466 matches
-
responsabilitate, imaturitate, și nu maturitate, răutate, iar nu bunătate. Toate acestea se pot observa la majoritatea tinerilor de astăzi. Poate nu toți împărtășesc aceste “calități contemporane”, dar cel puțin ei sunt cei care ies în evidență. Desăvârșirea omului în concepția filocalică a părintelui Dumitru Stăniloae “Astfel, câtă vreme nu se vor întâlni cu filosofi care să încerce să toarne revelația creștină în tiparele unui sistem, creștinii au crezut și și au trăit credința lor în simplitatea ascultării numai față de tradiția evanghelică
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
persoană numai în măsura în care înțelege să recuze angajarea sa în lume într-o dimensiune strict utilitară, epuizată în orizontul funcționalității biologice. „Verbul” a fi trebuie să prevaleze asupra „verbului” a avea, așa cum iubirea trebuie să înfrângă dorința (sau „pofta”, în limbaj filocalic). Astfel, în locul unei prezențe inerte se câștigă o subtilă disponibilitate, împotriva înstrăinării familiaritatea, în schimbul pesimismului existențial, optimismul eshatologic, în loc de refuz, dăruirea ș.a.m.d. Viața nu este o problemă (deci o ecuație), ci un mister (deci un apolog). În orizontul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
revelații însă n-ar putea rezista fără transportul analogic al contemplației naturale, pentru care destinația finală este paradisul. Dualismul între „valea plângerii”, semănată cu regrete, și „lumea de dincolo”, unde s-ar recolta premiile de fidelitate, nu poate caracteriza viața filocalică. Deși atemporal, Binele nu este lipsit de mișcare, ci e un eveniment ecstatic, proiectat spre infinitul personal al dorinței divine. În cuvintele Sfântul Grigorie de Nyssa: „Este firesc ca frumusețea dumnezeiască să-și aibă o trăsătură care o face iubită
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
decât pe theoria, și astfel scrierile Sfântului Simeon fiind uitate timp de trei secole, Pronia divină a rânduit ca ele să fie redescoperite, prețuite și valorificate de monahii athoniți din secolul al XIV-lea și de cei din timpul renașterii filocalice de la finele secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Ca teolog, Sfântul Simeon se articulează în mod organic în tradiția Sfinților Părinți pe care reușește, în unele capitole, s-o dezvolte și s-o împodobească pe baza
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
mai mare propagator al filosofiei patristice din secolul al XVIII-lea și cel care a tradus Filocalia din limba greacă în limba slavonă („Dobrotoliubie”) în anul 1793, declanșând astfel o amplă mișcare de renaștere duhovnicească întemeiată pe întoarcerea la Părinții filocalici și la rugăciunea lui Iisus, referindu-se la folosul citirii operelor patristice, răspunde următoarele starețului Atanasie, care-l învinuia de oarecare lucruri: „Să nu zici, părinte Atanasie, că ajunge una sau două cărți pentru mântuirea sufletului. Doar nici albina nu
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
Ana. Omilii la David și Saul. Omilii la Serafimi”, Traducere din limba greacă veche și note de Preotul profesor Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2007, 354 pp. La selecția tematică a citatelor filocalice s-au folosit următoarele ediții ale Filocaliei românești: Humanitas (vol. I-VIII); Institutul Biblic și de Misiune al B.O.R (vol. IX și X); Episcopia Romanului și Hușilor (vol. XI); Harisma (vol. XII). 124
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
singura șansă de consacrare a autorului este martiriul sau asceza. Și cum noi îl cunoaștem pe om ca yoghin, ascet și salutist, (a se vedea "Muntele calvarului"), timpul nu-i pierdut; oricum Andru este un ascet isihast ]n spiritul filonului filocalic al dicțiunii ce pune preț pe "acea cultură aliată cu păstrătorii vieții, acea cultură care tămăduiește dinspre suflet spre trup". Cu ocazia Premiului "Balkanika" primit pentru "Păsările cerului" (apărută și în limba italiană), regretatul critic și romancier Gheorghe Crăciun elogiază
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
pledat ne surprinde cel mai tare. Nu ne surprinde însă eseul intitulat A existat un New Age românesc, fenomen pe care Andru îl radiografiază cu cărțile pe masă, amendându-l din punctul de vedere al ecumenismului creștin și al lucrării filocalice, athonite, sub care autorul volumului "Viață și veac" se declară. Nu trebuie ignorat sau minimalizat faptul că unele teorii sau doctrine (teoria câmpurilor morfogenetice a lui R. Sheldrake sau doctrina glossolaliei), cu bune efecte pastorale, sunt valorizate, de pildă, de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
