canalul neuronal, un rudiment de coloană. Un cap mare și străveziu, cu petele catifelate ale viitorilor ochi, răsucit către piept ca vârful ferigilor în desfășurare, un trup curbat ca o codiță de animal. Muguri din care se dezvoltă membrele. Degete străveziu-roșietice la capătul mânuțelor. O inimă zvâcnind ca a mormolocilor prin membrana toracică. Doi embrioni crescând încetișor, grăbind spre îmbrățișare. Curând, gloanțele fură
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
acesta își mobiliza războinicii. — începe, îi spuse Mataurus, care, la adăpostul unui pin gros și strâmb, nu pierdea dușmanul din ochi. întinse apoi mâna și se întoarse către soldați, care deja își potriviseră săgețile în arc, iar acum, îngenuncheați între ferigi, ascunși printre copacii groși, așteptau cu fețele încordate și cu o privire încremenită, ce arăta cât erau de concentrați. — Fiți gata! La comanda capilor, infanteria hună porni să înainteze prin albia râului; tot atunci porni și cavaleria, însă la pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]