2,832 matches
-
se tot bagăNu mai are timp de șagă,Ceapa o desface-n foiSă mai fim voioși și noi...Spăla rufe și aspirăPână și cei mari se mirăRâde de se prăpădeșteCând un cub se răsucește...Un castel frumos ridicăDoar cu turle fermecate,Zânele ca în povesteAu fost toate invitate.Noe a venit și el,Cu o arcă de luminăSă vezi cerul din priviriși bunicii se tot miră...... XXVIII. SIMT..., de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2122 din 22 octombrie 2016. Simt
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Aș vrea să fiu Aș vrea să fiu o primăvară, Părul să ți-l împodobesc cu flori, Să te aștept la ceas de seară, Ochii să ți-i sărut, de mii de ori. Un astru fermecat aș vrea să fiu Și de pe ceru-albastru să cobor, Să te-nvelesc în voalul sidefiu, Spre universu-astral, să te aduc în zbor. Aș vrea să fiu un fulg de nea, Pe pleoapa-ți fină să m-așez, Să mă topesc
POEZIE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385029_a_386358]
-
vedem și spinii inimii, Nici in gând nu vom mai vrea să o facem să-ți plângă. Iți pot spune timid un "te iubesc" înlăcrimat, Privind la fiorul lui simt cum tu pleci din mine, Dă-mi un alt zâmbet, fermecat, cu dragoste perlat Și-l vei vedea cum va regăsi iubirea-n tine. Trezește scânteie-albastră, de iriși păzită, Și lacrimile ei îți vor cânta-n mici cristale, Ascultă-le cântul ce în lumini de cascadă Îmi vor scălda obrajii, iubirea
DOR REGĂSIT de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385062_a_386391]
-
iubire, cât de curând, Am pentru tine un singur gând, Să ne retrăim clipele de fericire, Și visare, la o nouă formă de iubire. Speranța, era o dragoste curată, La care doream să fie înflăcărată, Plină de iubire-n șoaptă fermecată, Pe care nu le putem uita niciodată. Destinul nostru, e bine să se știe, Că există și v-a dura o veșnicie, Mă voi întoarce și vom fi împreună, Ne vom bucura de pace și voe bună. Cred că nopțile
VOI REVENI IUBIRE de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385091_a_386420]
-
TINEREȚII NOASTRE Autor: Margareta Merlușcă Publicat în: Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului La casa tinereții noastre Noaptea se pierde în răcoarea dimineții, Iar zorii îmi zâmbesc ca-n anii tinereții, Păsărelele mă-ncântă cu trilul fermecat, Acasă, florile-mi sărută obrazu-nlăcrimat. Magnolia îmi spune ,,bună dimineața”, Soarele blând, c-o rază îmi mângâie fața, Iasomia mă-nsoțește în grădina raiului, Lacrimi calde, s-adună-n cupa dorului. Zefiru-mi împletește cosița cu flori de liliac, Un iz de primăvară pătrunde
LA CASA TINEREȚII NOASTRE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385121_a_386450]
-
Să-mi mângâi părul rar și-albit de bătrânețe. Te-aș căuta și printre florile de iasomie, Zile și nopți, să împărțim trista singurătate, Petale reci și-nmiresmate, așternuturi să ne fie Și-n zori, să bem nectar din cupe fermecate. Speranța-mi înflorește, printre crenguțele de liliac Și caut floricica norocoasă a iubirii, Dar obosită, mă așez pe un fotolui în cerdac Și-o lacrimă îmi picură în marea amintirii. Salcâmul din inalt în față crengile-și coboară, Mă mângâie
TE-AȘ CĂUTA de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385108_a_386437]
-
Autorului Eu am fost lut Și-n lut Mă voi întoarce, În tainica grădină, Printre flori. Din lacrima-mi tăcută, Muguri, se ivească, Si cântec, poezie, Zbor rotund. Eu am fost lut Și soare și descântec, O ramură din mărul Fermecat. Un strop de roua În potir albastru, Un ciob de stea... Un vânt, un zbor ratat. Eu am fost lut, Și mă întorc acasă, Să fiu o lacrima de cer, Un fulg de nea. Un cântec îngânat Pe la fereastra, O
EU AM FOST LUT de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385176_a_386505]
-
să sar un gard dintr-o hârtie creponată și așa se unduia uluca aceea blestemată, până picioarele mi-a înmuiat și am căzut ca blegul într-o baltă din curtea ta și am murdărit cu stângăcia mea toată întâlnirea aceea fermecată. Râdeai ca o deșteaptă luminându-ți ochii cu străluciri de stele, gropițele din obraji ți se măreau și deveneai ispita guri mele până când jenați ne ascundeam să nu ne vadă noaptea așa de aiuriți și plini de rele. De unde ai
FEREASTRA UNEI NOPȚI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384350_a_385679]
-
treacă puntea ghimpată dintre noi Pruncul meu îi va purta numele. Atât de multe dorințe aș vrea Să mi se împlinească încât casa mea E plină de acvarii și ligheane cu apă Doar doar voi găsi prin ele Vreo lampă fermecata. Muză mea, nu îmi mai arată în oglinzi Iubiri pe care nu le pot avea Și dacă mi-ai legat timpul de grinzi Și l-ai oprit în loc te rog frumos Dă-mi restul înapoi Eu am plătit fiecare secundă
