593 matches
-
cu sare și cu mac, face bine la stomac înotau în scuipați. Cineva, poate la spectacolul anterior, scăpase pe jos o sticlă de țuică și acum mirosea de te trăznea, te îmbătai numai de aburii groși ai băuturii. Cu un fes pe cap, uitat din cauza emoției, și cu ochelari de carnaval la ochi, ofițerul se așeză pe unul dintre ultimele rânduri și se mută de câteva ori mai la dreapta sau mai la stânga, căci țărani voinici, în cojoace și cu căciuli
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ochilor să conveargă către unul dintre capetele din fața lui, profilate pe raza de culoarea vinului. Tresări violent și-și aduse aminte de sine, de misiunea sa, de realitate. Dând să se scarpine-n cap, nimeri marginea de carton poleit a fesului. Și-l smulse furios și-l aruncă pe podea. Pentru că acel cap, înconjurat de aburul unor zulufi sclipitori era, firește, al Suspectei, al prir;esei cu ceafa tumefiată, frumoasă ca nimeni alta și respingătoare ca o vedenie de coșmar. Acum
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
largi de trening, bărbierindu-se-n curte, într-o oglinjoară prinsă de gardul de sârmă. E tata. Are părul negru, lucios ca oglinda, lipit de țeastă (căci dormea nopțile cu un ciorap de damă pe cap, înnodat în chip de fes). După ce se spală de clăbuc, pielea, pe bărbie și pe buza de sus, îi rămâne verzuie. O văd pe mama, goală și albă, cu marele fluture stacojiu pe șold, trântită pe burtă în pat. O răbufnire sonoră scurtă, ca probele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai lupta cu dușmanii în fruntea oștii sale. Se luptase cu Baiazid. Tatăl băiatului îl chemase o dată-n sufragerie și-i desenase ceva pe o coală. "Ei, ia zi, ce-nseam-nă asta?" Erau o baie, un zid, o poartă și-un fes. "Baia-zid poar-tă-fes", îi silabisise el, și Mircișor rămase uimit că se pot face cuvinte și propoziții din desene. Doar că tatăl lui întrecuse apoi măsura. Da' ia zi, aici ce-am scris?" Și desenă ceva ce nici nu se putea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
unde vrea ea. Erau șuvoaie de oameni care se mișcau încet spre bâlci sau afară, frecîndu-se unele de altele... Oamenii înjurau, țipau, hoții te furau pe față, căci nici mâna n-o puteai ridica să te aperi... Copiii, săracii, cu fesurile lor roz, de hârtie creponată, pe cap, cu mmgiuțele lor cu elastic, erau striviți pur și simplu, călcați în picioare. Și o dată un scaun de la lanțuri s-a rupt și fata a zburat urlând peste mulțime și le-a căzut
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
doar români de-ai noștri: „Iete-ai dracu nesimțiți! Și mai erau și unguri!“. Ce ia un om cu el în caz de exod (adică atunci când pleacă la pescuit) - acte și bani - spray & briceag & cuțit & deschizător sticle - toporaș - trening, canadiană & fes, adidași & izmene - lenjerie: chiloți, ciorapi, prosop - canadiană cu glugă - table & zaruri de rezervă - băutură & sifoane - ceas & ochelari - tacâmuri: cuțite, fund, furculițe, farfurii - sare & oțet & mălai - hârtie igienică - periuță dinți & pieptăn & aparat bărbierit - borsalină & umbrelă - pătură & prelată - slip, papuci & pantaloni scurți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
acum doar a tăcut și a așteptat? Siguranță, Securitate, Armata Regelui, Armata Poporului, același rahat, se gîndește, cine o fi uitat iar să așeze receptorul la locul său în furcă? se întreabă trecînd prin dreptul holului. Același conflict, interesul poartă fesul, o răfuială tot va trebui să aibă în cele din urmă cu știe el cine, atîta mîndrie i-a mai rămas încă. Nu se poate să fim noi tot la mîna altora la nesfîrșit, cel puțin din cînd în cînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
întoarce Roja, dacă n-ar fi fost așa, nu ne-am fi aflat cu toții împreună la ora asta, adaugă. încotro o iei? îl întreabă un individ pipernicit, ești din Grup? Nu-ți pot spune, îi răspunde Roja privind peste șepcile, fesurile, și căciulile celor aflați înaintea sa în mulțime. Dacă ești de-ai noștri, înseamnă că știi ce ai de făcut, îi mai spune mărunțelul, nu e treaba noastră să dăm piept cu barajul Armatei, adaugă, după care se face nevăzut
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu bijuterii, îmbrăcați în haine din pânză subțire de culori luminoase, cu eșarfe din mătase drept cingători, stăteau turcește, cu spinările drepte, mimând o molatecă detașare de cele cotidiene. În colțul lor, dragomanii greci, cu caftane de culori închise, cu fesuri tot așa, stând în picioare cu o vagă aplecare a spinării, foarte atenți, mișcându-și repede ochii în toate direcțiile ca să nu le scape nimic, îngrozitor de prezenți, contrastând din această cauză cu stăpânii lor. Chiar marele exaporit își pierdea prestanța
