687 matches
-
oamenii acelor meleaguri. Aștept doar să-mi bată în poartă mesagerul trimis de bătrânul călugăr... Toamna încearcă să facă primii pași, timizi încă. Semnul că zâna a poposit deja pe culmea Repedii sunt cele câteva frunze galbene atârnate pe un firicel de ram al teiului din fața cerdacului meu. În fiecare toamnă, pe aceeași crenguță. Le așează precum o doamnă cochetă își punea pe vremuri o floare în pălărie... Adierea vânticelului de dimineață leagănă din când în când frunzele, atrăgându-mi atenția
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cerdac și am pornit spre prietenul meu din capul aleii din pădure - stejarul. Lumina de lună abia răsărită învăluia firea într-o horbotă stranie. Mergeam cu pas domol. Aproape de stejar, mi-am întors privirea. Întunericul era străpuns doar de un firicel de lumină pâlpâitoare a unei candele. Asta însemna că “poronca” e ca Zâna să nu se arate văzului meu nici într-un fel. Cu grăuntele amar al tristeții cuibărit în suflet, am plecat mai departe. Încet-încet, prin horbota luminii devenită
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cotețul cărui călugăr o fi fost vizitat în noaptea trecută? Sigur nu era al bătrânului, fiindcă el nu mai ținea păsări de multă vreme la refugiul său din vale... Atmosfera se mai răcorise în ultima vreme. Acum adia și un firicel de vânt. La adăpostul unor tufe de lozii mai răsărite, m-am învelit bine cu pătura. După ce am simțit căldura soarelui, am prins a citi. Am citit cu spor, chiar mai mult decât mi-am pus în gând în acea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
loviturile Crivățului, care parcă vrea să rupă brațele copacilor potopiți sub greutatea zăpezii. Lupii urlă înfometați iar celelalte viețuitoare stau pitite în ascunzișurile lor. La marginea pădurii este o căsuță troienită sub nămeți. Prin hornul înghețat nu iese nici măcar un firicel de fum. Înăuntru, pâlpâie tremurând o lumânare. Lângă soba în care se sting ultimii cărbuni, stau înghesuiți unii lângă alții doi băieți de 9 și 8 ani și o fetiță de 4 anișori. În pat, învelită cu o cergă uzată
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
în una din treptele ierarhiei cerești. Ne unește cu cerul. Ne-a chemat la o slujire cerească împreună cu îngerii. Cântăm...” În clipa când am citit ultimul cuvânt, un cântec bisericesc, abia murmurat, a început să unduie dinspre chilioara bătrânului călugăr...Firicelul de cântec era însăilat de trilul păsărilor din pădurea apropiată. Ascult o vreme, până când o pală de vânt iscată din senin a tulburat liniștea frunzișului pădurii... Citesc mai eparte: „În biserică, prin Sfintele Taine toate se sfințesc. Când se alege
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
nu evadeze. Febra ar fi vroit s-o împiedice de a trece la termometru; un acces de tuse mai tare putea fi o primejdie vădită oricui. Mai ales să nu i se urce în gâtlej gustul acela de sînge: un firicel sau un coagul mic, pe care să trebuiască să-1 înapoieze penibil la surse, sau să-1 păstreze chinuitor în valvula silnică a gurei, sau, mai teribil încă, să-1 strecoare în batista fină de olandă, cumplit de albă, cu o coroană brodată
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mic, pe care să trebuiască să-1 înapoieze penibil la surse, sau să-1 păstreze chinuitor în valvula silnică a gurei, sau, mai teribil încă, să-1 strecoare în batista fină de olandă, cumplit de albă, cu o coroană brodată în colț. Acel firicel, acel coagul puteau aduce după ele marea surpare, năruirea apelor și rostogolirea rocelor de sânge, primejdie ce se aținea gata și pe care Maxențiu o purta eroic în el. Doctorii! Ce știau! Ce puteau! La început nu vroise să întrebe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
consuma, ceva, neprevăzut, și neobservat, a intervenit, printr-o fisură, parcă, a timpului petrecut în neștire, de către acei vecini petrecăreți. Un pic de alcool s-a prelins, arzând, pe lângă tăvile încărcate cu de toate, arzând, cu acea culoare, albăstruie, specifică. Firicelul arzător s-a prelins, neobservat, printre marginile dantelate ale tejghelei, până jos, pe podea. De-acolo, pe dedesupt, mereu alimentat, de la alte și alte farfuriuțe; flăcărui albastre, se întindeau, pe jos, antrenând,în ardere, marginile lemnului. Unul dintre ospătari, când
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
