537 matches
-
istoria noastră, o formă comună cu aceea din țările Europei de răsărit, neatinse de cucerirea romană, în care n-a existat sclavagismul și nici instituția colonatului. În aceste țări a avut loc o trecere directă de la obștea gentilică (autohtonă) la feudalism. Obștea țărănească (vezi cap. IV) a fost o verigă între vechea societate primară și cea feudală, și în această formă de evoluție socială se încadrează și originile feudalismului românesc. Stăpânirea romană în Dacia, în ciuda importanței romanizării, nu a fost decisivă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
țări a avut loc o trecere directă de la obștea gentilică (autohtonă) la feudalism. Obștea țărănească (vezi cap. IV) a fost o verigă între vechea societate primară și cea feudală, și în această formă de evoluție socială se încadrează și originile feudalismului românesc. Stăpânirea romană în Dacia, în ciuda importanței romanizării, nu a fost decisivă pentru schimbarea organizării sociale. Străvechea obște autohtonă (dacică) s-a menținut și sub stăpânirea romană (după 106) și după încetarea ei, în 275. Vreme de mai multe secole
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1. ridicarea din rândul obștilor a unor fruntași (stăpâni) bogați și puternici, care treptat ajung să domine membrii de rând ai obștii, impunându-le obligații de muncă și dijmă, în schimbul organizării militare a obștilor și uniunilor de obști; 2. nașterea feudalismului ca urmare a așezării pe teritoriul obștilor sătești a unor stăpânitori alogeni, din rândul populațiilor migratoare (slave). Nu este exclus ca ambele origini ale feudalismului să fi jucat un rol în nașterea clasei feudale românești.11 Existența unei nobilimi autohtone
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de muncă și dijmă, în schimbul organizării militare a obștilor și uniunilor de obști; 2. nașterea feudalismului ca urmare a așezării pe teritoriul obștilor sătești a unor stăpânitori alogeni, din rândul populațiilor migratoare (slave). Nu este exclus ca ambele origini ale feudalismului să fi jucat un rol în nașterea clasei feudale românești.11 Existența unei nobilimi autohtone, a unei pături politice și militare, anterioară secolului al X-lea, în societatea românească, este dovedită documentar de izvoarele contemporane. Este vorba despre unii comandanți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
romanii" de fapt autohtonii romanici. În mijlocul acestei populații autohtone din câmpia munteană trăiau triburi numeroase de slavi, căci "ei au mulți regi", adică conducători (fruntași) ai uniunilor de obști. Din aceste izvoare rezultă, în mod incontestabil, că pătura stăpânitoare a feudalismului românesc s-a închegat din rândurile acestei nobilimi tribale slave, aflate încă în faza "democrației militare". Ei devin treptat ereditari și obțin de la obștile romanice supuse dijmă în produse și clacă (muncă gratuită). Această nobilime tribală, viitoarea clasă feudală stăpânitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cnezilor și a boierilor, termenul vecin a devenit sinonim cu om dependent. Aceasta dovedește că aservirea obștilor libere a început anterior așezării slavilor în Dacia sau în paralel cu așezarea acestora. Putem concluziona că, în principal, originea clasei stăpânitoare a feudalismului românesc provine din diferențierea internă a obștilor autohtone și constituirea unei clase suprapuse, puternice și avute, în sânul acestora. Dubla terminologie în limba română medievală, ce desemnează pe stăpâni și supuși, e o dovadă istorică despre închegarea clasei feudale la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
desemnează pe stăpâni și supuși, e o dovadă istorică despre închegarea clasei feudale la români, atât prin aservirea lor de slavi, după instalarea acestora, cât și prin diferențierea internă a obștilor autohtone.13 Nobilimea prestatală românească, cnejii sau juzii Începuturile feudalismului românesc datează din secolul al X-lea, așadar cu patru veacuri înainte de constituirea statelor medievale. Prin urmare, a existat o clasă feudală (nobilime-boierime) anterioară întemeierii statului medieval și domniei românești independente, aceasta nu s-a născut după întemeiere. În general
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În secolul al X-lea, decisiv pentru evul mediu românesc, prin intrarea unor teritorii în aria de stăpânire a unor state medievale evoluate, Bizanțul și Ungaria, în civilizația noastră timpurie își vor face loc o serie de schimbări. Pentru epoca feudalismului timpuriu la Dunărea de Jos este semnificativ că, în Dobrogea și Moldova meridională, ca și în Oltenia, vestul Munteniei și Banat, se fac simțite efectele durabile ale prezenței unor civilizații superioare. Aflate la confluența marilor arii cultural-politice, părțile răsăritene și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