MUZA MEA de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384636_a_385965]
-
nelegile supreme ale afecțiunii. Opera Ccomică pentru Copii e spațiu și mijloc în care fiecare dintre maturi își poate dărui la câteva zile o explozie de clipe fericite, iar copiilor, ei le pot clădi mereu și frumos câte o țară fermecată! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Peter Pan , premieră la Opera Comică pentru Copii / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1508, Anul V, 16 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aurel V. Zgheran
PETER PAN , PREMIERĂ LA OPERA COMICĂ PENTRU COPII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382311_a_383640]
-
care deocamdată uitase complet. Până nu încerci, cum poți afla ce ar fi putut exista, fu ultima sa hotărâre. Așa că îl urmă pe bărbat, care galant o luă de braț și îi șoptea mieros cât de frumoasă este, cât de fermecat a fost de apariția ei lângă șevalet și cât de mult și-a dorit s-o picteze. Îi mai spunea cum că avea de gând să creeze un tablou mare în care să fie reprezentată în toată splendoarea. Ea emană
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382414_a_383743]
-
în realitate? Care a fost finalul întâmplării ? Legendele au totdeauna un sâmbure de adevăr, izvorăsc din fapte reale, ce s-au petrecut în negura vremurilor, spuse Cornelia. -Eu cunosc, ca și tine, povestea misteriosului Bundtig, care cântând din instrumentul său fermecat, flaut sau fluier, a scăpat orașul de șobolanii care invadaseră orașul, fiind vrăjiți de cântăreț și urmându-l departe de Hameln, în sunetele fluierului. În duminica următoare, în timpul slujbei de la biserică, peste o sută de copii au dispărut din oraș
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382539_a_383868]
-
iarăși prim-anotimp, Pe veci, tânăr să fiu aș vrea, Cu ochi de granit, jad de stea. Pe umeri, sub mantii de flori, Să-mbrac ale vieții culori, Să beau din pocalul cu vin, Veșnic tânăr, vesel, senin. În nopți fermecate, spre zori, Să simt ai iubirii fiori, Covoare de-amor pe alei, În parcul cu-aromă de tei. Te-ntoarce, tu, vreme ' napoi, Alungă SECUNDA DE-APOI... Placid, anodin, zile-ger ? Nu vreau! Totuși, SUNT EFEMER... Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din
VEŞNIC TÂNĂR de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382632_a_383961]
-
buluciră la ușă, alergând fiecare după luptătorii din subordine. Când sosiră toate trupele, câteva Vânturi Lățoase sunară din trompete semnalul de atac. Împărăteasa coborâ din palat, strălucind în toată splendoarea sa. În mâna dreaptă ținea harapnicul plumbuit, iar în stânga sita fermecată prin care sufla ninsori cu fulgi mari și grei. Era îmbrăcată în frumoasa rochie albă țesută din fir de argint și briliante, din care se vedea doar vârful cizmelor de argint. Pe frumoasele-i plete vineții purta diadema de briliante
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
amploare când intrară-n luptă Ghețienii, care înghețară pe bieții oameni cu săgețile lor de gheață. Dar catastrofa nu se îndeplini decât în momentul când Viscorilă începu să sufle turbat, smulgând acoperișuri, copaci, grădini întregi, apoi Iarna cernu prin sita fermecată munți de zăpadă pe care vrăjitorul Ger-Sticlos îi transforma în ghețari cu bagheta sa alburie. Toată împărăția lui Soare-Împărat se cufundă în zăpadă și gheață, se spulberă în suflul turbat al slujitorilor Iernii, bieții oameni fiind îngroziți și disperați de
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
o frumusețe aparte. În clipa în care Adrian Naidin se oprește din cântat se lasă tăcerea, se instalează o uimire egală liniștii de început, o nesiguranță sfântă, ceva nedescifrat care rămâne ascuns undeva înlăuntrul lui pentru că doar el are cheile fermecate, cum spuneam mai sus, cu care deschide ușile sufletului nostru. SINFONIA BUCUREȘTI Orchestră “Sinfonia București” a fost înființată de maestrul Florin Totan în 1990 și a reprezentat la vremea respectivă prima inițiativa privată, nu doar în muzică, dar și în
CRISTI MINCULESCU ŞI IRIS ROCKOLINDE SIMFONIC LA SALA PALATULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382628_a_383957]
-
pe vârfuri mă ridici, Să ating doar poala vremii, Care își arogă premii, Pentru moartea tuturor, Pentru viața vieților. Așteptarea lasă semn, Dar urmez al tau îndemn: Mă ridic din ce nu sunt Și din gândul meu mărunt, Rup cuvântul fermecat, Care-n taină ne-a legat; Suntem amândoi ecou, Eu, cu sinele meu nou. Așteptarea lasă semn. Stau și eu întinsă lemn; Stau iubirile în roi, Între două perne moi. Gândul bun, din toți și toate -, Ba din față, ba
