697 matches
-
loviturile Crivățului, care parcă vrea să rupă brațele copacilor potopiți sub greutatea zăpezii. Lupii urlă înfometați iar celelalte viețuitoare stau pitite în ascunzișurile lor. La marginea pădurii este o căsuță troienită sub nămeți. Prin hornul înghețat nu iese nici măcar un firicel de fum. Înăuntru, pâlpâie tremurând o lumânare. Lângă soba în care se sting ultimii cărbuni, stau înghesuiți unii lângă alții doi băieți de 9 și 8 ani și o fetiță de 4 anișori. În pat, învelită cu o cergă uzată
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
și imaginea mea răsturnată în toate obiectele cu reflexie. O gânganie cade de pe o coajă de pâine, se rostogolește și rămâne pe spate, agitându-și membrele. Încep să curăț cu unghiile un pește de solzii mărunți. Îi găuresc burta și firicele de sânge se întind sub unghii. Peștele dă din coadă și în jurul filamentului roiesc muște albăstrui și strălucitoare. Gângania cade pe burta moale, miroase sângele, clătinându-se pe coaja de pâine, și rămâne neclintită în fața celor mai cumplite animale. TCK
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
din bagdadie a început să împrăștie o lumină gălbuie ca o pulbere de aur, glasurile s-au amestecat învălmășindu se. Păreau mai degrabă un început de furtună... Târziu, când tingirea roșie a lunii s-a ivit din spatele pădurii, câte un firicel de glas răgușit pornea un crâmpei de cântec cine știe de unde și de când ivit în sat...Apoi, picătură cu picătură, cântecul s-a întremat și până la urmă toți cei care aveau un strop de glas s-au alăturat îndrăznețului care
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
multe trilioane de ani, limitarea opera în sensul creării unui efect nedeslușit, care sporea împotrivirea ochilor față de acceptarea imaginii. În acel uriaș ocean al timpului, formele ca niște umbre, una foarte mare și foarte aproape de centru, alta doar un mic firicel pe curbura vastă a hărții, zăceau nemișcate. Hedrock știa că acel firicel reprezintă o versiune mărită a realității, care era prea mică pentru ca s-o poți distinge cu ochiul liber. Imaginea fusese organizată în așa fel încât fiecare mișcare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
care sporea împotrivirea ochilor față de acceptarea imaginii. În acel uriaș ocean al timpului, formele ca niște umbre, una foarte mare și foarte aproape de centru, alta doar un mic firicel pe curbura vastă a hărții, zăceau nemișcate. Hedrock știa că acel firicel reprezintă o versiune mărită a realității, care era prea mică pentru ca s-o poți distinge cu ochiul liber. Imaginea fusese organizată în așa fel încât fiecare mișcare a ei era urmărită de o serie de augmentatoare. Aceste instrumente, astfel acordate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
variații. Ieșiseră mult în afară. Umbra cea mare, care se legănase îndepărtându-se cu o lună și trei zile de centrul din trecut, se afla brusc cu o lună, trei zile și câteva ore în viitor. Pata măruntă cât un firicel, care călătorise nouăzeci și șapte de miliarde de ani în viitor, se întorsese la circa o sută șase miliarde de ani în trecut. Distanța în timp era atât de imensă încât Hedrock se cutremură în toată ființa lui și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
larg desfăcută, genunchii ridicați. Mi-am umplut gura cu suc de rodii și m-am aplecat deasupra ei, lățită pe podea. A deschis gura, tot o fantă lărgită, iar eu am lăsat să-i curgă înăuntru, dintr-a mea, un firicel continuu de suc călduț. A gemut, bolborosind baloane și frecându-și vintrea. Sucul i se scurgea în păr, sângeriu, printr-un colț al gurii, ochii îi avea sticloși. Am ieșit din cameră tiptil, lăsând-o pe podea ca împușcată-n
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
unde mi-am proptit mătărânga, pe care mi-o știam păroasă ca o lăbuță de iepure. Am gemut: „Uită-te, Doamne ce fac! Ah, evanescență!“, am dat o dată vârtos din bazin și m-am cufundat în plină poezie biblică. Un firicel de bale îi atârna din cioc și limba lui subțire și triunghiulară vibra, turgescentă, obscenă. îl detestam. I-o împlântam din ce în ce mai adânc și-i horcăiam cu ură: — ți-o bag! ți-o bag! Hâca... Hâca... Aaaaaaaaaa a a aaaaaghhhh!! Mă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
