561 matches
-
O fi greșit măsura? Îmi va veni bine?” În fața oglinzii a exclamat mulțumită și s-a grăbit să ajungă la el să o vadă. - Wow! Ce frumoasă ești, iubito! o întâmpină Eugen, învăluind-o cu priviri admirative. Arăți ca o fetișcană ieșită din bazinul de înot... - Nu râde de mine, răule!... Nu, nu te apropia! îi opri ea elanul, ghicindu-i intenția de a o îmbrățișa. Nu am nimic pe sub acest halat frumos... Mulțumesc mult! Surpriza ta este minunată. Ai bonus
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
răspundea la întrebarea pusă de acest al doilea personaj al visului, o a doua voce tresări în mintea lui Victor și începu să se neliniștească. Ce fel de vis este acesta ? Și ce fac eu, de fapt, aici, cu o fetișcană nebună, poate chiar minoră ? Și de ce, în loc să repar motorul, continui de fapt să dezmembrez toată partea mecanică a mașinii ? Fata își ridică brațele în aer, închise ochii și respiră adînc aerul dimineții, sorbind parcă în același timp toată acea lumină
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dar îndrăzneață, urâtă nu. Ai fi rămas cu avere, nu glumă, de la Costache. Fiindcă nu ești și tu mai înfipt, mai bărbat, cum să-ți spun? Vă pricepeți la altele, vă lăsați păcăliți de câte o nebună, și pe o fetișcană ca Otilia nu știți s-o struniți. Vă râde în nas. Pe vremea mea, când bărbatul și părinții se hotărau, fata era înșfăcată pe sus. În sfârșit, acuma cu Otilia nu mai vreau eu. Frica mea e să nu-i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de totala ei ignoranță). Și care, la rândul lor, atunci când, pe sub apă, ucenica își frână înaintarea, agățîndu-se Capitolul 5 ZIUA ÎNTÎI: "SĂ NU-ȚI FACI CHIP CIOPLIT!" gura cusută, să nu-și închipuie că Eriniile îi împinseseră, între cearceafuri, cine știe ce fetișcană incultă.. De aceea, scotocind din răsputeri în semnificația operei Savantului își strânse, imperceptibil, o gleznă trandafirie sub șezut, așa cum intuia că-i ședea cel mai bine, și-l întrebă: - Să fie oare creativitatea sau gândirea mistică... singurul vehicol și singura
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Cotrobăiau să-i arate și lui gazetele epocii. - Și încă n-ați văzut totul... Doar n-or dori să-mi dezvăluie și fragmente din "postura convenabilă ungerii", gândi Pinky, simțindu-se deja emoționat. Cocondy bătu din nou, cu grație de fetișcană, pleoapa. - Când am revenit în țară și am observat că toți oamenii de pe-aici își spuneau "Pa", eram convinsă că se gândeau, cu nostalgie, la Paris!... - Lasă, dragă, Parisul nezgîndărit! Dumnealui să-i arătăm întîi și-ntîi testamentul! Ca usturate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ia vin, tată... De alături se auzi o mișcare abia simțită, dar nu se ivi nimeni. Stere privea peste prag, doar o zări-o. - Tu n-auzi? se înciuda și maică-sa, ridicîndu-se. O aduse de mână. Un fulg de fetișcană, năltuță, subțire, cu obrazul limpede și priviri deschise. Îi juca sângele sub bluza albastră de atică, unde se ghicea pieptul tânăr, neîmplinit. Nici nu se uita la ei. Cu ochii tot în jos, că pricepuse. Stere se ridică. - Dă mâna
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
calea asta, scosese parale - negustoritul e meserie frumoasă dacă mai cade și altceva la un popas. De când u mergeau treburile, scăpa ușor banul printre degete, avea sângele tânăr și, într-o toamnă, la crame, i-a căzut sub ochi o fetișcană plină și puternică, în fote curate, ca piatra de munte, sănătoasă și veselă, de râdea repede cu un glas dulce. Tot ținutul acela albăstrui, de viță stropită cu piatră acră, coclise. O rugină ștearsă și găunoasă bolea în frunze. Pădurile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pașii. Abia se descurcau în gloata pestriță. La întretăieri se deschiseseră bragagerii cu perdele tărcate și tejghele de zinc. Femei și bărbați se înghesuiau în fata tarabelor, să bea limonada cu lămâie, sau să ia un rahat cu apă rece. Fetișcanele îmbrăcate în rochii de stambă sau poplin mâncau semințe, hohotind șăgalnic la soldații ce se țineau pe urmele lor. Către gară, se ridicaseră prăvălii noi de cărămidă. Acestea luaseră locul vechilor maghernițe, căzute sub târnăcop. Se schimbaseră firmele, pe ziduri
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
