1,926 matches
-
al cărei coordonator este George Volceanov și din care au fost nominalizate primele două titluri, Opere I (Sonete și Furtuna) și Opere II (Hamlet), în traducerea lui Volceanov și a Violetei Popa, Ana Chirițoiu a spus că este o ediție filologică realizată cu o acribie impresionantă, aducînd ca argumente transpunerea operei dramaturgului într-un limbaj contemporan și existența unui paratext solid, și el adus la zi cu cele mai recente studii în domeniu. Așa cum a sintetizat Nicolae Manolescu în cuvîntul de
Premiul Cartea Anului - ediția a noua () [Corola-journal/Journalistic/5908_a_7233]
-
Iaromira Popovici l-a coordonat, în paginile DILEMEI VECHI (1-7 iulie 2010), pe marginea situației dramatice în care se află studiile clasice, Cronicarul a rămas cu un gust amar, dar nu fiindcă n-ar fi bănuit proporțiile dezastrului din învățămîntul filologic, ci fiindcă, spuse de gura unor specialiști în domeniu, detaliile prăbușirii capătă o tentă sumbră. Cînd pînă și profesorii universitari constată căderea liberă a nivelului de pregătire la greacă și latină, panorama degradării te amuțește, căci se întrevede limpede că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6221_a_7546]
-
Dumitru Radu Popescu, pentru criteriul tipologic și aș fi salvat, eventual, cronologia prin menționarea, la finalul fiecărei narațiuni, a volumului din care provine și a anului publicării. Chiar dacă nu s-a dorit, în chip evident, o ediție de mare relevanță filologică, asemenea detalii nici nu-l încurcă pe cititorul obișnuit, nici nu-i sunt inutile celui profesionist. Cum autorul este în viață, ar fi fost chiar destul de simplu de alcătuit acest minim aparat critic, care ar fi dat volumului de Opere
Clasicizarea generației ’60 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6227_a_7552]
-
organizat de menținere în atenția publicului a literaturii române contemporane (concept care nu desemnează doar autorii afirmați în ultimii doi-trei ani). Edițiile de Opere ale scriitorilor marcanți din ultimele decenii sunt mai mult decât necesare, chiar și atunci când nivelul lor filologic nu este foarte ridicat, întrucât contribuie la prezervarea unui tablou critic amplu, apropiat, pe cât posibil, de completitudine. În cazul volumului Opere I. Mări sub pustiuri, de Dumitru Radu Popescu, calitatea selecției, prefața remarcabilă a lui Cornel Ungureanu, mica antologie de
Clasicizarea generației ’60 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6227_a_7552]
-
editării lui Pann. Căci nici prezenta ediție nu este una critică. Însă este una strict necesară pentru o viitoare ediție critică, întrucât, se știe, cele două ediții de autor ale Spitalului amorului, din 1850 și 1852, nu sunt identice. Baza filologică a noii ediții a fost stabilită a fi ediția a II-a a culegerii, cea în șase broșuri, conținând 166 de cântece, căreia îngrijitorii iau adăugat și cele 8 cântece din ediția I pe care Anton Pann, din rațiuni doar
Anton Pann și Ars amandi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6260_a_7585]
-
monografiile lui Paul Cornea și Ovidiu Papadima, ca și din istoriile lui G. Călinescu și Nicolae Manolescu, se puteau alege fragmente mai substanțiale decât cele din Dimitrie August Laurian sau G. Bogdan-Duică. În general, se poate comenta defavorabil pe seama acurateței filologice a volumului - era obligatoriu, cred eu, ca identificările operate de Ovidiu Papadima să fie menționate în note -, dar, cum și-așa Anton Pann este rareori reeditat, să ne mulțumim cu ce avem.