râuri de prin partea de Nord a României. Oamenii o duceau,în general, greu. Familia lui Mitrea Logofete o ducea,însă, și mai greu decât restul comunității. O ducă, totuși, printre celelalte familii, strecurându se prin viață cam ca un firicel de iarbă, ivindu se la lumină, printr-o mare grămadă de spini și de gunoaie. Din cele zece progenituri, ale lui Mitrea, se detașa, prin timp,una. Băiețelul Covrigel. În acte scria altfel. Nu mai ține, însă, minte, nimeni, dintre
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
aceea becul face să se Întunece plescăiturile cu o clipă mai Înainte decît cere ritmul și umezeala căsuței Îi pătrunde pînă la oase. S-a lăsat noaptea În Florida și mustăcioara lui Carlos s-a prefăcut Într-un smoc de firicele muiate În ceai tocmai În clipa cînd Julius se uita spre el, dar n-a mai apucat să-l vadă, fiindcă ceva negru s-a ivit În dreapta lui: părul răsfirat al Armindei, căzînd de-o parte și de alta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pleoapele. Nimic până când gura lui începu să pulseze. Ea se aplecă spre aparate. Aerul șuiera printre buzele lui, acoperind bâzâitul monitoarelor. Vântul pe un câmp de grâne coapte. Chipul lui o recunoștea. Dar din gură nu-i ieșea decât un firicel de salivă. Ochii lui implorau, îngroziți. Voia ceva de la ea, viața sau moartea. —E în regulă, sunt aici, spuse ea. Dar asigurarea nu făcu decât să-i înrăutățească starea. Îl tulbura, adică exact ceea ce asistentele îi interziseseră să facă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
caisei. Îi citi imediat: tata - atac de cord; soțul - accident de vânătoare; copilul - supradoză. Departe, într-un colț, un televizor fără sonor transmitea imagini cu un pustiu muntos plin de gherile. Afganistan, iarna anului 2002. După un timp, observă un firicel de sânge care i se prelingea pe degetul arătător, acolo unde-și mușcase cuticula. Se pomeni că se ridică și că se repede la baie, unde vomită. Mai târziu, mâncă ceva cald și lipicios de la bufetul spitalului. La un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lucruri mult mai ciudate de parcă ar fi fost banale. Cărțile astea sunt incredibile, îi spuse ea iubitului ei. Autorul e extraordinar. Cum ai dat de el? Îi era din nou îndatorată lui Daniel. Pe lângă toate celelalte, îi oferise și acest firicel de speranță. Iar ea, încă o dată, nu-i oferise nimic. Dar ca de obicei, Daniel părea să nu aibă nevoie decât de ocazia de a dărui. Dintre toate stările stranii, de suferință mintală pe care doctorul ăsta scriitor le relata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
oferit decât atunci când venise aici cu Daniel, nimic în afară de travaliul sălbatic al naturii - baza întregii piramide -, prea mic și răsfirat ca să-ți bați capul cu el: un covor verde, lipit de pământ, care se întindea până la linia orizontului, cu un firicel de asfalt topit care-l arsese pe mijloc. Mark rătăcea pe șosea, la fel de uluit ca și cireada de Simmental de pe delușorul aflat la trei sute de metri în dreapta lui. Doar că vacile rătăcitoare nu clătinau din cap. În ce direcție mergeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
preistoric, prea tare și prea răsunător pentru cât sunt de mici. Un sunet pe care și-l aduce aminte de dinainte de a-l auzi. El și femeia se ghemuiesc la pământ. Șira spinării îi zbârnâie de frig. Un al doilea firicel plutește în aerul încremenit. Apoi încă unul. Fibrele de păsări se prind și se îmbină- o țesătură destrămată care se țese la loc. Din toate punctele cardinale apar fire, iar cerul purpuriu e săgetat de vinișoare negre. Aripile se îngrămădesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mănăstirea Secu, acest lăcaș care de sute de ani a stat drept în fața uraganelor ce au încercat să o clatine, căci „apa trece, pietrele rămân”. Uraganele au trecut, dar mănăstirea a rămas și, împreună cu ea oamenii buni ai acestor meleaguri. Firicel Virgil * 21 iulie 1990 Mănăstirea Secu este un lăcaș ales de închinare. Atmosfera încărcată de pioșenie și sfințenie, vechimea istorică a acestei mănăstiri, natura splendidă ce o înconjoară îți arată cât de slăvit este Domnul prin creația Lui, câte bucurii
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
