1,361 matches
-
nu le faci pe toate, zice ea fără să-și Întoarcă privirea din televizor, asortîndu-se cu explicația mea. Andi are pe el cea mai tare geacă de piele pe care am văzut-o vreodată. Revere, fermoar metalic pe-o parte, fermoare la mîneci, catarame, capse. Vine pe aleea străjuită de gard viu, după ce m-a lăsat să aștept 5 minute. Și mai are o pereche de căști pe urechi al căror fir pleacă dintr-un walkman. Iată culmile progresului post-ceaușescu, Îmi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Balul Operei, Josef Haslinger Bella, Jean Giraudoux Coșmaruri de duzină, Dan Stoica Deratizare, Lucian Merișca Dispariția orașului Iași, Cătălin Mihuleac Eu, gândacul Anton Marin Eu știu că îngerii nu plîng, Ion Saizu-Nora Fontana di Trevi, Dan Stoica Geanta cu cinci fermoare,Anton Petrovschi-Bacopiatra Gheața din calorifere și gheața din whisky, Alex Ștefănescu Gina, Méhes György Iaduri. Povestiri sadi(comi)ce, Hélène Lenz Iubirea și alte iubiri, Ion Miloș Iubire în bătaia vîntului, Leonard Barras Încotro?, Ion Gheție Întîmplări, Alex Ștefănescu, Madia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
premii de 7! Restul unde e? U Impozite, cheltuieli, trupuri de balet, neamuri, vânzători... UU Ce impozite? Ce balet?!...Niște fârțăgoaice. Eu am pus ochii pe una și era să fac cataractă.Avea niște bingote de-ți săreau bumbii de la fermoar!... Nu mai vorbesc de...Că se uită și copiii. Și ce văd? U Bingote. UU Aiurea. Ex-cro-cherie! Impozit pe prostie. Dau de unul ca mine sau de-un tâmpit ca dumneata. U Domnule, nu mă fă tâmpit că sunt deputat
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
pe alta, privi, apoi, după mașina care se amestecase rapid printre celelalte și porni,încet, mai departe. La birou se duse într-un loc mai ferit și căută, să vadă ce-i în mica pungă, elegantă, din plastic. îi trase fermoarul și scoase dinlăuntru un tencușor de carduri. Le privi pe ambele părți. Voi să le citească. Nu putu. Erau scrise în alte limbi. Pe când, el, nici limba română nu o știa prea bine. Se duse la șeful său.îi povesti
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
i se taie moțul. Mă gândeam să-mi aleg unul și să le spun cole gilor că acela mă inspiră, că nu pot să scriu fără el. Nu-mi mai aduc bine aminte ce pusesem acolo: în mod sigur un fermoar de la o fustă a mamei, o piesă de lemn vopsită în galben de la jocul de construit „Arco“ și parcă o lampă scoasă din soclul ei de la radioul cel vechi, cu ochi magic, de pe șifonier și ștearsă bine de praf... Am
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și-și îndesă căciula pe cap. —Frate, nu te juca cu ce-i în capul meu. Își ceru iertare. Zguduit, Mark vru să se întoarcă înăuntru. Ea îl ghidă spre clădire. Mark își tot trăgea în sus și-n jos fermoarul jachetei, cu gândurile gonindu-i prin cap. O clipă, păru că voia să se elibereze, s-o recunoască. În ușa holului, murmură: — Mă întreb ce s-o fi întâmplat cu tipul ăla. —A murit. Imediat cum am ajuns noi acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
constant pe Mark, fără vreo implicare care s-o influențeze. Se așeză în hol, la capătul unei canapele din vinilin de culoare închisă, în fața unei femei neputincioase, puțin mai tânără decât el, prinsă într-o luptă de proporții epice cu fermoarul jachetei sale inutile. Voia s-o ajute, dar știa că mai bine se abține. Simțea un neastâmpăr straniu în timp ce-o aștepta pe Barbara, de parcă ar fi avut din nou optsprezece ani și s-ar fi dus la balul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fi avut din nou optsprezece ani și s-ar fi dus la balul de absolvire. Se uita la ceas din două în două minute. A patra oară, țâșni în picioare, speriind-o pe femeia cu jacheta, care, îngrozită, își sfâșie fermoarul până jos. Uitase că-i ceruse lui Karin Schluter să-și sune fratele la ora trei fix, adică peste câteva minute. Începu să se învârtă pe lângă ușa închisă a camerei lui Mark, trăgând fără rușine cu urechea. O auzea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de-o prealuminată stare, primăvara pe coline scoate plantele la soare. Anu-acesta, mai târziu, este Paștele preasfântul; cerul cald, trandafiriu prinde-n brațe tot pământul, de aș vrea ca fiecare să se simtă cum mă simt; florile deschid la soare fermoare de argint. Neastâmpărat, las cartea și stiloul lângă voi și mă duc să-mi caut partea - ntr-un trifoi cu patru foi. 2013 La Înviere Ce miez de noapte luminos! Ce muzici clopotele cântă în liniște atât de sfântă a Învierii