aplecare și înțelegere pentru fiecare om, iar anduranța lor în suferință, încercare sau necaz le era sprijinită și întărită de Hristos, de credința în El și de gândul la bunătățile veșnice ale Împărăției Lui. Scopul Părinților, așa cum subliniază și scrierile filocalice, a fost să facă din inima fiecărui creștin - sănătos ori pe patul de suferință - un altar aprins de flăcările iubirii de Dumnezeu și de oameni, pe care să ardă neîncetat focul rugăciunilor către Dumnezeu și sfânta meditație a cuvintelor Duhului
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
Stăniloae, Membru al Academiei Române, în col. Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși, vol. I, Editura Humanitas, București, 1999, p. 242); 11 În acest sens, lansează următoarea exortație și scriitorul filocalic Marcu Ascetul: „Orice suferință fără voie să te învețe să-ți aduci aminte de Dumnezeu; în acest caz nu-ți va lipsi prilejul spre pocăință” (Despre legea duhovnicească ..., 57, p. 242). footnote>; 6. Ispășește o parte din pedepsele meritate; suferințele
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
aplecare și înțelegere pentru fiecare om, iar anduranța lor în suferință, încercare sau necaz le era sprijinită și întărită de Hristos, de credința în El și de gândul la bunătățile veșnice ale Împărăției Lui. Scopul Părinților, așa cum subliniază și scrierile filocalice, a fost să facă din inima fiecărui creștin - sănătos ori pe patul de suferință - un altar aprins de flăcările iubirii de Dumnezeu și de oameni, pe care să ardă neîncetat focul rugăciunilor către Dumnezeu și sfânta meditație a cuvintelor Duhului
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
Stăniloae, Membru al Academiei Române, în col. Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși, vol. I, Editura Humanitas, București, 1999, p. 242); 11 În acest sens, lansează următoarea exortație și scriitorul filocalic Marcu Ascetul: „Orice suferință fără voie să te învețe să-ți aduci aminte de Dumnezeu; în acest caz nu-ți va lipsi prilejul spre pocăință” (Despre legea duhovnicească ..., 57, p. 242). footnote>; 6. Ispășește o parte din pedepsele meritate; suferințele
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
35). Din starea de „înviere” Biserica mărturisește credința în fața pericolului dea I se lua „slava” Lui, pericol în privința căruia a avertizat Hristosînsuși, când a spus că Biserica va „posti” (Matei 9, 15); va „mărturisi”(Matei 16, 18); se va „ruga” filocalic. Mărturisindu-L „Împărat al tuturor”, înconjurat în chip nevăzutde cete îngerești, deci înălțat la cer, Biserica strânge rândurile: „Să neiubim unii pe alții, ca într-un gând să mărturisim pe Tatăl, Fiul șipe Sfântul Duh, Treimea deoființă și nedespărțită”. Jertfa
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
prin care se recunoaște într-un fel Tradiția apostolică<footnote Pr. Prof. Ioan Ică, „Rolul și importanța învățăturii de credință în teologie șiîn viața Bisericii”, în Studii Teologice, Nr. 1-2, 1980, p. 281. footnote>. Taina lumii copleșită de har. Aprofundări filocalice „Ceruri noi și pământ nou” (II Petru 3, 13). Taina lumii copleșită de har. Aprofundări filocalice Pr. prof. dr. Ioan C. TEȘU „Și viața veacului ce va să fie. Amin.” (Simbolul de credință, art. 12) „Povestea despre avva Sisoe că
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
importanța învățăturii de credință în teologie șiîn viața Bisericii”, în Studii Teologice, Nr. 1-2, 1980, p. 281. footnote>. Taina lumii copleșită de har. Aprofundări filocalice „Ceruri noi și pământ nou” (II Petru 3, 13). Taina lumii copleșită de har. Aprofundări filocalice Pr. prof. dr. Ioan C. TEȘU „Și viața veacului ce va să fie. Amin.” (Simbolul de credință, art. 12) „Povestea despre avva Sisoe că atunci când era aproape desfârșit, iar părinții stăteau împrejurul său, fața i-a strălucit ca soarele. Zice
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Apoi a trupului de suflet); sufletească sau spirituală (prin păcat, ca rupere a comuniunii cu Dumnezeu, conducând spre moartea sufletească și fizică) și moartea veșnică(la cei pe care moartea biologică i-a aflat în păcate grele și nepocăite), asceții filocalici fac referire la o moarte a celor drepți și o moarte care îi află nepregătiți pe cei păcătoși. Starea în care ne aflăm înmomentul morții este capitală pentru veșnicie și, din acest motiv,întreaga spiritualitatea ortodoxă ne recomandă să pregătim
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Trinitas, Iași, 1996, R. 334, p. 160. footnote>. Aceeașimărturie consideră că instanța care îl va acuza sau îndreptăți estepropria conștiință. Un scenariu al modului în care va fi judecat sufletul aflăm laSfântul Petru Damaschinul. Meditând asupra acelor clipe, scrii torul filocalic exclamă: „Vai mie, cum voi răbda mustrarea, mâniaînfricoșatului și nepărtinitorului Judecător; adunarea îngerilor fărănumăr; pâra și înfricoșata amenințare; hotărârea fără schimbare;tânguirea neîncetată; lacrimile nefolositoare; întunericul nestrăveziu; viermele cel neadormit; focul cel nestins; muncile de tot felul;căderea de la Împărăție