tăcută, fantomatică, din fața lui. Oare mai respira? I se părea, era aproape sigur că vede ritmul respirației sale, mișcarea pieptului ros de boală, și totuși nu era sigur. Dar ceea ce vedea acum clar, În Întunericul luminat de lună, era un firicel de un roșu aprins pornind din colțul buzelor strînse și pata mare, de un roșu aprins, de pe podea. Ce era de făcut? Ce putea face? Lumina obsedantă și fatală a lunii parcă Îi umpluse sufletul de vraja ei Întunecată, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să se hrănească, oferind și primind printr-un singur orificiu; apoi, gura se închide, căldura nu mai are nici un debușeu, crește în interior pînă... uită-te, o să vezi. întunericul în care stăteau era dens și deplin, dar curînd apăru un firicel strîmb de lumină stacojie. Acesta se contractă și crescu la ambele capete pînă cînd desenă forma unui dragon ridicat, cu picioarele rășchirate, brațele întinse, mîinile împungînd întunericul și capul imens clătinîndu-se într-o parte și alta. Lanark avea ciudatul sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și liniștit al mlaștinii se simțea o stare de neliniște pe care visele cu ochii deschiși nu aveau cum să o ignore. Zgomotul principal venea dinspre apa care curgea liber și maroniu, auriu-maroniu în locurile unde o bătea soarele, în firicele de apă nu mai mari decît latul unei palme. în anumite locuri, frunzele și rădăcinile buruienilor se împletiseră peste ele și le puteai urma cursul după susurul melodios de sub covorul verde-violet care urca și se cufunda mai sus spre movilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
face un fel de numărătoare greșită și se găsește că suntem prea mulți; există un fir de iarbă crescut într-o singură noapte la lumina unei stele, el ar putea să ne spună, dar nimeni nu l-ar crede, un firicel plăpând și mărunt, la lumina unei stele abia vizibile; nimeni nu l-ar crede pentru că fiecare știe atâtea, iar toți împreună știm și mai și, chiar eu citeam tom după tom, studiam cu multă seriozitate și cu mare dezgust, dădeam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și un perete întreg era acoperit cu un ecran telescopic. În clipa aceea, ecranul era orientat spre spațiu într-un unghi ce lasă să se vadă, de la un capăt la altul, uriașa galaxie, în care Soarele nu era decât un firicel de praf. Se puteau vedea și nenumărate stele care, deși nu făceau parte din galaxie, se roteau o dată cu ea în spațiu, strălucind prin ceața depărtării. La vederea lor, Grosvenor își aminti că Space Beagle trecea tocmai acum printr-un arhipelag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Mi-a spus că am conjunctivită și că ambele neplăceri sunt pesemne din cauza curentului: „Ai stat cu fereastra deschisă?“ M-a învățat cum se leagă totul pe dinăuntrul capului nostru, urechile, cu nasul și cu gâtul, și câte canale și firicele de nerv fac drum răului în noi. El vorbește de trup, eu îi răspund de suflet. Și-atunci papa îmi spune: Mens sana in corpore sano, cum bine spunea Juvenal, deși era poet. Are ce are cu poeții, nu-i
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
multe trilioane de ani, limitarea opera în sensul creării unui efect nedeslușit, care sporea împotrivirea ochilor față de acceptarea imaginii. În acel uriaș ocean al timpului, formele ca niște umbre, una foarte mare și foarte aproape de centru, alta doar un mic firicel pe curbura vastă a hărții, zăceau nemișcate. Hedrock știa că acel firicel reprezintă o versiune mărită a realității, care era prea mică pentru ca s-o poți distinge cu ochiul liber. Imaginea fusese organizată în așa fel încât fiecare mișcare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
care sporea împotrivirea ochilor față de acceptarea imaginii. În acel uriaș ocean al timpului, formele ca niște umbre, una foarte mare și foarte aproape de centru, alta doar un mic firicel pe curbura vastă a hărții, zăceau nemișcate. Hedrock știa că acel firicel reprezintă o versiune mărită a realității, care era prea mică pentru ca s-o poți distinge cu ochiul liber. Imaginea fusese organizată în așa fel încât fiecare mișcare a ei era urmărită de o serie de augmentatoare. Aceste instrumente, astfel acordate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
variații. Ieșiseră mult în afară. Umbra cea mare, care se legănase îndepărtându-se cu o lună și trei zile de centrul din trecut, se afla brusc cu o lună, trei zile și câteva ore în viitor. Pata măruntă cât un firicel, care călătorise nouăzeci și șapte de miliarde de ani în viitor, se întorsese la circa o sută șase miliarde de ani în trecut. Distanța în timp era atât de imensă încât Hedrock se cutremură în toată ființa lui și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]