schimb de experiență (schimbare de aer... - mormăie din nou Lulu Chiracu), care îi mai potolise „demonul călătoriilor”, cum îi plăcea să metaforizeze. „La treizeci de ani aveam Europa la degetul cel mic! ... ”, exclama emfatic de câte ori povestea despre turneele formației folclorice Firicelul, pe care o însoțea ca „instructor”. (Același Chiracu: ... la degetul acela cu unghie lungă, prevăzut cu încă două sarcini de bază: scărpinatul în urechi și ciocănitul în sita microfonului, pentru probă, când prezenta spectacolele-concurs pe scena Casei de cultură a
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cioara era o pasăre tare mândră și orgolioasă.Ea zbura țanțosă printre celelalte păsări și vreau să vă spun că zbura alături de orice pasăre.Toată ziulica nu făcea altceva decât să-și primenească penele cele albe, ca nu cumva vreun firicel de praf să-i știrbească frumusețea. Avea și un obicei foarte rău: râdea de toate viețuitoarele și mai ales de păsări.Ba că o pasăre era urâtă foc, ba că are un bărbat fără multă minte, ba că o pasăre
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
fure așa cum mi-a furat mie pâinea! -Ce pâine? Care pâine? se prefăcea că nu știe nimic.Eu nu am nici o pâine! mințea hoțul. Și cum mințea și mințea, nu observă că din locul unde Îngropase el pâinea ieși un firicel plăpând și verde, ieși o plantă firavă. -Ba tu mi-ai smuls din brațe pâine de secară! strigă copilul. -Ce vorbești, copile? Domn șef, nu-l luați În seamă, eu nu l-am văzut niciodată pe acest copil. Și firicelul
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
firicel plăpând și verde, ieși o plantă firavă. -Ba tu mi-ai smuls din brațe pâine de secară! strigă copilul. -Ce vorbești, copile? Domn șef, nu-l luați În seamă, eu nu l-am văzut niciodată pe acest copil. Și firicelul cel verde creștea.Și creștea verde și frumos și Înfrățea cu fiecare minciună spusă de hoțoman. Șeful de post tăcea și asculta cum se certau cei doi și privind serios, numai el observă ce se Întâmplă cu plantele cele verzi
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
apa de pe pământ. Unde găseau un izvor, un pârâu, râu sau mare, se Înghesuiau buluc și sorbeau toată apa, până la ultima picătură.Mergeau pe sub pământ, zburau pe deasupra pământului În căutarea apei.Zmulgeau pădurile, sfărâmau munțti, doar doar or găsi un firicel de apă.De prin sate furau apa din fântâni. Ca orice lucru furat, apa trebuia ascunsă undeva.Zmeii și balaurii,după ce s-au certat și s-au Împăcat, au hotărît să ascundă apa În nori.Dar nu În orice fel
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
nițel și văzu că nu-l ocărăște nimeni. Busuiocul stătea pe un mormânt necunoscut: Încercă să citeasca numele de pe cruce, dar nu Înțelese nimic. Rămase acolo peste noapte. Și peste zi. Și Încă o noapte și Încă o zi. Un firicel de iarbă tare vorbăreț și prietenos, i-a spus Într-o zi că el, Busuiocul, stă pe mormântul unui mare sfânt. Și i-a povestit firicelul cum a fost Înmormântat omul acela, cum Îl mai regretau preotii și cum Îl
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
peste noapte. Și peste zi. Și Încă o noapte și Încă o zi. Un firicel de iarbă tare vorbăreț și prietenos, i-a spus Într-o zi că el, Busuiocul, stă pe mormântul unui mare sfânt. Și i-a povestit firicelul cum a fost Înmormântat omul acela, cum Îl mai regretau preotii și cum Îl mai jeleau femeile. Și i-a mai spus ce frumoasă e noaptea de Înviere. Florile, când au auzit de norocul care a dat peste Busuioc, nu
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
să se hrănească, oferind și primind printr-un singur orificiu; apoi, gura se închide, căldura nu mai are nici un debușeu, crește în interior pînă... uită-te, o să vezi. întunericul în care stăteau era dens și deplin, dar curînd apăru un firicel strîmb de lumină stacojie. Acesta se contractă și crescu la ambele capete pînă cînd desenă forma unui dragon ridicat, cu picioarele rășchirate, brațele întinse, mîinile împungînd întunericul și capul imens clătinîndu-se într-o parte și alta. Lanark avea ciudatul sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și liniștit al mlaștinii se simțea o stare de neliniște pe care visele cu ochii deschiși nu aveau cum să o ignore. Zgomotul principal venea dinspre apa care curgea liber și maroniu, auriu-maroniu în locurile unde o bătea soarele, în firicele de apă nu mai mari decît latul unei palme. în anumite locuri, frunzele și rădăcinile buruienilor se împletiseră peste ele și le puteai urma cursul