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lemn pornea un lanț cu zalele destul de groase, intrând pe mâneca caftanului de lustrin a evreului celui bătrân, ca să se prindă undeva de trupul lui. Fețele lor erau aproape negre, arse de soare și vânt, de sub tichiile largi, ca niște fesuri, ieșea în neorânduială părul aspru și creț terminându-se în perciuni lungi, învârtiți, deopotrivă de negri la bătrân ca și la tânăr. Nu priveau înainte, căutarea lor era piezișă, ca și cum ceva știut doar de ei i-ar fi amenințat mereu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ul tima zi. De asemenea, m-a bucurat să aud, Într-un spec tacol catalan, muzică românească (Dumitru Fărcaș și Gh. Zamfir). L-am cunoscut, la ambasada noastră, și pe dom nul Dan Bălănescu, cu care am discutat relaxat, despre fes tival și arta românească. Last, but not least, l-am cunoscut pe Todor Ristic, directorul festivalului, un artist și un om deosebit, care, alături de soția sa, Codruța Adriana, au știut să fie gazde impecabile. Pentru mine, au fost opt zile
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
poezii, face urît, e nenorocire. BUNICUL: Săracul. El ar vrea să fie ca mine și de aceea... EDITORUL: Un complex de substituire? BUNICUL: Exact. Trebuie să vă substituim cu altcineva. Spuneți că sînteți de la telefoane (îi îndeasă pe cap un fes al lui, Fiica îi dă o sculă, el se apucă să umble la telefon). FANE (intră brusc, cam rătăcit, îl observă imediat pe editor): Bună ziua. S-a stricat ceva? BUNICA: Da, telefonul. Dînsul e de la telefoane. FANE: Ei poftim! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Doamnă, domnișoară! Internați-l dacă e nebun. FANE (urlă la el, pare complet dement): Eu nebun? Eu sînt un scriitor. Un maestru! Un Balzac, un Sthendal! Un mare autor! Am nevoie de telefon! De contacte cu lumea! Editorul aruncă repede fesul bunicului și iese în fugă) Ah, ce m-am enervat (iese în direcția opusă). Bunicul a rămas într-o poză meditativă BUNICA: Ei, bine c-am scăpat. (Bunicului) Ce-ai rămas așa? Ia uite cum a rămas! Ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
prea tare și manevrele obișnuite de ocultare nu ar mai fi ținut nici măcar în fața unor oameni corupți până în măduva oaselor, care conduceau importante direcții ministeriale sau pozau în robe negre, ca sfinții, sub cupola unor tribunale. Că, de, interesul poartă fesul, vorbă bătrânească. Dovada, dovada! Arată dovezile!... Vreau dovezile!!! Unde sunt dovezile!”... Ce calomnii ordinare!... Memorabile vorbe mai spusese atunci, în acel tenebros decembrie una mie nouă sute optzeci și nouă preaiubita tovarășă a celui mai iubit fiu al poporului! De atunci
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
readus la viață peste câteva zeci sau poate sute de ani, când se va fi dezlegat taina obținerii nemuririi, ne lămuri Ivan. Ce nebunie ! exclamă Jennifer. Și tu crezi că așa ceva e posibil ? — Nu știu ce să zic, spuse rusul, scoțându-și fesul și scărpinându-se în cap, gânditor. Totul a pornit de la un biolog francez, unul Jean rostand, care a demonstrat că sperma de broască, înghețată până în punctul în care toate procesele biologice au încetat complet, poate fi readusă la viață prin
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cel mai frumos oraș din Asia. Asta era demult, pe vremea lui Augustus. A ținut până acum. Uită-te bine, Phillips. Uită-te bine și ține minte. Pe 7 septembrie 1922, fiecare grec din Smirna, inclusiv Lefty Stephanides, poartă deja fes, ca să treacă drept turc. Ultimii soldați greci sunt evacuați spre Ceșme. Armata turcă e la doar cincizeci de kilometri depărtare - și din Atena nu vine nici un vapor ca să-i evacueze pe refugiați. Lefty, proaspăt procopsit cu bani și cu fes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fes, ca să treacă drept turc. Ultimii soldați greci sunt evacuați spre Ceșme. Armata turcă e la doar cincizeci de kilometri depărtare - și din Atena nu vine nici un vapor ca să-i evacueze pe refugiați. Lefty, proaspăt procopsit cu bani și cu fes, Își croiește drum prin mulțimea de capete cu tichii maronii de pe chei. Traversează niște linii de tramvai și o ia În sus pe deal. Dă de casa de bilete pentru vapor. Înăuntru, un funcționar se uită peste liste de pasageri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