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
și plăcut. Gloopy alerga pe panta podului spre sat. Cînd ajunse la mal, își întoarse capul o clipă și țipă: — Bine, domnilor ofițeri! E doar o mică nebunie perversă! Lanark văzu cum cei doi polițiști înaintează spre el. își trase fermoarul și se grăbi să-l ajungă pe Gloopy. Cînd ajunse la mal, cei doi puseră piciorul pe pod și blocară calea. Erau îmbrăcați în costume negre. Unul întinse o mînă și spuse cu o voce monotonă: — Pașaportul, vă rog. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vremuri, dar nimănui nu-i va trece prin cap ― așa spera ― că el ar putea reveni la palat. Amortiză din genunchi ușorul șoc a! aterizării și se puse în gardă ca un boxer. Parașuta avea un sistem de fixare cu fermoar, astfel că ― dintr-un singur gest ― și-o scoase. O puse jos grăbit, dar fără a face nici cel mai mic zgomot. Se apropie de ușa ― fereastră a balconului, care se deschise cu un slab clinchet, urmat de un scârțâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
afla cel mai aproape. O clipă totul se încețoșă, apoi redeveni normal. Deja revolverul său își sufla jetul incandescent și, pe podea, patru trupuri se contorsionau în spasmele agoniei. Primul act, disperat și teribil, fusese un succes total. 33 Trăgând fermoarele, Gosseyn își scoase hainele cu care era îmbrăcat. Se temea ca nu cumva în țesătură sau în tivuri să fie disimulate aparate electronice, unele dintre acestea permițând chiar paralizarea celui îmbrăcat, prin telecomandă. Odată dezbrăcat se simți deja mai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
vremuri, dar nimănui nu-i va trece prin cap ― așa spera ― că el ar putea reveni la palat. Amortiză din genunchi ușorul șoc a! aterizării și se puse în gardă ca un boxer. Parașuta avea un sistem de fixare cu fermoar, astfel că ― dintr-un singur gest ― și-o scoase. O puse jos grăbit, dar fără a face nici cel mai mic zgomot. Se apropie de ușa ― fereastră a balconului, care se deschise cu un slab clinchet, urmat de un scârțâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
afla cel mai aproape. O clipă totul se încețoșă, apoi redeveni normal. Deja revolverul său își sufla jetul incandescent și, pe podea, patru trupuri se contorsionau în spasmele agoniei. Primul act, disperat și teribil, fusese un succes total. 33 Trăgând fermoarele, Gosseyn își scoase hainele cu care era îmbrăcat. Se temea ca nu cumva în țesătură sau în tivuri să fie disimulate aparate electronice, unele dintre acestea permițând chiar paralizarea celui îmbrăcat, prin telecomandă. Odată dezbrăcat se simți deja mai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de ușor încât avea senzația de imponderabilitate, apoi îl strânse cu grijă pe tot corpul, peste hainele lui proaspăt călcate. - Parcă mă cam strânge la cap, nu-i așa? întrebă el. - Da, veni răspunsul de ia tatăl Lystrei. De îndată ce închizi fermoarul, costumul devine total invizibil. Celor din afară, și mai ales celor nepricepuți, li se va părea că porți haine obișnuite. Costumul este complet echipat, așa că, atâta vreme cât îl porți, ai putea trăi și pe lună. - Ceea ce nu izbutesc să înțeleg, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
parte, să scape de mâinile celor patru bărbați care se năpustiră asupra lui. Dar ei îl prinseră într-o clipă și-l ținură atât de ferm încât era peste puterile lui să scape din strânsoare. Peter Cadron îi trase repede fermoarul și spuse: - Iartă-ne, dar când ne-am dus în camera aceea din spate, ne-am și îmbrăcat în costumele izolante. De aceea nu ne-ai putut face nici un rău. Și ține minte un lucru. Nu avem nici o certitudine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Să ne întoarcem la muzeu... ― Aveți cumva cheile? ― Ascultă! Nici bancurile, nici zicătorile dumitale de familie nu mi se par de spirit! Inginerul ridică din umeri. ― Simțul umorului e o floare rară. ― în schimb, prostia crește pe toate drumurile. Trage fermoarul, băiete! ― În regulă! Nu știu nimic despre Muzeul Chiusbaian, dar îmi pot imagina cum e asigurată paza: sisteme de alarmă, celule fotoelectrice, oameni... ― Adaugă și un grilaj de oțel. În spatele lui se află galeria de tablouri. Amănunt notabil, nici un om