TÂNJIRILE LUI PETRARCA de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383864_a_385193]
-
zâmbeai mereu de la alta fereastră. Ia loc lângă mine să ne imaginăm pentru o clipă că suntem copii și celor că noi li se rezervă dreptul să conducă lumea când, unde și încotro vor și dacă ne dorim un covor fermecat, al nostru să fie și dacă vrem să zburăm pe alt cer, altul să fie). Moartea credeam Că e o lebădă neagră. Am visat-o, avea Șase copaci doborați de furtună Șase ochi scoși, șase brațe rupte Șase turle rostogolite
LEBEDELE de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383919_a_385248]
-
vazut adineaori; Trecea agale prin zăvoi Cu fetele de subsuori! Ba altădată l-am văzut La nunți, prin codri noștri dragi. Logodnic, crai nemaivăzut, Clipe furând din buze fragi! E mare staroste prin cer Și printre păsări cunoscut, E-un fermecat uitat de ger Și încălzit de un sărut! Un iubăreț ce-a pus pe jar Băieții, dar și fetele! Ca el fecior, astăzi, mai rar! Dar ăsta-i Dragobetele! Sânt Ion de primăvară, Cum îl mai numesc străbunii... Grangurul sau
NĂVALNICUL de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383965_a_385294]
-
Vreau ca eleva să fie mai ceva ca profesoara, zâmbi cotoroanța cu viclenie ca s-o atragă de partea sa și a cetelor întunecate. Deodată la poartă se auziră bătăi în bulumac. Baba se ridică sprintenă și luându-și „toiagul fermecat” ieși în prag: - Cine mă deranjează? - Poliția! - Intră dacă ai curajul! - Ba vino tu mai aproape că am o vorbă ca să-ți spun. - Dacă îmi faci percheziție, ziua nu găsești nici un diavol în casa mea. Ca să-i cunoști, te invit
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
infernal și rămase stupefiat de spectacolul desfășurat în fața ochilor. Un șuvoi imens de apă se revărsa de undeva, de sus, de pe munte, și plutea zgomotos în gol, apoi lovindu-se de stânci se prăvălea înspumat într-un mic lac. Înaintă fermecat de această imagine de basm până simți pe obraji curentul creat de rostogolirea apelor în gol, iar stropii mărunți îi răcoriră chipul. Se întrebă dacă nu cumva visează. Din această reverie plăcută de simplu spectator, îl readuse la realitate calul
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
din 17 februarie 2016 Toate Articolele Autorului AȘ VREA SĂ FIU COPIL CA ALTĂDATĂ (Copilăria,floare rară a tinreții) Accesați https://youtu.be/8gh6ZufN2UM Regina Noptii Sâmbătă 13 Februarie, orele 17,00 am văzut la Opera Comică pentru Copii „Flautul Fermecat” - ultima creați a genialului Wofgang Amadeus Mozart, unde am trăit pentru câteva ore în lumea mirifică a copiilor, alături de minunații artiști care, cu multă dragoste, i-au primit pe micuții spectatori în sactuarul vrăjit al lor: și le-au arătat
AȘ VREA SĂ FIU COPIL CA ALTĂDATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384026_a_385355]
-
-ntreb, iubito, nu ți-a părut rău Când cu tine-ai luat zilele-mi senine... Nu mai am răbdare, tot gândesc la tine. O, de-aș fi iar copil, sigur, uit de toate... Tu m-ai fi tovarăș în lumi fermecate: Soarelui să râd, dragi flori să dezmierd, Păsări să privesc, cum pe cer se pierd. Să mai rătăcesc prin păduri umbroase Să mă văd cu zâne mândre și frumoase. Apă din fântână să beau, tare mi-aș dori: Doamne, nu
AȘ VREA SĂ FIU COPIL CA ALTĂDATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384026_a_385355]
-
ce e viu. cerne cerul aur și scrum, nimeni nu se-aude în noapte, nimeni, nimeni nu e pe drum, doar umbre și șoapte... lângă trofeele frunzelor, fie-mi pletele tale salcia care mă tremură lângă ape, agale. sărutul tău fermecat, lacrimă,pe pleoapele-mi reci, vis ne-mplinit și uitat peste durerile seci. degeaba strigă glasu-n deșert: unde mi-s visele, unde izvoarele, unde ești mamă? nimeni nu mă mai strigă, nimeni nu mă mai cheamă. cânte pasărea nopții,șuiere șerpii
BĂTAIA VÂNTULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384110_a_385439]
-
ce e viu. cerne cerul aur și scrum, nimeni nu se-aude în noapte, nimeni, nimeni nu e pe drum, doar umbre și șoapte... lângă trofeele frunzelor, fie-mi pletele tale salcia care mă tremură lângă ape, agale. sărutul tău fermecat, lacrimă,pe pleoapele-mi reci, vis ne-mplinit și uitat peste durerile seci. degeaba strigă glasu-n deșert: unde mi-s visele, unde izvoarele, unde ești mamă? nimeni nu mă mai strigă, nimeni nu mă mai cheamă. cânte pasărea nopții,șuiere șerpii
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]