1,924 matches
-
educația. Ea este tendința ființei mele de a mă proiecta dincolo de lume și de limitele acesteia. Omul, ca ființă a naturii nu are aspirații transcendente. La el este dominant instinctul de conservare, cel de autoapărare, legat direct și imediat de ființarea mea ca individ. Dar, spre deosebire de transcendență, autoconservarea mă fixează aici. Ea nu este un act de aspirație proiectivă. Autoconservarea nu mă scoate din lume, ci mă ține În lume. Ca persoană, prin valorile moral-spirituale interiorizate, eu mă deschid. Îmi pot
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
factorul cauzal al „bios”-ului (C. von Monakow și R. Mourgue, J. Bordet, J. Monod, H. Bergsonă. Existența reprezintă faptul de „a fi” ca experiență a duratei sufletești a Persoanei, Într-o dublă situare: ca „ființă-În-lume” și ca „subiect-sufletesc-pur-În-sine-cu-și-pentru-sine”. Această ființare presupune „a fi În timp”, existența apărând În cazul acesta ca durată. Acest fapt de „a-fi-În-timp” deschide perspectiva semnificației ultime (la capătul acestei durateă, ca temporalitate a ființei. Aceasta presupune faptul că „a fi” reprezintă condiția autoîmplinirii Persoanei. Sensul existenței
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
măsură, are și un timp resimțit interior. Timpul exterior al lumii și al celorlalți este durată, pe când timpul meu interior este trăire, pe care o resimt ca o devenire continuă. Primul este scurgere, pe când cel de-al doilea este sentimentul ființării mele. În toate cele trei dimensiuni ale duratei mele externe, Eu am fost cu celălalt, acum, Eu sunt cu celălalt și, În continuare, voi fi cu celălalt. Dar, cu toate acestea, Eu continui să rămân În mod permanent cu mine
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
adânc, imperceptibil, și imposibil de gândit, destinul transcende empiricul. În spiritul gândirii lui N. Ionescu, V. Băncilă susține că destinul este ceva „substanțial și ocult”, ceva „profund intim și mai mare decât noi”, el fiind de fapt „o direcție de ființare la care ne raportăm permanent”. Realitatea destinului este cuprinsă În următoarele trei aspecte, care reprezintă părțile sale constitutive, și anume: determinismul, fatalitatea și libertatea. Să le definim pe fiecare, În sensul raporturilor pe care le stabilesc cu destinul persoanei. Prin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
promovat și practicat spre gestul militant, către demersul angajant și de intensă ardoare patriotică. Cei ce slăbiseră primii chingile medievalității (pot fi numiți renascentiști, cu grija de a nu pierde „culoarea” răsăriteană și ortodoxă) descoperiseră patria ca istorie, scrutând începuturile ființării poporului și elaborând primele sinteze. Istoricii u., ascultând aceleași comenzi de sorginte națională, extind constructul către examinarea lumii ca istorie, conferind trecutului propriului popor locul ce i se cuvenea în desfășurarea evenimentelor unei curgeri universale. Tendința spre universalism, particularitate barocă
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
îi mai rămâne decât să învețe „să zboare de sus în jos” și să se „joace de-a morții peste vii”, într-o încordare supraumană de a păstra scânteia originii sale celeste în „noaptea înaltă” a închisorii materiei. De aceea, ființarea sa evită să lase urme în istorie („Pietre n-am lăsat și nici lemn, nici cui”), ocolind modelul christic al suferinței și răstignirii și refuzând suveran ispita amestecului cu o lume impură: „Degeaba umbra vrea să mă închege / Nu simt
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
poeziei soresciene: „O iau pe lume înapoi,/ Ca firul tricotat din nou pe ghem,/ Și mai la vale spre oaie.// De la cei vechi în sus, te simți nemuritor”. Regulă a unei gramatici generative universale, valabilă în creație ca și în ființare, „vibrarea pe loc” apare în piesa Vărul Shakespeare, ca și în versurile din Apă vie, apă moartă: „Un punct ce se uită-n oglindă,/ Oglinda în punct dispărând,/ Îți ești și drum lung și merindă/ Și vreme oricâtă, oricând./ Și
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
pe termen scurt). Asemenea obiective și principii, ferm respectate de la origini și până în prezent, pot fi regăsite în recenta „Declarație a Clubului de la Roma”, adoptată la Bruxelles în aprilie 1996. Am putea spune că Clubul de la Roma constituie, în însăși ființarea sa, o reacție vie la tendința generală dominantă de a neglija existența intereselor comune efective (ce nu ar trebui deloc trecute cu vederea) ale societăților umane, interese ce pot fi sintetizate în preocuparea de a face ca lumea în care
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Îți afișezi ostentativ vanitatea, de cele mai multe ori aceasta se camuflează, luând diferite trăsături. Poți fi vanitos și sub masca unei anumite modestii. Vanitatea Îl constrânge pe om la tot felul de demersuri și efortutri care vizează mai mult aparența decât ființarea autentică și care Îl face să se gândească mai mult la sine și să nu țină seama de ceilalți decât, cel mult, de felul În care este judecat de alții. Comportamentul său tradează o lipsă de Înțelegere a relațiilor interumane
