594 matches
-
ori stă numai așa...de vorbă. Privindu-l atent îi poți citi fericirea și tristețea deopotrivă în ochi-i rotunzi și jucăuși precum două mărgele. Are ochi căprui, acoperiți de sprâncene stufoase și negre precum smoala. Pe capul oval poartă fes așezat mereu la întâmplare, de un albastru închis, peste o bandană croșetată într-un model plăcut. Mereu ține afișat pe buzele-i subțiri un zâmbet molipsitor privește cu subînțelesuri, glumește inteligent răspunde adecvat la glumele și atacurile celorlalți. Și cum
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
fuma liniștit țigara pe balcon. Trăgea cu poftă nebună fumul în plămânii bolnavi! A terminat cea de a doua țigară... A apucat mucul de țigară într-un fel ciudat și la expediat tacticos în afara balconului. Privea către mine, așezându-și fesul de formă conică, semăna cu celebrul personaj de desen animat Oblio. M-a privit, pe sub sprâncenele stufoase, cu subînțeles - ca de fiecare dată, și a pornit lent către interiorul salonului. Mersul lent, mâinile la spate, spatele îndoit destul de mult spre
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
acesta. Părinte Trifon? Nu are nici măcar o pasăre. Bre, cum n-are păsări? răspunse bătrânul cu toată simplitatea sa. Și strigând, s-a umplut tot locul de diferite păsări care Îl Împresurau. Unele stăteau pe umerii lui, iar altele pe fesul lui. Vizitatorii s-au minunat și au plecat folosiți duhovnicește, slăvind pe Dumnezeu. Odată am rătăcit prin Kapsala și luând-o pe o cărare am ieșit În fața colibei Bătrânului Trifon. Aceasta era o baracă Învelită de jur Împrejur cu table
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
cu mama, de mână, să-i ducem câte ceva de-ale gurii; aveam, cred, doi, poate trei ani. Apariția ei era, am realizat mai târziu, una de vedenie: mi se înfățișa într-o mantie neagră, încinsă cu o panglică purpurie, cu fes roșu pe cap, și purta niște încălțări ușoare, un fel de opincă-sanda, semănau cu sandalele romane. De cum mă vedea, mă lua din brațele mamei, mă purta spre borcanul cu dulceață de trandafiri, așezat pe o policioară din lemn, de unde mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
căsuțe mici de piatră stau grupate foarte pitoresc, însă pe un fond gol și alburiu: acolo stau turci ori țigani. (Noaptea, în tren, pe geamul deschis, am auzit glasul prepelițelor din ogoarele bine îmbrăcate ale Bărăganului și Dobrogei). Turci cu fes și cu turban. Măgari cu poveri de vreascuri, deasupra cărora stă un copil mai mare, ținând pe altul mai mic. Portul pustiu. Bastimente nu vin decât foarte rar și se opresc în larg. Dimineața, la 29, puțintel vânt. Marea creață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
capului un fel de bonetă conică, destul de înaltă, cu ciucur în vârf, și cu podoabe de pene de struț și flori în jur. Conul dintr-un fel de răsucitură alternantă de matasă verde și galbenă. Deasupra frunții, flori. Surugii cu fes roș ori albastru cizme răsfrânte larg, cu bordura în flori cusute. Unii cu șalvari. Alții cu fustanelă. Pe un portret al lui Scarlat Calimah, în jurul stemei Moldovei, județele cu stemele lor: Iași (cal) Cârligătura (cal mai mic și mai urât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fapt echivalentul unei ere istorice și prin prisma aceasta cele douăzeci și patru de ore ale zilei capătă o extindere temporală în profan) până la ghidul necesar pentru casa zânelor. Al doilea popas îl înzestrează pe erou, tot de la trei tartori, cu un fes care-l face invizibil, și tot printr-un furt. Deposedările de obiecte năzdrăvane sunt două, adică exact câte încercări nereușite de prindere a zânelor au fost până la Ardiu. „Reparația” raptului ce pune cosmosul în pericol are date stricte, de întoarcere
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și calitățile psihopompe ale calului. Ardiu trebuie să se descurce singur, ceea ce nici nu va fi prea greu, căci are obiectele miraculoase cu sine. Zânele sunt aflate la masă și Ardiu, respectând scenariul din basme, mănâncă lângă ele, invizibil sub fes. Este prima oară când eroul apare hrănindu-se, și aceasta se întâmplă tocmai în casa zânelor: „trecând dincolo de pragul lumii morților, călătorul trebuie mai întâi de toate să mănânce și să bea” pentru o luare în posesie completă a celeilalte
