57,520 matches
-
fi însă întreruptă, ici și colo, de comentarii, de paranteze, de sentințe și maxime care, extrase din “doxa mundi”, sînt ușor modificate și exprimă atitudinea de adeziune sau de subversiune a naratorului. Regăsim jocul și în mînuirea ingenioasă a unor figuri narative precum focalizarea multiplă, descrierea focalizată și ambulatorie, în scena care întărește tematic oralitatea și devorarea în secvențele cu lupi și căpcăuni, în juxtapunerea dezinvoltă a registrelor diferite (uneori eroicul se învecinează cu burlescul, pateticul cu ironicul și zeflemeaua). Joaca
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
cioplită în piatră, marile piețe și alte locuri de interes obștesc. Viața publică însăși capătă alte dimensiuni și își descoperă alte vocații. Proiectul național cere insistent două tipuri de suport simbolic: pe de o parte, resuscitarea memoriei prin invocarea marilor figuri ale istoriei, iar pe de altă parte, reprezentarea alegorică a unor noi aspirații. În fața acestor mari provocări ale timpului, nici retorica hieratică a frescelor și nici lumina stinsă a icoanei nu mai sînt suficiente. Este nevoie de o expresie directă
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
soluție aiuritoare. Neputincioși în fața regresului, dîrji republicani galici, de conivență cu o puzderie de partide (unele existente, majoritatea inventate), reinstaurează monarhia și proptesc pe tronul scos din lada de vechituri a istoriei un cetățean blajin, astronom amator, în care identifică figura providențială menită să izbăvească și să asigure concordia. Alesul se trage, chipurile, din Pépin cel Scurt și are o ascendență care obligă. Rezultatul este aberant, firește, și ne face să înțelegem o dată în plus de ce englezii au definit cîndva utopia
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
când oao oul, îl lasă în apă” (Floarea Darurilor, 1680). Denumirea științifică latină, preluată din grecește, a struțului este chiar Struthio camelus; ea circula deja în latina medievală. S-a arătat de altfel că în Istoria sa Cantemir dezvoltă o figură etimologică, pornind de la nume pentru a reinterpreta realitatea (căci numele e „făclia și lumina a ființii lucrurilor”). Numele compus este interpretat ca dovadă a unei realități hibride: Strutocamila e „himera jiganiilor, irmafroditul pasirilor”, „pasirea dobitocită și vita păsărită”, identificată cu
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
elemente incompatibile”. Forma actuală nu-i aparține, totuși, lui Cantemir: strutocamila devine struțocămilă doar la comentatori. În ciuda precizărilor repetate ale unor filologi (a se vedea, recent, explicațiile lui Andrei Cornea din Cuvintelnic fără frontiere), mulți cititori și comentatori au luat figura etimologică a lui Cantemir drept o creație lexicală personală, invenție pură a unei ființe fantastice, hibride. Chiar în notele ediției din 1973 (Istoria ieroglifică, Editura Academiei), se vorbește de „Struțocămilă care era și struț și cămilă, o minune a naturii
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
Iuliana Alexa Osip Emilievici Mandelștam este una dintre figurile principale ale acmeismului, orientare literară conservatoare în fața avangardelor ruse de la începutul secolului XX. În acest curent istoria literară îi înscrie și pe Anna Ahmatova, Nikolai Gumiliov, Serghei Gorodețki. În general, mișcarea respingea simbolismul și futurismul zgomotos, pleda cauza clarității și
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
cultură avea un sens „tare“. Poeții reprezentau un bastion al logicii, bunului-simț, normalității și inteligenței. Ahmatova și Mandelștam erau consultați în probleme de politică și Vechiul Testament, iar creația lor reprezenta vocea rațiunii, contragreutatea la efectele unei propagande sforăitoare. Intelectualul-profet este figura emblematică a rezistenței perioadei, cu un rol activ și cu acuta conștiință a importanței sale: „Căci în Occident, absența cărților înseamnă că scriitorul a ieșit din front - cum să le explici că la noi se întâmplă și altfel! Poezia însă
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
cărții de față, aș spune că tocmai metoda (avantajul secund) este cea care scoate la lumină (prin degajarea umbrelor) complexitatea biografiei, a operei și a obsesiilor lui Emil Cioran. Există un capitol despre romanul familial al filosofului, simbolic axat pe figurile maternă și paternă, problematizând, în cauzalitate directă, și relația cu sexul opus (“Femeile lui Cioran”, cu deosebire “Un Eckermann feminin și îndrăgostit” și “Sub semnul Târfei”), și universul său masculin (“Cioran în lumea bărbaților” - “«Toți tații mei...»”, “Rătăcit printre «frați
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
