1,057 matches
-
mile de capitală. Trupele generalului Sheng Pao au ajuns, dar s-au dovedit a nu fi de nici un ajutor: cu o zi înainte, generalul și-a pierdut ultima divizie. Lumea intră și iese zorită din sala de audiență precum niște figurine din hârtie tăiată care se agită convulsiv. Cuvintele prin care toți îi urează Majestății Sale longevitate sună ca niște vorbe goale. În această dimineață, norii sunt atât de joși, că pot să simt cu degetele umezeala din aer. Peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vor lega sicriul, la cărăușii care îl vor purta; de la steagurile de ceremonie, la alegerea muzicii de bocit. Analizăm porci de ceară, păpuși din bumbac, maimuțe din lut, miei de porțelan, tigrii din lemn și zmee din bambus. Serile inspectăm figurinele din piele care vor fi folosite în spectacolele de teatru. Tung Chih este antrenat să îndeplinească datoria fiului. Își exersează pașii, plecăciunile și saluturile în fața unui public de cinci mii de oameni. În timpul pauzelor, se strecoară afară să privească marșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nu anunțase încă știrea, dar străinătatea confirmase că, da, într-adevăr, chiar se întâmplase ceea ce trăiseră cutoții cu doar câteva ore în urmă, stațiile seismice înregistraseră un grad mare pe scara Richter. Rămăsese în pragul ușii, refuzând invitația șoptită a figurinei de porțelan, numită Paulina, Pianista, să rămână cu ei. „Știți, se spune că mai urmează acum o serie de zguduituri mai mici, mai bine să fim împreună.“ Da, simțea el însuși frisonul, un fel de stranie inducție a primejdiei plutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o bătuse nimeni și nu fusese supusă vreunui abuz. Am așezat-o în fața televizorului din living și am dat drumul canalului care prezenta desene animate douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Ochii i s-au luminat de plăcere când a văzut figurinele animate țopăind pe ecran - atât de tare, încât m-am gândit că poate nu era obișnuită să se uite la televizor, ceea ce mi-a amintit de David Minor și de rigiditatea convingerilor sale religioase. Oare soțul Aurorei izgonise televizorul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
statuia cerbului! La dreapta, nu la stânga... Ochii lui, cu verdele-albăstriu diluat de sticla groasă a ochelarilor, rătăcesc, derutați, În imensitatea ordonată a parcului. —La dreapta?... Unde la dreapta? A, da! Uite-l! —... Când văd iepurași, totdeauna mă gândesc la o figurină de ciocolată, nu la o vietate. Probabil pentru că Îmi plăcea atât de mult când vedeam iepurașii și ouăle de ciocolată În vitrina cofetăriei instalate În fosta noastră casă, Înainte de Paște... Și așa ai rămas doar tu să vezi, la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
era făcută din bucățele de lemn și se chema parchet, covoarele groase, ca o iarbă deasă de lână, se numeau persane, iar mobilele erau din lemn de nuc, închis la culoare. În vitrina cu geamuri glisante stăteau puse la vedere figurine de porțelan chinezesc, pahare și carafe din sticlă de Murano. Exact așa ne descrisese Iulia locuința și ce se găsea înăuntru, în serile petrecute în bucătăria familiei Crăciun. Ea ținea minte denumirea corectă a fiecărui obiect și proveniența lui. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
acela al lui Udi, privește cum cade ploaia, ochii lui mirați pătrund albul sclipitor al goliciunii mele, pâlpâind ca o lumânare de Hanuka, la fereastra ultimului etaj al acelei clădiri, îngheț sub privirile lui, ca și cum aș fi fost electrocutată, o figurină din carton în vizorul diabolic al întâmplării, are o privire la fel de precisă ca mâna unui trăgător de elită care nu ratează niciodată. Este Udi, care se grăbește spre casă, dornic să se joace puțin cu Noga, Udi, cu o plasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ales niște necunoscuți, dar cred că se găsește și gata preparată, ca extractele de alge. Pe urmă pui totul Într-un vas și lași să se macereze timp de patruzeci de zile și Încet, Încet, vezi cum se formează o figurină, un fătuleț, care după alte două luni devine un homunculus supergrațios, iese de-acolo și intră În serviciul tău - cred că nu mor niciodată, auzi că-ți pun și flori pe mormânt după ce-ai murit!” „Și ce mai vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
