2,868 matches
-
cerneală, Năică, vitrion englezesc". În anul întîi, '62'63, cînd am făcut Teoria literaturii, mai era sacralizat articolul lui Lenin, Organizația de partid și literatura de partid. Sînt două culturi, zicea Ilici: una a exploatatorilor, alta a exploataților. Și ce firave erau rezervele față de "cultura cu sens unic" atunci cînd am trecut eu prin facultate! La cursul de .Folcloristică, studiam haiducia și cîntecele create de "masele populare trezite la o viață cu totul nouă". L-am citat pe Alexoaie, om cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Doar proștii fac armata azi. Tu-i curentul mamii lui! scuipă șoferul. Rabla di mașînî nu mai urcî dealu' ista cîtu-i lumia. Cu d-aiștea ca tini la volan... Uite de ce n-om luat noi Basarabia napoi, îi aruncă un moșuc firav, cu insignă de veteran la reverul hainei boțite. Struți, rațe, răchită, pe-astea mizează economia noastră, pe struți, pe rațe și pe răchită, zice intens indignat un ins cu dioptrii mari. Pare a face parte din intelectualitatea săracă a locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
prezență continuă, ceva mai bătrâni, dar tot părinți, ceva mai pierduți, dar tot părinți, ceva mai morți, dar tot părinți, dacă și acum simțea în palme strânsoarea mâinilor părintești, dar nu era strânsoare, era menghina care o mușcă de palmele firave, lopată, când o lovea peste față, mână-menghină, mână-lopată, unde ești, mâna aripă de libelulă? Aici sunt, striga mâna ei în menghină, unde ești, mână picioruș de cărăbuș? Aici sunt, ruptă în menghină, unde ești, pasăre? Aici în colivie sunt, strânsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
planiglobul, dimensiunea era netedă ca oglinda în care se reflectau tridimensional gândurile, se materializau, multiplicându-se. Se sperie, precum calul care vede totul diform, dacă ar ști frumosul patruped ce nemernică gâză îl robește! Dacă ar ști albina ce ființă firavă este omul multiplicat în hexagoanele retinei! Da, omul era diform, da, o diformitate multiplicată la infinit, o oglindă paralelă cu paralelele timpului și spațiului. DA, CERUL! Doamne, tare Ești singur! La radio se gudurau note mieunând din trompete un remember
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
văzutul, auzitul, gânditul. Eu sunt acum bazinul cu păcură, amice! C e stai, nerodule! Hai la nuntă! îl îmbrânci un trântor pe Moș Eveniment. Profesorul se privi: era un bondar în toată regula. Mâna cu care calculase eternitatea era un firav picioruș. Cealaltă mână, celălalt picioruș. Întregul corp de bătrân, corp de insectă vânătoare. Numai capul minuscul era al profesorului. Un gnom, puțin mai mare decât o palmă, agita un clopoțel către cer strigând cu voce pițigăiată: Uniți-vă, înmulțiți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de nasuri, douăzeci și șase mii de ochi albaștri ca cerul, treisprezece mii de guri de femeie de o frumusețe antică. Cine ești tu? strigă tunător ca la orele de matematică Moș Eveniment. Dar își auzi singur vocea, un zumzet firav. Zeița Palas Atena căci ea era privi zâmbind cu milă trântorașul modificat și suflă peste el Duh Sfânt. În clipa aceea Moș Eveniment se simți tânăr și viguros, cu o poftă nebună de acuplare cu frumoasa Penelopa, regina așteptărilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
diferite simboluri religioase, printre care era și o dală de marmură groasă și neagră pe care erau sculptate o cruce și data morții Dictatorului și a soției sale. Era întuneric, iar grupul de manifestanți nu era ghidat decît de razele firave ale lunii. Automobiliștii care treceau pe acolo le strigau cuvinte de încurajare și claxonau sperînd să-i mai dezmorțească de frig. — Trebuie să fii de acord că toată știința asta se bate cap în cap cu morala creștină, zice Dendé
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-și caute din priviri hainele care i s-ar potrivi printre mormanele de gioarse care zac aruncate prin toate colțurile încăperii. Închise ochii, dar îi deschise din nou imediat. Își dădu seama că nu era ajutat decît de un fascicul firav de lumină venit de afară de la o lampă de iluminat public, care abia reușea să răzbată prin fereastra plină de praf și stropită cu tot felul de impurități. — Unde sînt restul? reia Roja, căutînd privirile Părințelului. Știe cineva de ce au
