771 matches
-
tot timpul după gardul lui Mr Big. Încă suferim năpasta rahatului de câine, de două ori săptămâna asta. Mă duc la Knock sâmbătă, n-am mai fost de mult în pelerinaj și simt nevoia să merg pentru că mă necăjește atâta „fiere“ revărsată asupra mea. O să spun pentru tine Misterul de mâhnire 1, Anna, ca Domnul să-ți aducă pace și împăcare în împrejurările în care te afli. Mama ta iubitoare, Mama P.S. A spus Jacqui textul cu Bon Von Jodi deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că avea un gust scârbos și că avea niște chestii ciudate în ea. După două ore, mă tăvăleam pe jos, zbierând că-mi vine să vărs. Aveam o greață de se învârtea totul cu mine. Pe moarte. Senzație de vomă, fiere, toate cele. Crimă și pedeapsă. Mai crunt decât orice mahmureală. Zăceam pe podeaua de la baie, ținându-mă de burtă, rugându-mă să îmi pună cineva capăt suferințelor. Luni dimineață, încă vomitam într-o veselie. Nici gând să pot sta zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
zori ar uita să răsară Și-întuneric din cer ar uita să apună . De crezi că-n deșerturi pictate de ură, Cu sute de vorbe înecate-n tăcere, Căutând însetați picătura de rouă Vom găsi în fântâni doar veninuri și fiere De crezi că va sta Dumnezeu fără vlagă, Sărac și stingher în imensa-i mărire, Plictisindu-se singur, rămas fără slavă Condamnat petrecându-și eterna trăire Privindu-mă-n ochi visătoare vei spune Că dragoste-înseamnă și apă și pâine, Strângându
Incertitudine. In: Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_844]
-
În care se afla Noimann Începu să se Învârtă cu o viteză amețitoare, antrenând după el toate lucrurile din jur. Medicului i se făcu greață, stomacul se strânse ca un pumn și dinăuntrul lui țâșni un lichid galben-verzui, amar ca fierea, Împroșcând pereții. În Încăpere se răspândi un miros neplăcut, care-l făcu pe medic să vomite din nou. La fiecare spasm al stomacului, stomatologul Își revenea În simțiri. Răul dinăuntrul său se revărsă În afară. Da, acum, Noimann se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că îl făcură să urle la gândul incompetenței celor de la LASD. Relatările gongorice despre niște incidente în toalete și despre niște elevi de liceu plătiți s-o ia la cioc îi întoarseră stomacul pe dos. Danny simți în gură gustul fierii, al zațului de cafea și al celor șase tării ingerate noaptea trecută. Într-un final reținu patru suspecți bărbați între patruzeci și trei și cincizeci și cinci de ani, de un metru optzeci până la un metru nouăzeci, ce cumulau douăzeci și una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
În timp ce soldățoii își dau coate, iar hijra lasă ochii în podea, deznădejdea se depune și mai grea deasupra palatului. Pran începe să dispere. Se simte prizonier aici, la Fatehpur; nu cu sufletul, ci din rărunchi, de parcă ar avea pietre la fiere sau ar fi înghițit ceva din greșeală. Este singur, extirpat din lumea în care a trăit, fără să-i pese nimănui de el. Când, într-o seară, aude că Flowers îl va aduce din nou pe maior în camera chinezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-ntr-un inel se rătăcise luna, Nu-mi lumina cărarea nici o stea; Și viață și-ntuneric erau una. Din pumnii strânși a rugă și-a durere Țipau tăceri sălbatice și reci Și-n ochi, pe trup, pe buzele-mi de fiere Un înger orb îmi desena poteci. Și când ai apărut, în zori de rouă, Ți-am spus mințind:„ Mi-ești dragostea dintâi! ” Te-am strâns, nebun, cu brațele-amândouă Și-n taină te-am rugat să mai rămâi. Cădeau zăpezi și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
biciuim și Te lovim cu sete, Nelegiuiți, punem cununi de spini. Când pentru ură nu avem regrete, Mâhnire-s ochii Tăi, cu milă plini. Pe lemnul sfintei cruci duci grea povară, Pentru păcatul nostru simți dureri, Când Te hrănim cu fierea cea amară, Tu ne-nvelești cu blânde mângâieri. Te osândim de-o neagră veșnicie, Miel blajin purtat spre junghiere, Dar Tu ne ierți cu-aceeași dărnicie Să trăim prin moarte, înviere! Renaștere Am renăscut strângând nemărginirea în sufletul meu veșnic
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