comentariu despre specificitatea literaturii „generației ’80”, inclus în analiza prozei lui Mircea Nedelciu: „Noua proză - și Mircea Nedelciu este unul dintre exponenții ei, poate cel mai marcant în această direcție - inversează raporturile «clasice», le contestă și, implicit creează o altă figură a «spiritului creator»: pe scurt, coborîrea se petrece în literatură unde autorul vine însoțit de un număr de persoane care, singure, vor decide dacă și, mai ales, cum vor deveni personaje: e o «coborîre care nu se mai termină» a
Bizare istorii literare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13397_a_14722]
-
păstorilor” în tabloul 1). În fapt, coregrafia semnată de Francisc Valkay, el însuși foarte bine în rolul creat de regizor, bătrânul tăcut contemplând, dintr-un alt timp, o experiență a vinovăției involuntare care pândește etern destinul uman. Dar vocabularul coregrafic, figurile aici minimal expresive ale dansului academic sunt în permanentă divergență cu flexibilitatea ritmurilor, cu suplețea evoluțiilor armonice, cu provocările solo-urilor instrumentale, cu ceea ce muzica are de spus odată cu vocile. Poate dans contemporan, mișcări auster stilizate, balerini obișnuiți “să audă
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
cărei mișcări sunt la fel de "coregrafiate" ca cele ale dansatorilor. Și Marchizul de Sade e tot un film bazat pe o piesă: cea a lui Doug Wright. Dar marchizul (Geoffrey Rush) a fost "ciopârțit" în așa fel încât să personifice o figură grotescă, pe gustul publicului. Ca filmul să-ți dea și gustul depravării fără a oripila spectatorii. Lungmetrajul face să fie evident că de Sade se chinuie să scrie exclusiv de dragul pornografiei pe care o produce în valuri. Oricum, este arătat
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
fără să spună nimic. În cele din urmă, gânditor, el spuse că acela știa că se aflau aici și că prescis avea să le facă o vizită. Sisi nu zise nimic, ci doar strîmbă din buze pe cînd își masa figura ei de brunetă mignionă, spirituală; deși strâmbătura putea să fie un efect al masajului. Dar el știa că ea avea o veche antipatie față de teolog de când șeful cel mare îl pusese o dată la punct în timpul unei adunări, - ceva cu rolul
Asfințit cu ghioc (VI) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12029_a_13354]
-
cu putință grație efortului lui Adrian Alui Gheorghe, prietenul neprețuit, cel care, de aproape 15 ani s-a ocupat de recuperarea în postumitate a manuscriselor celui dispărut prematur, la doar 35 de ani, în septembrie 1990. Este readusă în atenție figura tragică a optzecistului Aurel Dumitrașcu. Mă rezum la a cita din prezentare și din jurnal, fără să comentez în vreun fel, o sugestie cutremurătoare, care se face, o bănuială care e lăsată să plutească în jurul morții poetului: "Cu puțin înainte de
Despre exercițiu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12017_a_13342]
-
plus), se va lupta cu cenzura, se va înscrie în partid din credința că Ceaușescu va fi un reformator, va urca apoi scara ierarhiei de partid din sacrificiu și convins că din interior va avea mai multă putere de influență, "figură atipică" va fi întotdeauna rezonabil, de partea binelui, se va situa în avangarda celor cu bune intuiții politice, va fi rezervat și îi va evita pe impostori, pe oportuniști, va spune răspicat ce crede, va deveni "liderul tineretului literar nemulțumit
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
de zel, i-a zis șoferului: -Mă scuzați: n-ați putea un pic mai repede ? Știți ? Noi suntem de la oraș și am vrea să prindem începutul serii de Crăciun acolo... Poate chiar vreun progrămel la televiziune... Șoferul, un bărbat cu figură de om dintr-o bucată, a oprit microbuzul și s-a ridicat de la volan zicându-i lui Haralampy: -Domnule, mă doare-n șpiț de cine-i fi, și pă mine să nu mă înveți să șofez și nici cu ce
Amintire de la Crăciun by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12079_a_13404]
-
n-avea cum să nu implice serviciile secrete. Se știe că teroriști de marcă din Orientul Apropiat au avut baze de antrenament și case conspirative și pe plaiurile Mioriței. De la Arafat la Gadaffi, România s-a arătat deosebit de ospitalieră cu figurile emblematice ale terorismului mondial. Iar dacă vrem să coborâm mai mult, până în anii '50, constatăm că pe teritoriul românesc se reglau și unele din afacerile murdare ale comunismului internațional. (Recomad în acest sens cartea recent publicată de Polirom, "Însemnări de la
Siguranța-nstelată deasupra și legea imorală în noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12080_a_13405]
-
de șapte ani atelierul lui Jean Paul Laurens unde îi are colegi pe J.A.Steriadi, E. Stoenescu, S. Mutzner etc. Profesor admirat și iubit de studenți, Laurens îi va fi deșteptat lui Ressu interesul pentru compozițiile monumentale și pentru figurile puternice, decupate pregnant prin știința exactă a desenului academist. Unde, însă, nici Laurens n-a putut să-l convingă pe Ressu și unde eșuase și Mirea, erau temele tipice pentru academism, acele refugii în mitologii moarte și în efigii seci