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în România este de 28-30% (la paritatea puterii de cump...rare) din media european..., iar populația din mediul rural este în jur de 40% fâț... de media de sub 10% în Uniune. Deși în conținu... expansiune, clasa de mijloc este inc... firav..., în vreme ce polarizarea social... este îngrijor...toare. Problemă reducerii decalajelor va domina agenda public... a guvernelor în anii ce vin; este vorba aici despre convergență real..., care cere timp. Trebuie subliniate funcționarea imperfect... a mecanismelor de piaț... și, mai ales, gradul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
sunt substanțial mai mici pentru a face fâț... unor momente dificile. Trebuie s... reușim în dezvoltarea capacit...ții instituționale (de analiz...) prin formarea unui compartiment în MF, cu oameni care s... utilizeze modele cantitative. Tentative au existat, dar au fost firave și inconsistente. Exist... un proiect nou la MF și acum trebuie pornit cu dreptul. S... folosim generația nou... de economiști români, pe cei care au pricepere în modelarea cantitativ...; s... atragem tineri care s-au școlit în str...în...țațe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
vierme minuscul / am încercat / să îmi ucid amantele / prin indiferență“; „un strigăt venit de mult mai departe / mestecat în gura ta / ucide memoria celor neîntâmplate“; „spre miazănoapte catarge / de pescari morți ce / nu lasă să se / împrăștie putreziciunea“; „o moarte firavă / mi se strecoară pe sub ușă“; „aveai chipul înecaților / uriași pereți / în care intrau toate șoaptele / acea senzație de incertitudine uriașă / până îmi plesneau timpanele / asemenea unei încăperi înguste / ce mă asasinează lent“. Gelu Bogdan Marin își închipuie, probabil, că prin
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
În pașii mamei mereu bate inima. Drumul spre casă l-a făcut pe ascuns, gardul viu îi ajungea până la sâni. Castanii pocneau de viață în muguri de frunză crudă; teii generoși răsturnau cupele pline cu nectar peste creștetul trecătorilor; panseluțe firave împărțeau pe din două culorile cu un roi de fluturi aripi multicolore printre frunze, petale de acuarelă în cer. O albină, enervant de avară, culegea polen de lună plină, confundând-o cu o păpădie. Felinarul din fața liceului, repeta ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
au sărit să-i dea o mînă de ajutor ca s-o pună din nou În rînduială, pe alții i-a plătit pentru muncile mai pretențioase. Dar el trecuse deja de cincizeci de ani, speranțele În Întoarcerea alor săi erau firave, de invaliditatea din celălalt război nu-l vindecase nimeni, dimpotrivă, cu vîrsta, necazurile cu piciorul amputat amenințau să devină din ce În ce mai apăsătoare, cu alte cuvinte, Înțelegea limpede că avea nevoie de cineva ca sprijin permanent În casă și În comerț. Doar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
urechile care au auzit, care au mai rătăcit din istorii, dar au și reținut destule din ele, s-a Întîmplat să nu fie ale fiicei sau ale fiului ei, nici ale celor treisprezece nepoți, ci ale unui strănepot, cel mai firav și mai puțin Înzestrat pentru viață dintre toți, slab de amîndoi ochii, purtat din spital În spital ca să nu-i piară prea devreme darul luminii, tăiat și șubrezit de doctori, ținîndu-și tot neamul cu sufletul la gură că nu cumva
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
că străluceam la școală și mă descurcam bine de unul singur prin toate Împrejurimile, i-a venit inima la loc, a luat viața așa cum era, recăpătîndu-și Încrederea și reluînd cursa Înainte cu altă energie și pe altă pistă. Cele mai firave relații le-a Întreținut cu religia. La biserică a ajuns numai pentru ceremonii de familie și obligații sociale. După moartea tatii, lucrurile s-au mai schimbat, Însă nu decisiv. Bag mîna-n foc pentru o singură Împrejurare În care a pășit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să-și declanșeze o criză de misoginie: cum putem crede într-o înviere al cărei singur martor e o femeie mitomană și fantezistă? Reacția violentă a istoricului agnostic ne pune dintr-odată în fața imensei responsabilități pe care o poartă umerii firavi ai acestei „mironosițe”: ea a fost martorul privilegiat al învierii, temelia pe care stă Credo-ul creștin. Căci, așa cum va spune apostolul Pavel în Prima Epistolă către corinteni, dacă Isus n-a înviat, zadarnică este credința noastră. Învierea trimite așadar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