chinuit el pe mine... Gunoierii se întorceau cu spatele, să nu le vadă prostul rouă din ochi... Sinefta Era într-o sâmbătă. Prin mahalale, ieșiseră femeile cu împărțitul pentru sufletul morților. Lângă o poartă, pungașii dădură cu ochii de o fetișcană, năltuță și făcută bine, care mai mult alerga decât mergea. Coadele părului îi săltau pe spate ca niște hățuri. - Ia privește, Treantă, a zis Nicu-Piele. S-a uitat ăl bătrân. Bună bucățică! Lunganul o apucă de braț: - Und' ti-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îizic Iu Vasile. La cîte-o baborniță-i găsesc fierea, o arunc într-un lighean: "Na! De-acu n-o să mai fii a dracului! Cel puțin te faci înger, n-o să te mai viseze rudele." Și-mi mai pică §i cîte-o fetișcană. O, p-astea să le vezi! Abia le-a-mbobocit țâțele. Unele nici n-au știut ce-i aia bărbat. Stau albe, frumoase în fata mea. "Uite, Fane, îmi spun, asta-i tinerețea!" Și-i mângâi părul lung și-o cert, dacă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care potriveau o rochie roșie, lucioasă, din material scump. Titi Aripă a început să le ciupească pe la spate de cum a dat cu ochii de ele. Paraschiv rămăsese la ușă, uitat de Dumnezeu, cu privirile pe umerii frumoși ai țigăncii. O fetișcană îi pieptăna părul lung și-i așeza cocul. I-a înfipt câteva arcuri de os alb în el, n-o mai cunoșteai. Brațele lungi rămăseseră goale până sus și ibovnica își potrivea pe ele brățările, furate și alea de Bozoncea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
m- am făcut mare, voia să spună tataia, dar asta îl și întrista un pic, pentru că n-a avut destul timp să se bucure de copilăria mea. A fost surprins, într-o zi, să vadă că nu mai sunt o fetișcană. Culesul cu întristare. Asta se întâmplă acum și cu mine, n-am destul timp să stau cu el. La vremea culesului, din păcate, un altfel de cules, o să mă doară foarte tare. Tataia e tot mai bolnav. Nici nu mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
farfuriile căzute maldăr, pe câteva cu fața în jos se aplecă să le întoarcă. Ridică din umeri cum că nu mai e nimic de făcut, apoi flutură din mână a rămas-bun și se depărtă, cu mersul săltat pe vârfuri, ca fetișcanele. — Canci, scânci Ologu, rezemându-se de felinar... Ce fel de lume o mai fi și asta ? — Ce mai întrebi ? oftă orbul, căutându-și cu vârful bastonului castronul de tablă. Fiecare lume are cerșetorii pe care și-i merită. — Ba, pardon
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
citea, ci se povestea singură. Melania alerga în jurul lui, fuseseră o singură dată până la tăpșanul din Colentina, se lungiseră pe o întindere înverzită, presărată cu flori de toate culorile, fluturi cu aripile franjurate se încrucișau în zbor. Melania era o fetișcană și, dintr- odată, veni și mama lor, dansau amândouă în jurul lui, râzând, cu capul dat pe spate. Ce frumoasă era maică-sa, cu rochia ei albă pe care o îmbrăca doar ca să se pieptene în fața oglinzii și să se întindă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Și Freddy abia acum poate să danseze. O strânge pe Grete în brațe și se învârte cu ea de-a curmezișul sălii de festivități. E un muzicant adevărat, se pricepe la chestia asta, așa că se uită la el și alte fetișcane, care au parte de niște poticniți de băiețași. Și de o bună bucată de vreme îi șoptește la ureche lui Grete niște lucruri, de-o face să se roșească. Și-ntr-un rând a pișcat-o Freddy chiar pe la șolduri
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
deoarece naratorul se dovedește în fața tinereții mult mai tolerant, considerând-o o vârstă a dragostei, când totul este permis, când instinctelor de nestăvilit trebuie să li se plătească un tribut), din povestirea a patra a primei zile, păcătuiește cu o fetișcană „frumoasă și fragedă ca o floare”534 în incinta mănăstirii și este surprins de stareț, care, deși se dovedește rigorist și peste măsură de sever, nu urmărește decât să-și rețină copila pentru bunul său plac, dovedind și ipocrizie pe lângă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ale rapacității sexuale masculine sau ale propriei vanități, dacă nu chiar prostii, și nu ale unei mentalități adânc înrădăcinate, a inferiorității și dominării femeii cu orice preț, cum întâlnisem anterior. În nuvela a patra din prima zi a Decameronului o fetișcană „frumoasă și fragedă ca o floare” 920 devine ținta concupiscenței unui tânăr călugăr, dar și a starețului mănăstirii, decădere pe care o acceptă fără împotrivire, dar din toată atitudinea personajului se desprinde mai mult naivitate decât culpabilitate reală, dă impresia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Cintazza, din povestirea a patra a zilei a opta, are un portret grotesc și acceptă să-și cedeze trupul în schimbul unor daruri primite de la stăpână; la fel și Nuta, tot o servitoare, din ultima istorisire a zilei a șasea: „o fetișcană îndesată și groasă, scurtă și cam slută la trup, cu o pereche de țâțe de ai fi zis că-s două corfe de gunoi și c-un obraz cum numai pe la baronci mai vezi, toată asudată, unsă și afumată ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