un „tu” ațîțat, și se lăsau urmărite de bandele elevilor cu muzicuță. Mulțimea fîșîia lasciv în timp ce cuburile clădirilor cu acoperișe cenușii și tencuiala roasă se înecau în viermătul multicolor. La mansarde ramele leproase ale ferestruicilor se înclinau, gata să verse fiere în cazanul de sub ele. Claxoane sunau sfîșietor și, o clipă rupte, lanțurile omenești se căutau din nou. Deodată îmi apăru o scenă pe care, fără să-mi dau seama în ce fel, mi-o doream în acea clipă cu ardoare
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
sinceritate că atunci a fost cea mai neagră perioadă din viața mea. Fiecare clipă petrecută acolo m-a rănit ori m-a sfâșiat de-a dreptul, Îmi Închipuiam că sufletul meu era un soi de burete Îmbibat de cocleli de fiere și sânge negru Închegat și aducător de moarte. Mult timp am Încercat să mă conving că era numai vina mea că devenisem un Însingurat printre odraslele de orășeni cu care nu știam ce aș fi putut vorbi. Mă priveau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu. 22. Pocăiește-te dar de această răutate a ta, și roagă-te Domnului să ți se ierte gîndul acesta al inimii tale dacă este cu putință; 23. căci văd că ești plin de fiere amară, și în lanțurile fărădelegii. 24. Simon a răspuns: "Rugați-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întîmple nimic din ce ați zis." 25. După ce au mărturisit despre Cuvîntul Domnului, și după ce l-au propovăduit, Petru și Ioan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
coane, cui mă lași?”. Sunt milos din fire, așa că nu puteam lăsa omul fără să-i dau vreo atenție și m-am întors spre colțul acela, destul de mucegăit, unde la umbra unui portret al crâncenului țărănist răpus destul de urgent de fierea urii, Corneliu Coposu, stătea precum Cavalerul Tristei Figuri, vechea și cam uitata mea cunoștință Emil Constantinescu care nici acum nu a aflat precis, cum de a ajuns președinte al României postdecembriste, dar prostia românului, fiind nu numai imensă, ci uneori
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
să vii aici și să faci ceea ce ai făcut azi, nu? Da, a bolborosit Luke. Sunt foarte..., a făcut o pauză lungă,... trist. Cuvântul ăla a răsunat în aer. Mi se părea că gura și gâtul mi se umpluseră de fiere. Simțeam o arsură ciudată sub coșul pieptului, dar la suprafață pielea mi se făcuse de găină și era foarte rece. Josephine a anunțat sfârșitul ședinței. Brigit s-a întors și a plecat fără să se uite la mine. Dar Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Am avut un iubit, m-am trezit povestindu-i, în timp ce ochii mi se umpleau de lacrimi de care nu mă bucuram câtuși de puțin. Un iubit adevărat, nu un surogat de amant precum Chris. Spumegând de furie, înecându-mă cu fiere, i-am relatat Nolei toată istoria cu Luke. I-am spus c-a fost un ticălos, că m-a umilit și m-a făcut să sufăr atunci când a venit la Cloisters și a spus toate lucrurile alea îngrozitoare despre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dea din urechi și să nu mai biciuiască cu bicele, să nu mai cununească din cununa de spini și să nu-l mai - fiindcă el, Dracu de Măgar l-a bătut În cuie i-a dat să beie oțet și fiere și l-a și l-a și l-a o-mo-râ-Îâât!!! - Ce-i cu tine, de ce plângi? Ori ți-au dat lacrimile de ger? Încerc să-i spun mamei de ce plâng. Dar nu mai sfârșesc: dacă i-aș spune, n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe scaun. Abia atunci a realizat că petrecuse atât de mult timp plănuindu-și nunta de basm, încât nu se mai gândise la realitatea situației în care intra, la bărbatul ei care avea o fostă soție hotărâtă și amară ca fierea și doi copii care fuseseră deja otrăviți cu idei preconcepute în ceea ce o privea. Alison îl iubea pe Luca cu tot sufletul, ba chiar, dacă era să fie sinceră până la capăt, era chiar puțin obsedată de el. Dar acum, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ciripit ea. Toți spărgătorii de petrecere s-au cărat acasă, a spus ea arătând cu mâna sala aproape goală. Ce naiba! E abia două dimineața! Ce pămpălăi! Haide, Susan, hai să dansezi cu mine! Dar Susan a simțit cum îi urcă fierea în gât. — Mă tem că, a bolborosit ea, dacă nu sunt dusă imediat acasă, atunci o să mă umplu de vomă nu numai pe mine, dar pe toți cei rămași în sala asta. — A, am înțeles. Julia a lăsat mâna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