altceva decât lipsa de credință, îndoiala, scepticismul sau pur și simplu oboseala în credință. * Apocrifele propun cu dezinvoltură o serie de inovații, dintre care unele vor marca imaginarul european. Iuda apare în culori sumbre. Există unele tradiții mai îngăduitoare, dar firave. În general, predomină diabolicul. Voi încerca să urmez cât de cât o ordine cronologică, deși, în cazul acestor texte, fără origine și autor precis, datarea pune probleme. În Evanghelia arabă a copilăriei, versiune din secolul al V-lea, probabil, Iuda
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de lună și-și ștergea ochii cu un petec de nor . Era trist și plângea. Și acolo, jos, în casa de care avea grijă, copilul adormise plângând. Părinții se certaseră din nou. Și atunci când cei mari se ceartă, glasul lui firav nu se mai aude. Alergase de la unul la celălalt, să-i împace, dar nici el, nici copilul nu fuseseră auziți. Acum se așternuse tăcerea dar nu liniștea. Tristețea se revărsa în valuri din casă, peste potecă, până la poartă, ba ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că aduceri aminti di acolo din Iad sânt destuli. Am mari nirăbdare să-l Întâlnesc pe fratele meu Petrică. ― În clipa asta plecăm, fiindcă sunt gata și Tudorel cu Maria... Becurile din Înaltul stâlpilor de pe marginea Sărăriei slobozeau o lumină firavă. Cei patru, și cu Tudorel cinci, mergeau fără grabă. ― Să știți că noi călcăm acum pe Sărăria Nouă - a ținut să precizeze Gruia, mai mult pentru tata Toader, care era un curios din fire. ― Da’ de ce Îi spune Sărăria Nouă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Minodorei. Nu îmi este ușor să comprim șapte ani, șapte ani de supraviețuire într-o colonie de muncă din Siberia, din regiunea Sverdlovskului. Când am plecat cu trenul, înghesuite în vagoane vopsite în roșu, Minodora, cu toate că împlinise opt ani, era firavă și micuță. Când ne-am întors, după aproape șapte ani ispășiți printre deținuții pe care un regim netrebnic i-a scos din rândul oamenilor pentru o bună parte din viață și pe nenumărați dintre ei pentru totdeauna, când ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
din trei generații iar împreună cu copiii, formau o familie care număra patru generații. Cei mai vâstnici, Artenie și Ulitia, aveau spre optzeci de ani. El înalt, osos și încă foarte drept și dârz pentru anii lui. Ea, o bătrânică micuță, firavă, cu ochi albaștri limpezi și expresivi. Fetele lor, două gemene blonde zdravene, Olga și Ana și bărbații lor, Andrei și Vadim, doi slăbănogi înalți de parcă ar fi fost fii iar nu ginerii lui Artenie. Ana avea la rândul ei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
limba ucraineană au început să se înfiripe. Am strâns-o pe Minodora la piept și am început și noi să murmurăm colindele noastre. "Te gândești la tata, nu-i așa ?", m-a întrebat ea când ne-am oprit din cântul firav. De unde știa Minodora că într-adevăr mă gândisem la Simion mai mult, mai profund, cum nu mai gândisem dinaintea plecării noastre din Hliboca spre libertatea iluzorie ? Abia dusesem la gură primele înghițituri, privind fascinată cum îmbucau oaspeții noștri, se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să aducă pe lume un copil rod al iubirii ei din-nainte de a fi arestată, pe care să îl lase în voia soartei sau, și mai rău, a îndoctrinării comuniste. Marina Pavlovna era o femeie spre patruzeci de ani, firavă dar dârză și mândră. Cu studii de filozofie, făcuse parte din "intelighenția" opusă regimului și fusese trădată din gelozie de un "generos" coleg. Ca să scape de sarcină, făcuse biata femeie, ajutată de o altă deținută, o tentativă de întrerupere urmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Fără să își dea seama, acestor imagini triste le iau locul cele din copilărie, în care chipul mamei este cel pe care îl poartă întotdeauna în suflet: blând, iubitor, iertător... Se face că e primăvară și răsădesc împreună câteva răsaduri firave de flori, cărora mama le rostește denumirile ca o alintare: "gura leului... ochiul boului... crăițe..." Și-apoi: "Au început să înflorească lăcră..." Cu denumirea neterminată a florii preferate pe buze, se repede spre poartă: "Simion ! Simion" Înregistrează vocea Teodorei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
găsise alte căi de evacuare a lichidului emoțional, cum îi spunea fosta profă de biologie. Când s-a terminat ora, am simțit că trebuie să culeg cireașa de pe tort: "Ei, care-i șeful aici?" A ieșit în față o copchiliță firavă, dar cu ochii de drăcoaică. Mersesem prea departe... OK, zic. Rămâi șefă, dar am o întrebare: ce materie am avut ora trecută, cu profa aia?... Asta a fost lovitura de grație. Cel puțin pentru un timp, titlurile de depravat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]