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
fi pe măsura noastră”<footnote Sfântul Grigorie Palama, op. cit., pp. 424-425. footnote>. Încercând să răspundă la întrebarea: când se va termina istoria,deci, implicit, când va fi sfârșitul lumii?, Părintele D. Stăniloae, tâlcuitor și întregitor în limba română al colecției filocalice, consideracă „istoria se va sfârși atunci când viețuirea în ea nu va mai puteaoferi nimic, fie pentru că s-au epuizat toate posibilitățile de înmulțire a cunoașterii lumii deși de tot mai nobilă comportare a omuluiîn acest cadru mărginit, fie pentru că, printr-
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
le retușeze, Îndreptându‑le”28. Sfântul Varsanufie, supranumit și Marele Bătrân, a fost rugat de unii să le spună pentru ce s‑a Îmbolnăvit un mare Avă de umflături roșii, aproape fiind de sfârșitul său pămân‑ tesc. La aceasta, Sfântul filocalic a răspuns : „Cât privește umflăturile roșii și despre boală, ele i‑au venit Avei pentru că a luat odată slavă de la oameni peste măsură ; deci pen‑ tru ca să nu‑l Îndumnezeiască oamenii. De fapt, el s‑a făcut părtaș cu adevărat
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
raiul, a Întins cerul ... și dac‑ai Încerca să vorbești despre toate bunurile și fru‑ musețile date de Dumnezeu omului, ar trebui să povestești nespus de mult, fără Însă a ajunge vreodată să le spui pe toate”61. În duh filocalic, Sfinții Varsanufie și Ioan Îi scriu unuia dintre ucenici : „Dacă ai cunoaște cum trebuie darul lui Dumnezeu, chiar dacă toți perii capului tău ți‑ar fi tot atâtea guri, n‑ai putea să‑L preamărești pe El, sau să‑I mulțumești
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
suntem datori să iubim creația lui Dumnezeu pentru că este opera Lui, frumoasă, armonioasă și vrednică de a fi iubită. Iubind toți pe Dumnezeu, toți pot să devină una, căci iubirea este cea care călăuzește lucrurile și le unește. În duh filocalic, Ava Dorotei mențio‑ nează că „lumea este ca un cerc și În mijlocul acestuia se află Dumnezeu, iar liniile care pornesc de la margine către centru sunt drumurile, adică cetățile oamenilor (...) iată deci care este natura iubirii (...) cu cât ne apropiem de
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
aplecare și Înțelegere pentru fiecare om, iar anduranța lor În suferință, Încercare sau necaz le era sprijinită și Întărită de Hristos, de credința În El și de gândul la bunătățile veșnice ale Împărăției Lui. Scopul Părinților, așa cum subliniază și scrierile filocalice, a fost să facă din inima fiecărui creștin un altar aprins de flăcările iubirii de Dumnezeu și de oameni, pe care să ardă neîncetat focul rugăciunilor către Dumnezeu și sfânta medi‑ tație a cuvintelor Duhului. Creștinii privesc, ca adevărat ucenici
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
scopului ei”294. Pe bună dreptate, cu toții nutrim convingerea că Dumnezeu nu Încearcă pe om peste puterea lui. Însă dacă nu‑i vin În ajutor, la vremea suferinței, rugăciunile celorlalți, omul poate deveni nerăbdător din pricina slăbiciunii, așa cum remarcă marele bătrân filocalic - Sfântul Ioan295, sau obosește repede și concentrarea‑i lipsită de intensitate mai ales atunci când insul este cuprins de vreo boală letală ce‑i macină ființa. La Pateric ni se istorisește că ucenicul unui mare avvă era grav bolnav. Bătrânul Îl
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
pp. 469, 487, 488, 512. 14 Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, București, I, 1978, p. 146; v. și ediția de la Institutul Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, I, București, 1996. 15 Maciej Bielawski, Părintele Dumitru Stăniloae, o viziune filocalică despre lume, Editura Deisis, Sibiu, 1998, p. 171, traducere din limba engleză. 16 Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 150. 17 Maciej Bielawski, op. cit., p. 175. 18 Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 173. 19 Ibidem, p. 355. 20 Ibidem, p. 132. 21 Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de pericolul restaurației, idee obsedantă a regimului comunist de a abate atenția de la esența problemei unei națiuni ateizate și anchilozate: refacerea spirituală. Revoluția spirituală a omului implică o revoluție întru Hristos, în sensul redescoperirii Revelației în structura interioară, în accepția filocalică a sfintelor nevoințe ale desăvârșirii. Această revoluție spirituală s-ar putea circumscrie unei depășiri a dicotomiei antropologice dintre platonism care vedea trupul ca un mormânt al sufletului și esențialism care viza o reducție a corporalului la stadiul biologic, într-o
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]