demografie istorică", I, Cluj, 1972, p. 11-74; Istoria Românilor (tratat), vol. III, București, Editura Enciclopedică, 2001, p. 143-145. 2. M. Comșa, Cultura materială veche românească. Așezările din secolele VIII-X de la Bucov (Ploiești), București, 1978; M. Constantiniu, P. I. Panait, Cercetarea feudalismului timpuriu pe teritoriul orașului București, în "Materiale de istorie și muzeografie", 3, București, 1965; Istoria Românilor, vol. III, p. 145. 3. S. Ferche-Dolinescu, Raport asupra săpăturilor de la Dulceanca, jud. Teleorman, în MCA, 9, 1972, p. 132-234; P. Poghirc, Satul din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aici și chiar întemeiază târguri și orașe.12 Un aspect interesant, puțin abordat, al începuturilor urbane medievale la noi, îl reprezintă instituția primară a "târgurilor de văi", ce ar corespunde, în domeniul feudal, instituției cnezilor și a juzilor. Înainte de nașterea feudalismului, istoria românilor a cunoscut anumite aspecte (trepte) premergătoare: proprietatea cnezială, anterioară celei boierești și nobiliare, târgurile de schimb pe valea unui râu, înaintea orașelor sau a târgurilor propriu-zise. Apariția "târgurilor de văi", în istoria țărilor române, se poate urmări din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al XI-lea, stăpânirea bizantină s-a extins și la nord de Dunăre, nu numai prin pătrunderea monedei sale (vezi cap. VIII), dar și prin expedițiile militare întreprinse aici. Această nouă etapă a relațiilor cu Imperiul avea loc sub semnul feudalismului, predominant acum în estul și sud-estul Europei. Chiar din momentul revenirii în zonă, împărăția bizantină înlătura ierarhia religioasă slavă (bulgară), fiind înlocuită cu una greacă și, în același timp, sublinia Iorga, se recunoștea existența unei populații românești numeroase și întinse
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
balcanic, organizați în Vlahia Mare, a doua alcătuire statală este cea din Munții Haemus, dintre Dunăre și Balcani. Inclusă în Imperiu înainte de 1018, Bulgaria dintre Dunăre și Haemus cuprindea, în secolele XI-XII, latifundiile unor familii precum Anghellos, Ducas, Comnen, Paleolog. Feudalismul bizantin în Bulgaria, pe parcursul celor două secole, înseamnă dominația stăpânilor de pământ bazată pe aservirea țăranilor, care vor fi deposedați de terenuri și sărăciți. Pământul aparținea atât aristocrației bizantino-bulgare, cât și bisericii ortodoxe din aceste teritorii. Referitor la formațiunile politice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și țăranii dependenți. Dar, în vremea aceasta, masa populației rurale nu o formau aceste pături, ci țărănimea liberă, alcătuită din oaspeți, coloni, dar mai ales din țărani liberi din obști, care se vor transforma în țărani dependenți pe măsura evoluției feudalismului. Din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, numărul țăranilor liberi a scăzut în urma ofensivei nobilimii, care a preluat noi pământuri țărănești. Dar țărănimea liberă n-a putut fi desființată nici economic, nici social-juridic. Masa țărănimii libere era formată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Brașov, 1967, p. 121-135. 51. Istoria Românilor, vol. III, p. 427. CAPITOLUL X ULTIMUL VAL MIGRATOR ( SECOLELE X-XIII) În secolul al X-lea, românii erau închegați ca unitate de neam și limbă, iar sub aspect social-economic se aflau în plin feudalism timpuriu. Evoluția lor firească a fost brutal întreruptă de năvălirea noilor popoare migratoare de rasă turcă, pecenegii, uzii și cumanii, urmate mai târziu de mongoli, începutul secolului al X-lea și mijlocul secolului al XIII-lea. Năvălirile acestor populații au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
221 Nașterea limbii române 224 Când a apărut limba română? 240 Menționarea românilor în istorie 245 Numele românilor 247 CAPITOLUL VIII SOCIETATEA AUTOHTONĂ ÎN SECOLELE X-XIII 250 Populația 250 Economia 253 Circulația mărfurilor și moneda 255 Evoluția structurilor sociale. Începuturile feudalismului românesc 257 Nobilimea prestatală românească, cnejii sau juzii 260 Formațiuni politice românești 263 Organizarea bisericească în secolele X-XIII 271 Viața bisericească a românilor sud-dunăreni 274 Episcopia vlahilor 275 Arhiepiscopia de Târnovo 275 Viața bisericească în Transilvania și Banat 276 Episcopii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dintîi din acestea, care includea primele faze ale evoluției umanității, oamenii se întrețineau din vînat și pescuit; proprietatea era deținută în comun. A doua, aceea a civilizației clasice, era marcată de predominanța muncii sclavilor. Caracteristica celei de a treia epoci, feudalismul, era iobăgia. Cea de a patra, a capitalismului modern, acoperea perioada revoluției industriale. O a cincea și ultimă fază avea să urmeze după victoria totală a comunismului. În privința luptei de clasă, conflictul din epoca clasică îi punea față în față
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