contrastul dintre aerul Încrezător al tinerilor și cel al cartierului călcat În picioare, dar, indiferent ce a simțit ea În acel moment, reacția ei complexă a ajuns la mine sub forma unei singure imagini, care atunci iî provocase un șoc. Fesuri. Purtau fesuri. Accesoriul capilar moale, maroniu, cu creștetul teșit, al foștilor torționari ai bunicilor mei. Căciulile numite după orașul din Maroc de unde venea vopseaua de culoarea sângelui și care (așezate pe capetele soldaților) Îi alungaseră pe bunicii mei din Turcia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aerul Încrezător al tinerilor și cel al cartierului călcat În picioare, dar, indiferent ce a simțit ea În acel moment, reacția ei complexă a ajuns la mine sub forma unei singure imagini, care atunci iî provocase un șoc. Fesuri. Purtau fesuri. Accesoriul capilar moale, maroniu, cu creștetul teșit, al foștilor torționari ai bunicilor mei. Căciulile numite după orașul din Maroc de unde venea vopseaua de culoarea sângelui și care (așezate pe capetele soldaților) Îi alungaseră pe bunicii mei din Turcia, mânjind pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de unde venea vopseaua de culoarea sângelui și care (așezate pe capetele soldaților) Îi alungaseră pe bunicii mei din Turcia, mânjind pământul cu un maroniu Închis. Și iată-le din nou aici, În Detroit, pe capetele a doi negri arătoși. (Și fesurile vor mai apărea o dată În povestea mea, În ziua unei Înmormântări, dar coincidența, fiind genul pe care numai viața ți-o poate scoate În cale, e prea mare ca s-o trădez de pe-acum.) Precaută, Desdemona traversă strada. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Chadorul nu era negru. Era alb. Începea la bărbie și atârna până jos, la glezne. Părul le era acoperit de o broboadă albă. Nu purtau văl, dar când se apropiară, Desdemona văzu că aveau În picioare pantofi maro, de școală. Fesuri, femei cu chador și următorul lucru: o moschee. Înăuntru, fosta sală McPherson fusese redecorată după un motiv maur. Însoțitoarele o conduseră pe Desdemona peste pardoseala geometrică. O duseră pe lângă niște draperii groase, tivite cu ciucuri, care obturau lumina de afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din spate. În loc de pălărie, purta o basma care-i acoperea urechile irezistibile. Nu vorbea decât În șoaptă. Nu punea Întrebări și nu se plângea. Având În vedere că trăise Într-o țară condusă de alții, totul i se părea cunoscut. Fesurile, covoarele de rugăciune, semilunile; era, Într-un fel, ca și cum s-ar fi Întors acasă. Pentru cei care locuiau În Groapa Neagră era ca și cum ar fi călătorit spre o altă planetă. Pe ușile de intrare ale templului, Într-o dulce inversare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
jur Împrejur crescuseră tufe, spațiile verzi erau pline de gunoaie, iar casele dărăpănate i se păreau acum toate la fel. Ceva mai târziu, dricul și limuzinele se Întâlniră cu un șir de motociclete, iar mama observă că șoferii purtau cu toții fesuri. Erau Shrineri veniți În oraș pentru o adunare. Plini de respect, au tras pe dreapta ca să lase să treacă procesiunea funerară. Pe Middlesex eu am rămas În ușa de la intrare. Mi-am luat În serios sarcina, și nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lupul oier și ursul cimpoier... Nu doar Stanciu căra pachetele de cărți de la depozit la librărie sau încărca mașina editurii. Exista și un al doilea hamal, un ins înalt și spătos ca un haiduc, bărbos și mai mereu cu un fes pe cap. Era Călin Angelescu, despre care am știut multă vreme doar câteva lucruri, în principal că scria și el poezie, publicase chiar un volum cu o cunună de spini pe copertă (dacă-mi aduc acum bine aminte). Nu mi-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
bec în spate. Pe ușă, un afiș imens cu "Cumințenia pămîntului", care probabil că voia s-o reprezinte chiar pe ea. Pe lada studioului, într-un oval de țiplă - un țăran și-o țărancă din Cipru, el cu fustanelă și fes, ea cu ilic și nu știu ce în păr, kitsch mizerabil, din cele care zac și prin artizanatele noastre. Se asculta într-o tăcere religioasă Nat King Cole. Iat-o pe Cenușăreasa mea, pe femeia visurilor mele, cu care vroiam să mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]