emane o duhoare acră și pătrunzătoare. își căută gerba și apelă încă o dată la toată voința lui că să înghită lichidul verzui și respingător ce curgea, aproape gros acum, de parcă ar fi fost mai degrabă albuș de ou amestecat cu fiere. Apoi își scoase pumnalul încovoiat, desprinse șaua și tăie cu forță pielea de pe cocoașa cămilei, extrăgând grăsimea albicioasă, un seu rece care în curând avea să se strice, dar pe care îl mestecă, conștient că era singurul aliment ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Hoții, băă! hoții! zbiară Stripăru’. Ce-i bă, ce-ai pățit? ce urli așa? Băăi, mi-au șparlit ăștia telefonul, actele și 200 dă euroi! C’ești nebun!? Dintr-odată Baronu’ se umflă și plesnește împroșcând pereții cu mațe și fiere: nimeni nu-și mișcă găoaza din sală! toți vine cu gențile la control! Vânzoleală proteste înăbușite bagaje violate. Cei mai vechi, mai umflați, își fac seriile la o parte. Li se fâlfâie de fierberea din jur - încă mai râd pe seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și începu din ogradă: ― Nea Petrică! Mamă! I-au alungat... pe jandarmi... oamenii... și i-au bătut... și... Petre venise de la Lespezi mai demult și nici nu mai ieșise din casă. Era bosumflat și tăcut, ca și când ar fi băut numai fiere. De-abia a schimbat două vorbe cu maică-sa și nici nu a vrut să mănânce. Bombăni cu imputare: ― Bine că s-au dus dracului, că n-au fost buni la nimic! 7 Pe la ora șase Bucureștii răsunau de strigătele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care încerca să imite coroana de lauri purtată de Cezar, mantia de purpură, trestia (simbolizând sceptrul), cuvintele adresate ca unui rege (Mc 15,18-19). Scena este întregită de momentul când îi oferă lui Isus, aflat deja pe moarte, oțet și fiere (Mc 15,23; Lc 23,36), imitând cu această băutură vinul condimentat servit de obicei regilor. Izvoare din antichitatea târzie descriu în mod asemănător episoade de același gen. Un episod asemănător batjocoririi lui Isus ca rege se găsește în Filon
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
viu, atât de real. Ne-am apucat să facem desene cu cretă colorată. Fetele îl desenau pe Egor în forme cât mai caricaturale: ba lovindu-se cu capul de cornul lunii zâmbitoare, ba apucând, cu o mână nesfârșită, verde ca fierea sau stacojie, o stea cu multe colțuri. Eu însă am desenat cu cretă roz scoica pe care mi-o dăduse Egor. Ne-am plictisit repede de desenat și deodată ne-am hotărât (nu mai știu cine a fost cu propunerea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mi s-a părut nesfârșit de lung. Când am deschis ușa, m-a izbit brusc în față, răbufnind dintr-un milion de culori, splendoarea grădinii: flori cu potire uriașe, arzând ca flacăra, roșii și albastre, legume cu frunzele verzi ca fierea, totul străluminat de-un soare orbitor, mare cât jumătate de cer. Camionul era mâncat pur și simplu de soare, cojile de vopsea luaseră foc și fumegau la lumina monstruoasă a pătlăgelelor roșii. Am ieșit pe poartă și curând alergam pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu Robin Osmore, propuse Gabriel. Robin Osmore era avocatul familiei. — Dacă se urăște pe sine, reluă Brian, n-are decât să procedeze în consecință. — Adică ai vrea ca fratele tău să se sinucidă? — Nu. Dar să-și înghită propria-i fiere, să nu mai târască și pe alții după el. — Eu cred... începu Gabriel. Ar trebui să facă șocuri electrice, continuă Brian. Nu bate câmpii, îi strigă Alex. — O, nu! exclamă și Gabriel. — Bine, atunci de ce să nu-l consulte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și pe urmă i se reîntorsese în gură; ceva, o vietate ca un crab sau un vierme cu gheare. Convingerea aceasta devenise extrem de vie și era însoțită, ca acum, de pildă, când își închisese repede gura, de un gust de fiere care i se ridica din gâtlej. Se înălță în capul oaselor întrebându-se dacă nu cumva înghițise într-adevăr un păianjen. Se dădu jos din pat și își trase pe el restul hainelor (dormea, acum, în lenjeria de corp), se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]