COMPORTAMENTUL SOCIAL-AGRESIV CA MANIFESTARE A FRUSTRĂRII AFECTIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
Era fiul meșterului dogar și paracliser Friedrich Heidegger și al Johannei Heidegger, născută Kempf. Din 1903 a urmat cursuri gimnaziale la Konstanz și Freiburg. Profesorul Conrad Gröber, viitorul arhiepiscop, i-a recomandat lucrarea lui Franz Bretano Despre semnificația multiplă a ființării la Aristotel (Über die manigfache Bedeutung des Seienden bei Aristoteles, 1862). Este lectura de adolescență care l-a marcat profund și care a dat impulsul cercetărilor fenomenologice ulterioare. În 1909 și-a început studiile academice la Universitatea din Freiburg, unde
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ajunseseră în peisajul, altminteri străin, al mesei mele de studiu? Aflasem din unele trimiteri găsite în reviste de filosofie că modul de gândire al lui Husserl fusese determinat de Franz Bretano. Iar disertația acestuia din urmă Despre semnificația multiplă a ființării la Aristotel (1862) era, începând din 1907, călăuza mea în încercările neajutorate de a pătrunde în filosofie. Eram preocupat, într-un mod destul de vag, de întrebarea: dacă ființarea este spusă în semnificații multiple, atunci care este semnificația întemeietoare, conducătoare? Ce
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de Franz Bretano. Iar disertația acestuia din urmă Despre semnificația multiplă a ființării la Aristotel (1862) era, începând din 1907, călăuza mea în încercările neajutorate de a pătrunde în filosofie. Eram preocupat, într-un mod destul de vag, de întrebarea: dacă ființarea este spusă în semnificații multiple, atunci care este semnificația întemeietoare, conducătoare? Ce înseamnă ființa? ș...ț Speram ca Cercetările logice ale lui Husserl să mă ajute în mod decisiv în lămurirea întrebărilor sugerate în disertația lui Bretano ș...ț” (apud
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ei și prin efortul de a înțelege și a explica «totul» - decât de Critica rațiunii pure a lui Kant și de Fenomenologia spiritului a lui Hegel. ș...ț Paginile acestei cărți reprezintă o incursiune pe tărâmul care se deschide odată cu ființarea numită «om» (Dasein, în codul lui Heidegger) și care presupune decriptarea a trei mari regiuni ale «celor ce sunt»: 1) regiunea celor ce sunt diferite de Dasein, dar care se manifestă numai în măsura în care acesta le întâlnește pe parcursul preocupărilor sale (regiunea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
inaugural Ce este metafizica? (Was ist Metaphysik), ce conține marea teorie heideggeriană a „Ființei și Nimicului”. Prelegerea s-a încheiat cu una dintre cele mai tulburătoare interogații ale gândirii omenești: „Pentru a împlini acest salt, hotărâtor este să acorzi spațiu ființării în întregul ei, de asemenea, să te lași prins în Nimic, adică să te eliberezi de idolii pe care fiecare dintre noi îi are și în preajma cărora obișnuiește să se furișeze, și, în sfârșit, să dai curs liber acestei plutiri
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
obișnuiește să se furișeze, și, în sfârșit, să dai curs liber acestei plutiri pentru ca, în nesfârșita ei legănare, ea să revină mereu la întrebarea fundamentală a metafizicii, pe care Nimicul însuși ne constrânge să o punem: de ce este de fapt ființare, și nu, mai curând, Nimic?” („Ce este metafizica?”, în M. Heidegger, Repere pe drumul gândirii, traducere de T. Kleininger și G. Liiceanu, Editura Politică, București, 1988, p. 51). Decizia luată de Heidegger la 21 aprilie 1933 a fost una dramatică
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
trebuie să ajungi undeva unde nu s-a ajuns încă - sau la ceva „cenzurat/interzis” - poate fi și un protest, nu doar o explorare a teritoriilor eului, un refuz al realității frustrante, dar și un faliment al „terapiei” bolilor de ființare, cum spunea Noica. Spiritualitatea nu oferă în mod automat și o protecție în fața experiențelor cotidiene marcate de lipsuri, boală sau anxietate. Discuția poate atinge și problema dualismului corp-spirit, reactualizată de cercetările neuromoleculare. Dacă maturizarea intelectuală nu este susținută/urmată și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
se stinge mocnit într-o vatră ancestrală neîntreținută azi cu credință, este Satul care moare. Lamentoul atinge coardele grave ale resemnării, când însuși sensul dumnezeiesc dătător de viață pare să fi dispărut. Un sentiment al zădărniciei învăluie suflul existențial al ființării. Aceleași mâhniri ale unei însingurări voite se degajă și din ciclul de catrene Efulgurații, în care poetul, retras dintr-o lume ce-i este străină, sentimentalizează romanțios pe pragul unor iubiri pierdute. De o limpezime cristalină, lirica lui R. aduce
RACHIŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