prin caracterul organizării sale și prin lipsa unei industrii dezvoltate frâna progresul societății noastre. La toate acestea se mai adăuga jugul otoman, care întruchipa negația progresului. Dreptul roman, după cum se știe, consfințise libertatea de navigație pe râuri și fluvii. În feudalism, acest drept nu se mai respectă. Un drum sau un râu, care trecea pe proprietatea feudalului, făcea parte integrantă din domeniul seniorial ca și oricare alt bun. Referindu-ne la Moldova, în epoca de care ne ocupăm, acest principiu în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cercetările preliminare și pregătitoare continuă sporind în intensitate, amploare și nivel tehnic. Încercările de navigabilizare a râurilor moldovenești în acea epocă, deși neizbutite, sunt însă și foarte semnificative pentru o societate care se afla în plin proces de trecere de la feudalism la capitalism. AIIAI, tom II, Iași, 1965, pp. 93-116. I.4. INTRODUCEREA TELEGRAFIEI ÎN MOLDOVA Contribuții la cunoașterea ocupației austriece din <anii> 1854-1857 a Principatelor Române În lucrarea de față ne-am propus să aducem o modestă contribuție la cunoașterea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de familie meșteri de prin sate”, în Bârlad, în aceiași ani, 34 locuitori de prin sate, în Galați 37, în Bacău 15 etc. Strămutarea și fuga locuitorilor în târguri și orașe este un proces firesc, propriu perioadei de destrămare a feudalismului și ascensiune a capitalismului, de la care Moldova n-a făcut excepție, când dezvoltarea orașelor se produce și pe calea imigrării țărănimii, care caută să iasă de sub dependența feudală a proprietarului funciar. Țăranul vedea în fuga la orașe calea eliberării sale
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în caracterul fiscal pe care i l-a întărit statul. Totuși, ca urmare a dezvoltării relațiilor marfă-bani, a dezvoltării pieții interne, a ascensiunii și a răspândirii relațiilor capitaliste, breslele din epoca regulamentară au suferit modificări structurale. Spre deosebire de breslele din perioada feudalismului dezvoltat, breslele de după intrarea în vigoare a Regulamentului Organic au pierdut din rigiditatea cu care era reglementată cantitatea și calitatea producției, promovarea de la o treaptă la alta în ierarhia breslei, primirea de noi membri etc. După cum se știe, Regulamentul Organic
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
au sesizat prefacerile și evoluția categoriilor sociale specific orășenești, care au oferit orașului acea forță materială și spirituală care l-au situat mai presus de sat și i-au dat rolul conducător în societate încă în perioada de descompunere a feudalismului. Problemele esențiale ale istoriei orașelor noastre au fost doar în parte lămurite de către istoriografia noastră marxistă, deși ele, nu-i mai puțin adevărat, au fost abordate în mai toate monografiile și studiile consacrate istoriei social-economice și în mod special în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
putea preciza locul real al orașului în viața socială a țării, rolul real al categoriilor sociale orășănești în înfăptuirea marilor evenimente istorice care au grăbit prăbușirea regimului feudal, este încă insuficient studiată. * Cercetarea structurii sociale a orașului în condițiile decăderii feudalismului și ascensiunii capitalismului impune luarea în considerație a faptului că în societate domnește orașul și nu satul, că dezvoltarea orașului este legată indispensabil de mișcarea înainte a societății de la feudalism la capitalism, că dezvoltarea orașului în acea epocă nu a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
insuficient studiată. * Cercetarea structurii sociale a orașului în condițiile decăderii feudalismului și ascensiunii capitalismului impune luarea în considerație a faptului că în societate domnește orașul și nu satul, că dezvoltarea orașului este legată indispensabil de mișcarea înainte a societății de la feudalism la capitalism, că dezvoltarea orașului în acea epocă nu a fost numai un rezultat al transformărilor interne orășenești, ci și un rezultat al progresului social-economic la sate și al luptei de eliberare a țăranilor împotriva feudalismului; ea mai presupune cunoașterea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
înainte a societății de la feudalism la capitalism, că dezvoltarea orașului în acea epocă nu a fost numai un rezultat al transformărilor interne orășenești, ci și un rezultat al progresului social-economic la sate și al luptei de eliberare a țăranilor împotriva feudalismului; ea mai presupune cunoașterea progreselor pe care le-a făcut diviziunea socială a muncii, stabilirea cu o precizie pe cât posibil de mare a măsurii în care orășenii sunt rupți de agricultură, a măsurii în care categoriile sociale specific orășenești se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
sporit de aproximativ trei ori. De altfel, în epoca regulamentară, aproape toate orașele moldovenești își dublează populația, iar unele târguri, ca de pildă Fălticeni, și-o măresc de peste patru ori. Creșterea populației urbane, un fenomen caracteristic perioadei de destrămare a feudalismului și de ascensiune a capitalismului, are loc pe calea sporului natural și pe calea imigrării externe și interne. Dictonul: „aerul de oraș te face liber” (adică liber de servituțile feudale) era aplicabil și la noi în acea epocă într-o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]