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mâncarea zânelor, forțele lui cresc, garantându-i întoarcerea prin faptul că zânele înseși translează lumile. Cel care mănâncă din hrana morților rămâne pe tărâmul lor, dar Ardiu s-a „cuminecat” din turta zânelor și are acum puteri egale cu ele. Fesul îl protejează de intențiile răzbunătoare ale zânelor și, la momentul potrivit, eroul își fură copilul printrun gest violent final care reinstaurează ordinea. Zâna este obligată să-l urmeze în profan și rămâne circumscrisă acestuia prin uniunea sacră a nunții. Victoria
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și obiala ajung la erou și lasă dimensiunea sacrului stâng fără resurse magice, ceea ce provoacă, implicit, înflorirea vitalității în plan cosmic. Invizibilitatea este obținută, cel mai adesea, prin obiecte vestimentare ce se așază pe cap: comănac, potcap, chipiu, pălărie, căciulă, fes și mai rar prin ipostaze autohtone ale mantalei vrăjitorești, cum este lecrul o vestă, sau căpeneagul. Mantaua aduce deplasarea momentană, într-un basm cules din Fundu Moldovei, Suceava, haina aceasta fiind mai degrabă atipică pentru funcția conferită, căci papucii, șolele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
adunate aice de prin toate fundurile regatului, eram cât pe ce să adorm ca un om care are un dejun mistuit și timp de pierdut. Când, iată că trece pe dinaintea mea un turc get-beget, în șalvari 118 largi, c-un fes roș pe cap și o cutie de văcsuit cizmele subsuoară. O idee!... Dacă aș chema pe fostul nostru suzeran să-mi văcsuiască cizmele, adecă ce-ar fi? Va fi o distracție pentru mine și un semn al timpurilor totodată. Bre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și cu toată haina fastuoasă pe care o îmbracă pe scena societății moderne. Toate acestea sunt doar relații de complicitate. De aceea se spune că în politica internațională nu există prietenii veșnice ci numai interese veșnice (pe românește „interesul poartă fesul”). Calitatea prieteniei ca și a caracterului uman, se verifică la „proba focului”, la încercări dure, la vremuri grele, la mari nenorociri, catastrofe, calamități, detenții, prizonierat, când adevăratul om se arată prin capacitatea sa de a face sacrificii și dăruiri pentru
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
de formă și de stil, dar și de conținut, sultanul s-a îmbrăcat ca un șef de stat european și și-a obligat funcționarii lui să-i urmeze exemplul. Anteriul și turbanul au fost înlocuite cu costumul birocratului european, iar fesul, echivalentul pălăriei, a devenit însemnul oficial purtat pe cap de otomani. Sultanul însuși asista la concerte și la recepțiile ambasadelor, iar modul lui de viață a devenit mai transparent ca înainte. Celelalte sectoare ale guvernului reflectau desigur această schimbare de
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
mă sfătuise să-mi pun o cravată - și să mă rad. Sfaturi literare nu are de ce să-mi dea, astea nu contează. E ultimul criteriu. Acum văd că avea dreptate în cinismul lui. Să mă deghizez. Cu geaca mea spălăcită, fesul meu etern, fesul meu negru și moaca nerasă, veterinarul avea dreptate să mă ia drept neserios. Ei așa te vor. Deghizează-te și dă-le la gioale tuturor nesimțiților. Așa te vor accepta. Îți vor fi chiar recunoscători. Dacă ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
-mi pun o cravată - și să mă rad. Sfaturi literare nu are de ce să-mi dea, astea nu contează. E ultimul criteriu. Acum văd că avea dreptate în cinismul lui. Să mă deghizez. Cu geaca mea spălăcită, fesul meu etern, fesul meu negru și moaca nerasă, veterinarul avea dreptate să mă ia drept neserios. Ei așa te vor. Deghizează-te și dă-le la gioale tuturor nesimțiților. Așa te vor accepta. Îți vor fi chiar recunoscători. Dacă ești amabil, cazi victimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
noastre Îndepărtate poate că mai stăruie Încă, la unii dintre dumneavoastră, amintirea bragagiilor atât de pitorești pe ulițele Bucureștilor de acum o jumătate de veac, cu zaharicalele lor de fantezie orien tală și cu costumul lor arnăuțesc, cu turban cu fes, ilic, șal vari și papuci, o poemă de linii și de culori, purtând sau poposind pe la colțuri cu donița de bragă Împodobită cu aplicații de alamă și cu ibricul turcesc, cu gât lung, pentru clătitul cănilor de servit braga, tot