având În față răcoritoare proaspete și multă cafea. Alcoolul interzis până seara. De pe terasă se vedea Bricco, iar sub mica lui culme, un edificiu mare fără nici o podoabă, cu o curte și un teren de fotbal. Totul populat cu mici figurine În culori vii, niște copii, așa mi s-au părut. Belbo făcu un prim semn Într-acolo: „E oratoriul salesian. Acolo m-a Învățat don Tico să cânt. În fanfară”. Mi-am amintit de trompeta pe care Belbo și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lui.” „Groaznic”, zise Diotallevi. „Nu mi-ar plăcea așa ceva. Trebuie să cari mereu vasul după tine și să găsești bălegar din ăla În toate locurile unde te duci. Vara ce faci? Îi lași la portar?” „Dar poate sunt doar niște figurine de porțelan, niște diavoli cartezieni”, conchise Agliè. „Sau niște automate”. „Drace, drace”, zicea Garamond. „Dumneavoastră, domnule Agliè, Îmi dezvăluiți un univers nou. Trebuie să devenim cu toții mai umili, dragi prieteni. Multe mai sunt În cer și pe pământ... Dar, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
în aer liber”). Între clopotul „bărbat” (partea de sus) și vatra „femeie” (partea de jos), pîinea (sau substitutul său, plăcinta de mălai) apare ca metaforă a rodului unirii sexuale ; coacerea este asimilată gestației, așa cum imaginea cuptorului este metafora matricei. Iar figurina bulgară care ocupă locul pîinii înainte de prima folosire a cuptorului joacă rolul fetusului. „Și-a găsit hîrbul capacul și lelea bărbatul” - conchide folclorul românesc. Seria opozițiilor continuă apoi cu polaritățile ars - nears, umed - uscat etc. Seria de ghicitori deocheate, centrate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mare, veche, cu odăi înalte și afumate (cîte o sobă Siena în fiecare), cu pereții acoperiți de icoane pe sticlă, stranii, multicolore și miraculoase, altele de metal, crucifixuri și mobilă veche cu aplicații de bronz, în casa aceea se mișcau figurine de ceară: câteva babe identice ca înfățișare, un bătrân cu părul complet alb. Totul vopsit, contorsionat, nenatural. O casă veche, muiată în tăcere (și până și tăcerea siropoasă de muzică. Wajda ar fi plimbat aparatul pe pereții crăpați, cu stucatura
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
veneam acasă plin de vânătăi. Strânsese tot felul de nimicuri care ar fi putut aminti de primele noastre zile împreună: etichete de la sticlele de bere pe care le băuserăm, lăcrămioare uscate primite de la mine, o mică scobitoare de plastic cu figurină la capăt, de la masa pe care mi-o servise ea, ca la cane, o lumânare fantezi arsă pe jumătate, care amintea o seară petrecută la lumina ei, o mostră triunghiulară din materialul ecosez din care-și făcuse un taior purtat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care nu erau poate nimic mai mult, dar nici mai puțin, decât umbrele proiectate de propria ei moarte. Rezemată de consola căminului, cu fruntea înclinată, reflectată în oglinda mare, cu ramă de aur boltită, atingea cu duioșie micul alai de figurine de bronz care se găseau acolo de atâta vreme, încă de pe timpul lui Alan. Flăcările din cămin lingeau flămând buturugile, și se micșorau, ca tot atâtea imagini ale gândurilor ei. Cât de diafană și de curată era cenușa pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
greșise afirmând că Alex folosea Papucul ca un loc de meditație. Îi plăceau spațiile goale, pustietatea casei, puținătatea mobilelor, în contrast cu încărcătura de obiecte și de trofee din casa mare. Cândva, o amuzase să se joace aici „de-a artista“, confecționând figurine din lut și papier mâché și colorându-le strident, în chip de mici zeități indiene. În adolescență, lucrase acuarele și, după ce o părăsise Alan, se întorsese la ceea ce considerase ea a fi o carieră de pictor ratată. Micul atelier de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un sertar și scoțând un ciocan. Se uitase la ciocan, legănându-l și cântărindu-l în mâini; apoi urcase scările în goană și intrase în camera Stellei. Cu câtva timp în urmă, Stella mutase în camera ei micuța colecție de figurine netsuke, daruri de la tatăl ei, care împodobea înainte consola căminului din camera de zi. Le înșiruise pe pervazul alb al ferestrei din fața patului ei. Și în această dimineață, George dăduse buzna în cameră, înarmat cu ciocanul, gustând cu anticipație opera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vizibil. Așa stătea și acum, uitându-se la maică-sa pe sub sprâncene. „Doamne, cât e de îngâmfat!