Anton Pann și Ars amandi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6260_a_7585]
-
fundul minții sale. Și fiindcă e strict personală, filozofia nu e nici act spornic de cunoaștere a lumii și nici activitate de homo fabercare s-a ivit ca să aducă progresul în lume. Filozofia nu e agitație creatoare și nici prestidigitație filologică, într-un cuvînt ea nu e „muncă cu mintea", ci oțiu închinat contemplării și prefirării tentelor transcendente, de aceea orice demers volitiv pus în slujba adevărului, ba chiar orice vanitate creatoare ce se canonește în numele culturii nu sunt decît forme
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
povestirea cu pricina. Apoi, în sumar, ar trebui ca Din carnetul unui judecător să preceadă Un om, pentru simplul motiv că, publicând volumul în 1906, așa a vrut I. Al. Brătescu-Voinești și toți editorii ulteriori au fost obligați de regulile filologice să îi respecte voința. Nu și „editorii" de la Regis: aceștia au inversat textele. La fel au procedat și cu ultimele schițe din volum, Întâmplare și Conu Alecu, care sunt permutate ca moașele din Caragiale, după rațiuni cu totul misterioase. La
Un pericol: edițiile-pirat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6048_a_7373]
-
și ediția cu același titlu, În lumea dreptății. Întuneric și lumină, apărută în 1957, în colecția „Biblioteca școlarului" a Editurii Tineretului, de unde propoziția cu pricina este preluată cuvânt cu cuvânt. Firește că nu putem pretinde unei ediții școlare aceleași exigențe filologice ca uneia critice sau măcar științifice. Nu e nevoie de note și variante și, pentru clasele mici, nici de repere critice. Se pot admite, pentru uz didactic, omisiuni din sumarul unui volum sau ediții selective. Tabelul cronologic nu trebuie să
Un pericol: edițiile-pirat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6048_a_7373]
-
Cronicar Ce este un plagiat? In INTERTEXT, Revistă științifică, nr. 1 -2, 2009, care apare la Chișinău, sub egida Universității Libere Internaționale și a Institutului de Cercetări Filologice și Interculturale din Republica Moldova, Pierre Morel publică un articol de aspect didactic despre plagiat. Interesul articolului ar fi putut să fie acela de a-i învăța pe studenți să știe ce este un plagiat și să aibă idee de consecințele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6071_a_7396]
-
Răzvan Voncu Există ediții care stârnesc interesul „tehnic" al specialiștilor, ca realizări de vârf ale disciplinei filologice, și ediții care, fără să atingă acest nivel, sunt totuși de luat în seamă în mod intrinsec. Fie că propun spre lectură un scriitor uitat sau o modificare de profil a unuia încă actual, asemenea ediții, cu toate că nu oferă neapărat
Topîrceanu, azi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6168_a_7493]
-
nu uităm, a și tradus textul în românește. La acest capitol, George Guțu a optat - în absența versiunii originale în limba germană - pentru corectarea tacită a greșelilor de limbă ale filosofului. Precizez că vorbim de o derogare obligatorie de la normele filologice, câtă vreme, fără originale, cititorul ar fi putut fi bulversat dacă greșelile de limbă ale lui Cioran ar fi fost reproduse ca atare. George Guțu a preferat - și bine a făcut - să favorizeze lectura discursului cioranian, în detrimentul fidelității filologice. Deși
Cioran necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6293_a_7618]
-
normele filologice, câtă vreme, fără originale, cititorul ar fi putut fi bulversat dacă greșelile de limbă ale lui Cioran ar fi fost reproduse ca atare. George Guțu a preferat - și bine a făcut - să favorizeze lectura discursului cioranian, în detrimentul fidelității filologice. Deși nu știu germană, nu mă sfiesc să afirm că traducerea este de un înalt nivel, atât semantic, cât și stilistic. „Nespecialistul" care se declară a fi George Guțu l-a citit cu atenție pe Cioran și i-a tradus
Cioran necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6293_a_7618]
-
se știe de fapt cine le scrisese; mai mult, nu s-a îngrijit niciodată de editarea lor, deși a trăit pînă la o vîrstă înaintată, așa încît cea dintîi ediție Conachi va apărea postum, scoasă de fiica poetului în condiții filologic discutabile, mai degrabă ca un act de pietate filială. Social vorbind, pe Conachi l-au interesat condiția sa de mare boier, de om politic proeminent (coredactor al Regulamentului Organic), de erudit și, între paranteze, cea de mare cuceritor în cîmpul
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
editorului, a trecut complet neobservată. Trecerea scriitorului la cele veșnice, survenită în 1992, a contribuit și ea la eșecul tentativei de repunere în circulație a romanului, în ciuda faptului că reeditarea din 1991 a fost una de un foarte bun nivel filologic, într-o perioadă în care edițiile sufereau cumplit din cauza lăcomiei și incompetenței unor editori improvizați. Din fericire, volumul din colecția BPT este o reușită nu numai din punct de vedere filologic. Spre deosebire de reeditarea din 1991, textul beneficiază de prefața unui
Resurecția lui Radu Tudoran? by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5286_a_6611]
-
1991 a fost una de un foarte bun nivel filologic, într-o perioadă în care edițiile sufereau cumplit din cauza lăcomiei și incompetenței unor editori improvizați. Din fericire, volumul din colecția BPT este o reușită nu numai din punct de vedere filologic. Spre deosebire de reeditarea din 1991, textul beneficiază de prefața unui critic cu autoritate, Alex. Ștefănescu, a cărui relectură a romanului nu numai că scoate la iveală noi aspecte ale literaturii lui Radu Tudoran, ci invită convingător la o nouă evaluare istorico-literară
Resurecția lui Radu Tudoran? by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5286_a_6611]
-
ediția lui Ilie Rad este cu atât mai îndrăzneț, cu cât colaborarea unor intelectuali cu fostul regim face obiectul unei dezbateri pe cât de delicate, pe atât de necesare. Salut în acest volum, înainte de toate, o ediție autentică, de bună calitate filologică. Ilie Rad nu urmărește, prin publicarea scrisorilor lui Iorgu Iordan, să adauge pietre la templul propriei personalități. El reproduce exclusiv scrisorile lui Iorgu Iordan, iar contextul de comunicare este refăcut prin minuțioase note și comentarii (nelipsite, totuși, de un oarecare
Iorgu Iordan în scrisori și interviuri by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5319_a_6644]
-
aplicate - unele, publicate recent chiar în revista România literară - au oferit indicii că repoziționarea scriitorului în canon este pe cale să se producă. Mă grăbesc să spun, însă, că nu oportunitatea este întâiul merit al ediției de față, ci calitatea ei filologică. De la îngrijirea textului și până la selectarea operelor antologate, de la nota asupra ediției și până la comentariile care însoțesc textul, totul respiră o deplină cunoaștere a materiei, o raportare critică lucidă la realizările editologice anterioare - dintre care se disting edițiile Byck și
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]
-
receptării Țiganiadei, de la statutul de cvasi-curiozitate pe care-l va fi avut la sfârșitul secolului al XIX-lea, la cel de astăzi, de precursoare evidentă a modernității noastre poetice. Iar glosarul, notele și comentariile sunt de cel mai înalt nivel filologic, permițând chiar și cititorului amator să decodeze atât de particularul discurs al lui Budai- Deleanu.