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ghiolhană de muiere pornită pe hotrie la drumul mare și măglisind cu ghinghinelele ei băr bații groși la hire și prostateci, ca mine și ca alții; chimă sau sămânță neghioabă a tot ce-i rău pe lumea asta; diavol cu fesul roșu, noptos și hulpav, cățărat pe toartele cerului, după Îndătinarea și orânda dată lui de ăl de sus, fără bai de biet român obidos de felul lui și de toate marazurile tristeții omenești.) Spectacolul, dacă poate fi numit așa, nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
neapărat prezența, să știe fata aia că noi ne uităm la ea și că, astfel, am învins-o, nu mai are secrete pentru noi. Drept care n-a găsit pe moment altceva mai bun de făcut decât să-mi smulgă mie fesul și să arunce cu el spre fereastră. Fereastra avea geamul de la un ochi lipsă și fesul meu a nimerit exact prin golul acela, a ajuns la picioarele fetei, ea a țipat speriată, noi ne-am speriat și noi, nici nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
învins-o, nu mai are secrete pentru noi. Drept care n-a găsit pe moment altceva mai bun de făcut decât să-mi smulgă mie fesul și să arunce cu el spre fereastră. Fereastra avea geamul de la un ochi lipsă și fesul meu a nimerit exact prin golul acela, a ajuns la picioarele fetei, ea a țipat speriată, noi ne-am speriat și noi, nici nu știu cum am sărit din pom și am zbughit-o de acolo, am fugit cât ne țineau picioarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
țipat speriată, noi ne-am speriat și noi, nici nu știu cum am sărit din pom și am zbughit-o de acolo, am fugit cât ne țineau picioarele, să nu cădem în mâinile paznicului. N-am căzut, dar eu am rămas fără fes. Cum să mă înfățișez acasă fără fes? Ca și în cazul ghetelor, și acum eram tare necăjit, sunt afectat ori de câte ori se întâmplă să pierd sau să stric ceva, fiindcă mi-e limpede că ai mei n-au bani, se lipsesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
noi, nici nu știu cum am sărit din pom și am zbughit-o de acolo, am fugit cât ne țineau picioarele, să nu cădem în mâinile paznicului. N-am căzut, dar eu am rămas fără fes. Cum să mă înfățișez acasă fără fes? Ca și în cazul ghetelor, și acum eram tare necăjit, sunt afectat ori de câte ori se întâmplă să pierd sau să stric ceva, fiindcă mi-e limpede că ai mei n-au bani, se lipsesc de multe pentru noi, copiii. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mei n-au bani, se lipsesc de multe pentru noi, copiii. Mi-am făcut apariția acasă fără căciulă. Am îndrugat verzi și uscate: că pe stradă, un băiat, unul care habar n-am cine e, mi-a furat din cap fesul și dus a fost. Mama, era doar ea acasă, s-a uitat la mine fără să zică nimic, nu m-a certat, dar sigur nu m-a crezut, ea are puterea să-mi citească gândurile. În seara aceea am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
totul mirosea a proaspăt: a ghiocei proaspeți, a văruială proaspătă și a nomenclaturiști proaspeți, mutați de curând în casele celor expirați. De după un gard, se uita la trecători, cu un aer dus, un tată vechi de nomenclaturist proaspăt. Purta un fes ponosit, era nebărbierit, bărbia îi tremura, iar una din lentilele ochelarilor legați cu sfoară peste urechi era spartă. Dacă te lăsai înduioșat de aerul său decrepit, nu-ți mai venea să-l lustrezi. Știți însă cum e: lustrezi ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nici nu poți să-l lustrez cum trebuie. Un străin n-ar înțelege ce-i cu lustrația românească. De fapt, nici românii n-au toți o idee clară. Eu, de exemplu, când am dat cu ochii de bășinosul ăla cu fes, mi-am amintit că-l știam din ziarul Scânteia. Unde se ducea în vizite de lucru Ceaușescu, hop și el. Ca să nu fac vreo greșeală, m-am oprit și i-am cercetat atent chipul. Nomenclaturiștii se deosebesc de ceilalți oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
2006-2008), director prof. dr. ing. Livinț Gh. 9. Sisteme incorporate tip neuroproteza pentru recuperarea persoanelor cu handicap neuromotor. Grant PNII 2007-2008, director conf. dr. ing. Poboroniuc M. 10. Sisteme inteligente pentru monitorizarea la distanță a proceselor de recuperare bazate pe FES - ARMS, grant PN II 20082009 director proiect conf. dr. ing. Poboroniuc Marian. Centrul de cercetare dispune de laboratoarele specializate: Laboratorul de Conversia energiei, mișcare și control, cu dotările: standuri mașini electrice: c.c., c.a., convertor c.a.-c.a
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]