deoarece naratorul se dovedește în fața tinereții mult mai tolerant, considerând-o o vârstă a dragostei, când totul este permis, când instinctelor de nestăvilit trebuie să li se plătească un tribut), din povestirea a patra a primei zile, păcătuiește cu o fetișcană „frumoasă și fragedă ca o floare”534 în incinta mănăstirii și este surprins de stareț, care, deși se dovedește rigorist și peste măsură de sever, nu urmărește decât să-și rețină copila pentru bunul său plac, dovedind și ipocrizie pe lângă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ale rapacității sexuale masculine sau ale propriei vanități, dacă nu chiar prostii, și nu ale unei mentalități adânc înrădăcinate, a inferiorității și dominării femeii cu orice preț, cum întâlnisem anterior. În nuvela a patra din prima zi a Decameronului o fetișcană „frumoasă și fragedă ca o floare” 920 devine ținta concupiscenței unui tânăr călugăr, dar și a starețului mănăstirii, decădere pe care o acceptă fără împotrivire, dar din toată atitudinea personajului se desprinde mai mult naivitate decât culpabilitate reală, dă impresia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Cintazza, din povestirea a patra a zilei a opta, are un portret grotesc și acceptă să-și cedeze trupul în schimbul unor daruri primite de la stăpână; la fel și Nuta, tot o servitoare, din ultima istorisire a zilei a șasea: „o fetișcană îndesată și groasă, scurtă și cam slută la trup, cu o pereche de țâțe de ai fi zis că-s două corfe de gunoi și c-un obraz cum numai pe la baronci mai vezi, toată asudată, unsă și afumată ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și acum îi ținea cu capul în jug, sub fum de băligar și de ardei. A trimis Tudor în goană un căpitan de-al său, la conacul boierului, să afle adevărul. Căpitanul a găsit, alături de cei șase țărani, și o fetișcană, pusă și ea cu gâtul în jug. Toți tușeau și urlau de usturimea fumului. Ce-au făcut, jupâne, de i-ai osândit cu atâta făr' de milă? a întrebat căpitanul de panduri. Au cutezat a se gândi la răscoală! Zic
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
-i răscolești din nou mânia cu năzdrăvăniile dumitale obișnuite și cu dragostele... (Don Juan îl privește amenințător.) Au! Ține-ți gura, păcătosule, tu nu știi ce vorbești; stăpânul știe ce face!... DON JUAN: (zărind-o pe Charlotte): Dar de unde ieși fetișcana asta? Ia uită-te la ea ai văzut ceva mai minunat pe lume? Și nu ești de părere că face cât cealaltă? SGANAREL: Face, stăpâne... (Aparte) Alta la rând! DON JUAN: (Charlottei) Cui să mulțumesc, frumoaso, pentru întâlnirea asta, atât
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
cască-i bine așa!... Ah, ce scânteieri orbitoare! Și acuma, ia să vedem dințișorii. Mărgăritare, nu altceva, și buzele îți vine să le strivești cu sărutări. În ce mă privește, sunt mulțumit și-n viața mea n-am văzut o fetișcană mai fermecătoare. CHARLOTTE: Zici dumneata așa, dar eu tot cred că-ți bați joc de mine. DON JUAN: Eu îmi bat joc de tine? Să mă pedepsească Dumnezeu dacă... nu spui adevărat!... Mi-ești prea dragă ca să te mint și
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
ți-a scos cămașa, ciorapul?/ Cine ți-a îngropat capul/ Nebun/ În brațele lui noduroase, păroase", iar portretul Fătălăului este de sorginte baudelaireană, ca un reflex al esteticii urâtului: "Cu vreo câteva tuleie/ Mă, tu semeni a femeie,/ La sprânceană/ Fetișcană/ Subsoară/ De fecioară/ Ai picioare/ Domnișoare", "fătălăul" fiind o împreunare fabuloasă, mitologică, dintre un strigoi sau voievod, cu o trestie sau căprioară. Utilizând literar blestemele, poetul răzvrătit calcă peste tabuuri, ocara se prăvălește infernal, în unele poezii sau în pamflete
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]