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]
-
fi făcut Pynchon din asta (și din miliarde de astfel de detalii)!” (p. 392) În pole position însă, la acest capitol, se află prima pagină (chiar din 1 ianuarie) scrisă în anul 2010. Acolo, o aparent anodină observație de natură filologică dovedește, de una singură, anvergura amețitoare a lui Mircea Cărtărescu: „«Adevăr zic vouă» - poate că sună nobil și canonic, ca frază a unei limbi de cult, dar niciodată nimeni n-a vorbit așa. E doar un calc după formarea dativului
Profesiunea mea, literatura (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5380_a_6705]
-
prezenței publicistice argheziene în cea de-a doua jumătate a secolului XX. Notele bibliografice de la finalul volumului sunt cuprinzătoare și (fapt care nu trebuie trecut cu vederea) nepartizane, lăsând în seama cititorului judecata morală. Îngrijitorii ediției au respectat și norma filologică a reproducerii textelor în ultima versiune antumă, semnalând doar - acolo unde este cazul - intervențiile cenzurii, în funcție de manuscris. În fine, se cuvine salutat și faptul că greșelile de tipar, adevărat „călcâi al lui Ahile” al, altminteri, valoroaselor ediții din colecția „Opere
Arghezi sub vremi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5383_a_6708]
-
de mare, grec-cipriotul Mihalis Pieris, alege programatic pentru volumul tradus de Elena Lazăr 2 tema orașelor și a călătoriei. Deși trăind la Nicosia, familia emigrată în 1974 în Australia (după invazia turcă din Cipru în acel an), dar și studiile filologice l-au făcut să descopere „călătoria” scrisului: „În afara colii albe nu exiști/ poți, deci, să pleci./ Să pleci, de parcă n-ai exista.” (În coala albă). Orașe europene și de pe alte continente, centre iradiind ca niște potire sacre îl poartă către
Călătoriile grecilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5140_a_6465]
-
ascultă ies de sub jurisdicția psihologiei obișnuite. Dar, cu toate că limba ne încurajează să vedem în om o ființă congenital spectaculară (grație precumpănirii vederii în raport cu restul simțurilor), noțiunea de spectacol e mult mai elevată. Și implicit mai restrînsă. Din balastul de înțelesuri filologice, ea nu mai reține decît nevoia oglindirii în alții, de aceea un spectacol nu apare decît acolo unde sunt îndeplinite cîteva condiții: 1) Trasarea unei linii de demarcație între spațiul care e destinat spectacolului și realitatea din afara lui. Cu alte
Teatrul din afara teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5349_a_6674]
-
spiritelor enciclopedice, fiind un polihistor, un cărturar de cuprindere enciclopedică, așa cum a fost în epoca medievală Dimitrie Cantemir, dintre contemporanii săi, Ion Heliade Rădulescu și B.P. Hasdeu, iar dintre urmași, G. Călinescu și Mircea Eliade. Dominanta preocupărilor sale lingvistice și filologice a pus în umbră, și pe nedrept, multă vreme, celelalte componente ale activității sale: teologică, istorică, didactică, culturală și literară. Subliniem ultima componentă enumerată a activității sale - cea literară - pentru că scriitorul Timotei Cipariu este încă puțin cunoscut. El a fost
150 de ani de la întemeierea Astrei (1861) - Cuvântările lui Timotei Cipariu la Adunările Astrei by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5364_a_6689]
-
Asta însemna diminuarea considerabilă a orelor de limbă română, de limbi străine, de literatură, logică, filosofie, istorie sau chiar eliminarea lor din programă. Latina nu avea (nu are nici astăzi) decât o oră pe săptămână și doar (astăzi) la profilul filologic. Elevii cei mai buni alegeau realul, nu umanul, date fiind perspectivele mai mari pe care le oferea după bacalaureat. Învățământul era (și este) discriminatoriu și în privința existenței liceelor de specialitate, în care cultura generală, chiar și cea științifică, nu ocupă
Școala și umanioarele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5195_a_6520]