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Oricât ne-am gândi, n-avem ce face. ― Cum ai proceda în locul lor? ― Uite, iubitule, mi-e destul de dificil să ghicesc cum trebuie să procedez eu în fiecare clipă. Nu-mi cere acum să gândesc pentru toată lumea. Aproape strangulat de fermoarul poșetei, Mirciulică se zbătea și miorlăia înfricoșător. Consternată, Melania Lupu încerca să-l mîngîie: " Tocmai acum îți face figuri, draga mea, și nu te supăra numai tu ești vinovată. L-ai răsfățat nepermis de mult. Dacă Sandi a vorbit... Bate
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să răsufle, să audă poate să și vorbească, toate îl indispuneau. Îngînă: ― Ca într-o mascaradă! ― Ce-ai spus? întrebă Nucu Scarlat. Raul Ionescu se scutură. ― Sinistru peisaj! Hai să ne cărăm! Cârnule, măștile! Dascălu trase cu o mișcare iute fermoarul sacului. În dreapta ținea automatul. Melania Lupu îl urmărea cu un zâmbet șters strângând geanta sub braț. Mustățile motanului îi gâdilau bărbia. " Ce-i cu tine, draga mea? Ce-i alarma asta? E firesc ca Sandu să fie nervos..." Cârnul scoase
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
reveniră. Totuși de data asta nu mai pipăiau. În schimb, erau repezi și hotărâte, mergând direct la țintă. Începură cu pantofii, scoțându-i repede. Apoi simți mâini pe catarama curelei, desfăcând-o, descheindu-i nasturele de sus al blugilor, trăgând fermoarul în jos și scoțându-i de tot de pe ea. Maggie țipă înăbușit. Între timp, alte două mâini se ocupau de tricoul ei, încercând să-l scoată, împiedicate însă de mâinile ei legate. Se produse o mică întârziere, până când simți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
200 de metri pătrați, aranjat în stil venețian. Fata înclină aprobator din cap și zâmbi. — Frumos. O cameră frumoasă. — Mda. Vrei să bei ceva? Ea refuză, clătinând din cap. — Nu prea am timp. Duse mâna la spate și își trase fermoarul rochiei, lăsând-o să atârne pe umeri. Se întoarse pe loc, prefăcându-se nedumerită și permițându-i să-i vadă spatele gol, până la fese. — Unde este dormitorul? — Pe aici, scumpo. Când intrară în dormitor, Vasco răsuci din nou butonul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
lume plecaseră de mult într-o altă misiune. Acum, Hagar se întorsese cu un singur client. Un bărbat pe nume Gorevici. Un faimos fotograf al faunei, care venise cu avionul, din Tanzania. Gorevici se instală sub un ficus mare, trase fermoarul raniței și scoase o plasă de nailon, ca un hamac. O așeză cu grijă pe pământ. Apoi scoase o cutie metalică, o deschise și asamblă o pușcă. — Știi, asta e ilegal, spuse Hagar. Aceasta e o rezervație. — Pe bune? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Fran decise că un decolteu prea generos ar putea distrage atenția de la gravitatea momentului. Omul venea să strângă fonduri pentru perechile care nu aveau copii, nu să-i contemple topografia, sau top-o-grafia, dacă sutienul Wonderbra își împlinea menirea. Fran trase fermoarul rochiei mulate cu ajutorul unui umeraș - un pont din Jimmy Young Show pe care maică-sa i-l împărtășise, împreună cu o mie și una de strategii utile când ți se duce firul de la ciorap. Fran roși amintindu-și cu cât dispreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lungul aleii păstrând o oarecare distanță, iar Fran căută în geantă, dornică să demonstreze că era mai stăpână pe ea decât credea el. Chiar și în starea ei de amețeală știa că locul cheilor era într-un buzunar special de sub fermoar. Dar acesta era, în mod șocant, gol. Scotoci din nou. Nimic. Și apoi i se ivi dinaintea ochilor, atât de vie încât părea învăluită într-o lumină orbitoare, ca o viziune, imaginea cheilor ei lăsate pe masa de lucru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
În asta, răspunde ea rîzÎnd. — Serios, cum de-ți permiți toate țoalele astea de firmă? Îi șoptesc eu Emmei În cabina de probă a celui de-al doilea magazin de rochii de mireasă, În timp ce ea mă ajută să-mi Închid fermoarul. Linda e afară, purtîndu-se de parcă ar fi regina Însăși, sorbind cappuccino și sporovăind cu vînzătoarele. Emma rîde și-mi răspunde: — Meseria de stilist freelance nu e nici pe departe atît de prost remunerată pe cît pare a crede mama. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]