după susurul melodios de sub covorul verde-violet care urca și se cufunda mai sus spre movilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și, oricât am prefirat apoi apa cu degetele, nu l-am mai găsit. Țin minte că n-am plâns, știind cumva că așa trebuia să fie. Dar regretul că l-am pierdut mi-a străbătut apoi orice vârstă, ca un firicel de liță de aur, ca un nerv care-ar străbate cu totul miriapodul moale al vieții mele și de care, dacă aș trage chiar și acum, aș auzi cu siguranță clinchetul din adânc. Apoi, mama-mi citește. Dar nu se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-i nici un mecanism, ci un hibrid divin între mecanic și mecanism, ca și când ceasornicarul ar face un orologiu în care chiar el ar fi statuia pestriț colorată ce iese-n ferestruică la bătaia orelor. Nu, Cedric nu-i o rotiță, ci firicelul elastic al unui nerv, dacă un ceas de mână ar avea sistem nervos. Nervul unui ceas moale, al unei meduze pulsând leneș, nervul ce inervează o aripă țeapănă de fluture. Iată distanța, iată diferența: dacă lucrurile sânt toate ceasuri, mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
este minunat atunci când lucrurile se “relaxează” și poți simți iar aerul în plămâni. Am putea compara relația în doi cu anotimpurile. Când ești îndrăgostită te afli în anotimpul primăvara, când natura reînvie cu ghioceii care dau startul, copaci înmuguriți/înfloriți, firicelele de iarbă își fac apariția, și totul pare ca într-o poveste. Vine vara, când deja totul este verde, apar roadele pământului și ale copacilor, te înfrupți din roadele naturii cu poftă și admiri florile de sezon, care sunt variate
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
cea mare. Alina și Sorina se privesc cu mare-aminte și și zâmbesc: acum știu care-i adevăratul nume al lui... Alin. O după-amiază de primăvară Pe prispa casei e liniște și răcoare. E bine. Din când în când adie un firicel de vânt. Atunci, frunzele pomilor și ale viței de vie, mângîiate de blânda lui suflare, șoptesc cu un glas pe care nu oricine îl poate auzi și pricepe! „Uf! Ce zăpușeală trebuie să fie afară, pe uliță!” „Da, e foarte
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
trezit la viață întreaga natură. Căldura soarelui dezmiardă mugurașii, iarba a prins colț fraged. Soarele s-a arătat de după un norișor albastru și a început să se minuneze. Cerul e senin, e îmbătat de razele curate ale soarelui, iar un firicel de vânt se strecoară printre razele de lumină. Se simte în aer plutind mireasma proaspătă a primăverii care trezește totul la viață. Păsările grăbite să-și construiască cuibul, ciripesc neliniștite pe la streșini. Albinele roiesc gustând din belșugul de polen al
ANTOLOGIE:poezie by Ştefania Damache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_672]
-
care mi-o trăgea. Veneam în fugă printr-o hală murdară și plină de tot felul de fiare ruginite, deschideam ușa și răcneam cât mă țineau puterile: ― Fugiiiiiiiți! Directorul se afla exact în acel moment acolo, mă vedea pe mine, Firicel, inginerul utecist, personaj negativ, culmea, îndemnând la fugă și îmi ardea două palme năucitoare. Frigul de afară și obrajii mei încălziți de atâtea scatoalce nășteau aburi care se așezau aiurea în cadru, așa că regizorul spunea invariabil: ― Încă o dublă! ― Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
înghețăm aici, sare de la locul lui se așază în genunchi și începe să cotrobăie după așchii în lada cu lemne, bîiguie ceva, pufăie, tușește, se aud cîteva pocnituri, flăcăruia dansează unduindu-se ca o femeie cu forme suple și un firicel de fum care se strecoară pe lîngă balamalele ruginite reușește să schimbe brusc atmosfera. A luat-o, zice Curistul, așezîndu-se pe locul lăsat liber de Tîrnăcop, tu stai acolo și ai grijă să nu se stingă, marfă a-ntîia, direct din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în alta a dormitorului se oprește în fața oglinzii privindu-se în ochi. Ai dormit bine? o aude din nou pe doamna Mina întrebînd, dar preferă să tacă și de data asta, își examinează obrajii subțiri, nasul puțin cîrn, cele cîteva firicelele de păr care-i mijesc din nări, începutul de calviție, va trebui totuși să se bărbierească, să se aranjeze puțin, merita efortul, așteptase de o viață clipa asta. — Nu vrea să pornească nici în ruptul capului, mă tem că n-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]