permite, ca la Mircea Cărtărescu, instrumentarea sa ca vehicul al decolării, iar fanteziile lui M., oricât de coerente, se autodenunță mereu ca „făcături”. Dacă există vreo revelație în această poezie, ea ar consta în conștientizarea imanenței ca unică formă de ființare. Astfel, în Aleea Mimozei nr. 3 (1993), Tomografia și alte explorări (1994) și Tea (1998), evenimentul liric central îl reprezintă tocmai constatarea opacității lumii, ca realitate insurmontabilă și ca obiect ce se refuză oricărei „codificări”: „De-acolo, de dincolo de gară
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
Luminii când dispare ora”, uitarea - „liniștea memoriei care-și contemplă dăinuirea”, iar „ființa e năpădită de neființă.” Este intuită ordinea metafizică a lumii, însă întrebările rămân în plan secund, precumpănitoare fiind sugestia unor stări care surprind evanescența realului într-o ființare imaterială și mai ales linia fragilă dintre cele două lumi, astfel încât dilema hamletiană devine „a fi și a nu fi”. Prin contemplație, deopotrivă afect și concentrare, existența nu mai e limitată în timp, golul pierderilor sufletești este compensat de prezența
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
consecințele acestor inovații teologice - care, desigur, nu pot fi aici detaliate în chip satisfăcător? Istorici importanți ai teologiei, spiritualității și artei occidentale sugerează importanța acestor schimbări de paradigmă. Scolastica a modificat paradigma ontologică, epistemologică și sociologică a cunoașterii: Dumnezeu devine ființarea supremă despre care se predică atributele perfecțiunii; cunoscătorul prin excelență este filozoful exersat în arta dialecticii; mediul cunoașterii eminente încetează să mai fie templul sau mănăstirea și devine, prin excelență, universitatea. Imaginea structurilor adânci ale lumii se modifică, subiectul epistemic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
unicitatea teologică a Răsăritului? Lucian Blaga a surprins tensiunea acestei lumi încă neînțelese vorbind despre „inspirația sofianică” și „transcendentul care se coboară”. Păstrând mireasma tainei revelației, gânditorii ortodocși au refuzat obiectivarea conceptuală a Dumnezeirii și imaginarea divinului sub titlul de Ființare supremă. Un mistic capadocian de mare influență, Sf. Grigorie de Nyssa (†394) - socotit de cel de-al doilea sinod de la Niceea (787) drept „Părinte al Părinților” - avertizase: „Orice concept format pentru a încerca să atingă sau să circumscrie natura divină
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în iubire, ne putem da chiar viața - nimic din ceea ce se vede -, dar ce înseamnă toate acestea? Datul însuși - în acest caz: cuvântul, iubirea, viața- trebuie să sufere reducția fenomenologică pentru a depăși condiția de obiect (tratat în economie) sau ființare (discutat în metafizică). Trecând prin pasajul reducției fenomenologice, datul primește calificativul darului pur. Aici atingem limitele paradoxului. În condițiile suspendării din drepturi a donatarului, a destinatarului și a datului, darul se dăruiește de la sine. Nu ne mai rămâne atunci decât
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
oare acceptate cu seninătate premisele ateismului metodologic al fenomenologiei Dasein-ului1? Poate fi integrată într-un fel perspectiva heideggeriană ce amână indefinit momentul deciziei hermeneutice care determină relația dintre om și Dumnezeu (ori, în termeni generali, sacrul)? Yannaras acceptă însă fenomenologia „ființării întrebătoare” ca pe o descriere fidelă a situării existențiale a omului lipsit de Dumnezeu, bântuit doar de nostalgia paradisului într-o lume închisă, în care orizontul morții este nedepășit. În sfârșit, Yannaras supralicitează conexiunea dintre tematizarea heideggeriană a experienței afective
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
noastre, care este Înzestrată cu Înțelepciune și Înțelegere deplină. Simbolul Maestrului activează dimensiuni chiar mai Înalte și mai pure ale luminii și vindecării - Reiki - pentru a spori conștiința de sine, maturizarea personală, evoluția spirituală, intuiția și Înțelegerea mai profundă a „ființării”, intrînd, prin urmare, În legătură cu chakra creștetului. Simbolul Maestrului poate fi folosit În scopul de a aduce Lumină În orice situație. Este o parte esențială a evoluției oricărui Maestru să utilizeze acest simbol pentru a fi Înconjurați de vibrații mai ridicate
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
de incertitudini spirituale, neliniștit în așteptarea unui „ceva” nedefinit, sunt prinse în secvențe autentice și coerente. Și în Obsesia (1946), componenta erotică este văzută ca una din trăsăturile esențiale ale răului uman, făcând mai pregnantă viziunea întunecată asupra lumii ca ființare anarhică, absurdă, tragică. Oameni de lut (1947) absolutizează această perspectivă. Ultimul roman, Document (1964), aparținând scrisului sociologizant, este o demonstrație tendențioasă a modului cum erau oprimați țăranii în trecut. Și în literatura de călătorie, se manifestă două maniere de a
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]