“ își spuse Alex. Dar, în același timp, inima i se strângea, îi tresălta, o ardea. Acum se învârtea prin salon, atingând lucrurile, mutând figurinele de bronz care zăcuseră în același loc, pe consola căminului, încă din copilăria lui. Stânjeneala lui Alex, pricinuită de venirea lui George, se îmbina cu amintirea unui vis care o chinuise noaptea trecută. Visase că se afla la Belmont și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și nu a altuia. George răspundea, inconștient, cam în același fel la prezența obiectelor miniaturale, vechi sau noi, care constituiau o extensie a sufletului Dianei. Le respecta. Acum, însă, se încruntă la vederea maimuțelei, pentru că-i amintea de una dintre figurinele netsuke ale Stellei. Așeză maimuța la loc, deschise capacul pianului și lovi două-trei clape. (Ca și Diane, nu știa să cânte la pian.) — Chemarea destinului! Se întoarse spre ea zâmbind, arătându-și dinții pătrați, distanțați. Ochii lui foarte depărtați unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o respecta. Stadiul în care se aflau lucrurile în acel moment poate fi înțeles sau, cel puțin, expus prin transcrierea discuției care a avut loc în acea seară, după cină, între mine și Stella: Văd că ți-ai adus aici figurinele netsuke, vechii mei prieteni. Da... Îmi place cu deosebire demonul care-și retează capacul oului fiert. Cred. Ești singura persoană care s-a uitat cu adevărat la ele. Îmi pare bine că le-am salvat de George, tare i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
alcătuiau acum semnificația vieții lui. Așadar, luni după masă, George se așeză la masa lustruită, dar prăfuită, din eleganta sufragerie a casei lui din Druidsdale (continua să locuiască la parter, nu mai urcase la etaj din ziua expediției în căutarea figurinelor netsuke) și așternu următoarea scrisoare: „Dragul meu John Robert, M-am gândit la dumneata. Am senzația că am fost nepoliticos și nedrept cu dumneata și vreau să-mi cer scuze. Știu că nu-ți plac scuzele și alte asemenea „poze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
șezând pe scări, iar George pe un scaun, lângă ușă. Nu stătea cu fața spre Stella, ci spre un vechi cuier victorian, ornamentat, pe care-l cumpăraseră împreună la o licitație, pe vremea când erau logodiți. Vezi, am adus înapoi figurinele netsuke, spuse Stella. George văzu pe polița cuierului micul alai de figuri palide, din fildeș. — Da, într-o zi le-am căutat cu înfrigurare. — Eram convinsă că ai să le cauți. Faptul că le-ai adus înapoi trebuie considerat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Nu. Se întoarse apoi cu fața, își vârî mâna în buzunar și scoase ceva, două fragmente mici, albe, pe care le ținu în palmă. Adăugă: — Am spart asta, m-am înfuriat și am spart-o, dar poate fi reparată. Vezi, figurina asta mică japoneză, din fildeș, un om cu un pește, de fapt un pescar cu coșul, uită-te sub piciorul lui și observă cu câtă migală sunt redate faldurile veșmântului - i-am rupt capul, dar poate fi reparat. Asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mod evident, șezuse la masă scriind o scrisoare. Ardea o singură lampă. Pe masă se găsea și o carte. Brian furișă o privire la titlu: La chartreuse de Parme 1. Se mai găseau pe masă, amestecate claie pestre grămadă, și figurinele netsuke care supraviețuiseră. George o luase cu el pe cea pe care o călcase în picioare. Sufrageria arăta moartă, ca un pretențios birou oficial. Avea o înfățișare artificială, de încăpere nefolosită, în ciuda bogăției de ornamente de bun-gust (gustul Stellei): stampe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Strada marilor ziare din Londra. Ceaiuri dansante (fr.). Cu atît mai mult (lat). Tineret de aur (fr.). Diamant (engl.). Sufletul damnat (fr.). Bătălia finală (fr.). Ce-i de făcut? (fr.). Lucrătură de nasturi ornamentali din lemn sau fildeș, închipuind diverse figurine. Excesivă, exagerată (fr.). Referire la celebrul-tablou al lui Manet. Henri Pirenne (1862-1935), istoric belgian, cunoscut îndeosebi prin lucrări de istorie economică și socială. Suprimarea adevărului (lat.). Sugerarea neadevărului (lat.). Dialog al lui Platon, în care acesta își expune teoria ideilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
camera lui și tot meșterea ceva ce doar el știa. Iată că ziua lui sosise cu pregătirile de rigoare. Musafirii soseau rând pe rând aducând cu ei cadourile frumos ambalate, unele mai mari, altele mai mici, unele în sacoșe cu figurine, altele în cutii. Dumitrel era fericit, se bucura de fiecare cadou, dar ceva îi distrăgea atenția. Mama intră la bănuieli; se gândea poate nu se simte bine, dar totul era în regulă. În momentul în care a sosit tortul, înainte de
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]