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
existente, dar nu la fel de strălucitoare. Steaua intimă."(Calea șearpelui). O poezie de noapte, cu ochi de pisică, cu simțuri la pîndă, agilă, vigilă, elastică, lucidă. Ca o coardă de care tragi pînă cînd, întinsă, își face vînt spre propria-ți figură. Pentru a reface legături. Și dacă nu le poate găsi, "atunci am știut că este timpul să părăsesc coridorul și să mă întrept spre mlaștini."(Zenobia). Poeziile lui Gellu Naum au o nebănuită, mototolită structură ascunsă care le susține frumusețea
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
decât intrasem. Fericire, debutasem pe scena Naționalului Ťcu vorbeť și îl arestasem în piesă pe Nicolae Brancomir care, cu verb strălucit, îl juca pe Don Cesare de Bazan." Arta de portretist a lui Mihai Berechet se vădește în creionarea unor figuri ale teatrului românesc precum Nicolae Bălțățeanu - dar nu uită aproape pe nimeni dintre cei pe care i-a admirat sau alături de care a jucat. Talentul regizorului atent la reacțiile oamenilor, recompune cu artă etapele sfârșitului tragic al actorului Mihai Popescu
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
de familii din Călărași (plus alte - câteva sute de mii ?), care-și duc viața în deplină armonie insalubră cu șobolani, câini, pisici etc., ceea ce înseamnă că ne-am dat pe brazda lui Dumnezeu începând să avem viață biblico-apocaliptică... 7.Cu figura sa semijovială, domnul Marko Bela și-a făcut apariția la televiziune pentru a anunța înscăunarea celor 4 (patru) prefecți udemeriști, inclusiv, sau mai ales, la Covasna unde recalcitranții PNL-PD-iști nu vor să înțeleagă că nu e vorba despre ciolanul unei
Prefecți, șampanie și priviri chiorâșe by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12122_a_13447]
-
specifică vârstei, să-și găsească o poziție culturală definitorie. Există, cum e și firesc, aspecte specifice fiecărui domeniu. Ion ?iugariu remarcă "marea sărăcie de fond în care se complac aproape toți poeții noștri tineri", ascunși după o "întreagă tufărie de figuri stilistice, absolut inutile" (p. 220). El condamnă "poezia de atmosferă", proliferarea cuvântului "vis" ca un clișeu și își arată preferința pentru "o poezie de atitudine, cu un conținut relativ evident" (poate că, în acest sens, numai poezia lui Mihai Beniuc
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
De pildă, Lacan crede că faza imaginară precede limbajul și că sentimentul sinelui provine din imaginar. Astfel, identitatea apare dintr-o recunoaștere greșită, sinele însoțindu-ne sub forma unui eu ideal, și e construită cu ajutorul unei ordini simbolice dominate de figura tatălui, ordine care va interzice relațiile incestuoase. Ascunzându-i-se faptul că e fată și că a avut o mamă, ordinea simbolică defectuoasă în care crește Alice anulează structurile sociale preexistente. Nu doar că nu și-a conștientizat genul, dar
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
captivă, sufocată, incapabilă să mă aștern la drum liniștită spre tot adevărul meu simplu, interzis să știu că puteam foarte bine să nu fiu o coioasă, fără ca pentru asta să fiu anormală în viitoarele mele rămășițe pământești sau la tărtăcuță." Figura mamei pierdute, reconstituite dintr-o fotografie veche, pe spatele căreia se afla scris și numele, îi umple subconștientul și visează să-și crească fetița - crede că va avea o fetiță - în siguranță, undeva departe unde "nimeni n-ar veni să
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
iar între 1958-1961 opt. O mai riguroasă selecție a intrării filmelor neorealismului italian în rețeaua națională se operează după 1958, anul distribuției în România a filmului lui R. Rossellini, Romă cittŕ apperta, care a suscitat o serie de polemici asupra figurii eroice a preotului și a solidarității sale cu reprezentanții comuniști ai Rezistenței. Luciano Mallozzi își continuă demonstrația cu prezentarea contactelor directe între reprezentanții celor două curente, precum vizită la București a lui Cesare Zavattini în 1957, cu poziția criticii românești
Filmul românesc între neorealism și realism socialist by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12121_a_13446]
-
ce l-a condus, implicînd o colaborare în substanță creatoare cu Celălalt. O mențiune specială merită, ca să ne exprimăm așa, racordul la prezent, al temei în chestiune, pe care-l stabilește... cu sau fără intenție, Lucian Raicu. Are încă circulație figura unui E. Lovinescu abstras, confiscat de "esteticul pur", făcînd tabula rasa din circumstanțele istorice, concrete ale mediului în care și-a desfășurat activitatea, un soi de icoană a dezangajării, bună de scos la ceremonii mai mult ori mai puțin oficiale
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]