3,537 matches
-
cufundată până-n buză În căldarea cu apă rece, că jupânesele și Întinseseră În ogradă masa cu trei picioare, rotundă, mare și veche, cu bunătate de bucate frumos orânduite deși fără mofturi franțuzești, iar fața de masă lipsea cu desăvârșire. Mesenii flămânzi, În mare parte, s-au Înghesuit puțin și s-au așezat la masă pe scăunele cu trei picioare, spre surprinderea lui Va, obișnuit cu scaune Înalte („boerești” cum ar zice bunica Ileana). Copilul s-a retras În brațele Ochenoaiei, care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Îndrăzneau a se gândi la consecințe), asurzit de lătratul strident a lui Vizanti, adus la rândul său la paroxism din cauza țipetelor neobișnuite ale copilului, la starea critică de paranoia canină, similară cu cea atinsă acum doi ani, când doi lupi flămânzi poftiseră la șuncile uriașe ale porcului Ghiță-Baiazid, Îngrășat pentru Crăciun, căruia bunicu’ Ghiorghi Îi spunea Baiazid (așa Îl botezse Victor cel iubitor de Istorie), iar bunica Ileana Îl dezmierda Ghiță, numai În prezența bunicului pe care În tinerețele lor la
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
sa bunică, Ochenoaia: Doriță, Didiță, aveți grjă ca de icoană! Ochii șă băiatu’ că vă belește Victor iar eu ... vă omor, ați Înțeles, toantelor? Aveți grijă să aibă de toate că acolo Îi sărăcie și trăiește nefericit, gol, desculț și flămând! Of, unde-i Viorița să vadă, ar muri a doua oară, odată de durere ș-apoi de rușine, da cu credință că s-ar ocupa de el și l-ar purta curat și Împopoțonat ca pe un prințișor! Unde-i
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nu-l deranja pe olar. Iarna era În toi, ograda și grădina bunicilor parcă erau acoperite cu cearceafuri albe-albe, crengile salcâmilor de la poartă purtau pe umeri cojoace din blănuri albe, fără poale și fără mâneci, gerul alungase vrăbiile și pițigoii flămânzi, găinile și curcile se retrăseseră de bună voie și forțate de ger În poiată și solicitau masa de seară prin vitejii lor reprezentanți: Cristofor care pășea rar și tot țanțoș, doar că mărgelele roșii aveau unele inserții de vinețiu și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
umanitatea: / contopirea Eului cu Absolutul Moale, / identificat cu undele transcendente ale Ființei Vii / pentru explorarea Abisului din EGO regenerându l!“ (Ion Antoniu) „Tantal morf în setea semnului. / Claviculă vis ruptă patru antic / Pana cu B. / Pățind canossa șarpe latin. / Caudin-jug flămând în Arpia.“ (Roxana Gabriela Braniște) Abuzul de neologisme din asemenea texte creează, uneori, și un efect de stil inadecvat. Iată, ca exemplu, cum „arată“ un autoportret: „Eludând un sunet de pe / pajiștea cuvintelor integrale, / disociind larvele încinse de infuzii radiante, copleșit
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pune la dispoziție și versiunea franceză a unora dintre poeme. Dar nici clara limbă a lui Descartes nu ne ajută la nimic: „Tantal morf în setea semnului. / Claviculă vis ruptă patru antic. / Pana cu B. / Pățind canossa șarpe latin. / Caudin-jug flămând în Arpia.“ „Tantale morphe dans la soif du signe. / Clavicule rêve rompue quadrantique. / La plume avec B. / marchant Canossa serpent latin. / caudin-joug affamé en Arpia.“ Versiunea franceză ne oferă o singură satisfacție (răutăcioasă): să vadă și francezii ce înseamnă să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
său nu duce la nimic, se consumă în sine, ca bolboroseala unui ins mahmur, nemulțumit de agitația celor din jur, amețitoare pentru el. Limbajul folosit de Ioan Voaideș este strident și imprecis: „Omul hrănit produce, voluntar, răcnete, așa-zise, muzicale. / Flămândul își zbiară foamea. Tonul vine dinspre bale. Cândva muncitorul își vedea de șaibă / și toți ceilalți - nefiind ajutoare - trudeau să aibă...“ (De-ale artei) „Sărmana săpătoare n-a înțeles că acești ronțăitori, / ascunși sub moace de imbecili, / țin morțiș să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
au înecat ceva corăbii! Bine că nu toate. Moș Pantalon soarbe berea și face cîte un "ah" după fiecare dușcă. Am auzit că se cam dau la tine? Este firesc. Foamea, lăcomia, duc la reacții virulente. Nu-s ei prea flămînzi. Lacomi, da. Dar ce ți-a trebuit să te bagi iar? Uite, sînt mai mare cu cinci ani ca tine și, după cum arătăm, ar trebui să-ți spun nene. Așa crezi tu. Dacă stai culcat și mai pui mîinile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ce restaurant, ce mîncare (zebră, hipopotam, antilopă, girafă, etc.) a fost servită în Africa de Sud, după ce am vizitat un bidonville, situat pe 40 km2, la 6o km de Johannesburg. Zeci de mii de cutii de carton, pline cu negrișori mucoși și flămînzi, bolnavi, cu cranii golașe, analfabeți. Dar seara aceasta de vineri care se lasă peste "aula" sălbatică îmi amintea, mai ales, de o seară similară petrecută în Teheran. Primarul dorea să ne ofere ceva mai deosebit. Mașinile derapau urcînd pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Erau cele patru case care aveau grădina din spate, brăzdată de un rîuleț. Vara Șișu dormea pe prispa casei, la aer curat, apărat de un cîine nebun ca și el. Na, cuțu, papă pîniță cu antigel, șușotește Liana. Bietul cîine, flămînd ca un lup, a înghițit hulpav și a murit în dureri groaznice. După cîteva zile Șișu, în plin somn, a fost trăsnit în moalele capului cu un ciomag din alun. Au urmat apoi cîteva coaste, o mînă și un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Îmi faci alt vin fiert, nu? Da, tati, imediat. Un sărut de împăcare încheie episodul trist care tocmai a trecut. O muiere pe cinste Vara anului 1957 era tare secetoasă și iarba de pe islazul satului Ghireni dispăruse. Vitele satului umblau flămînde cît era ziua de lungă și așteptau venirea serii ca să se îndestuleze cu buruieni aduse în saci enormi de către stăpînii lor. Oamenii mergeau la pădure sau prin ogoarele cu porumb și floarea soarelui și culegeau fîn uscat, volbură, lăptucă, limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
În frîntura de secundă care îi rămăsese pînă la moarte, Ion a gîndit: Da, așa este cinstit, după blestem: durerea... pînă la sfîrșitul vieții... Blegul în călduri Blegul era un cîine alb, destul de mare și fără stăpîn. Întotdeauna murdar și flămînd, Blegul constituia ținta batjocurii copiilor din sat. Uneori era înconjurat de prichindei, fiecare avînd cîte un ciomag în mînă și începea jocul sadic, care consta în a-l otînji pe Blegul. Speriat, disperat, potaia încerca să fugă și șarja într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de Harpagoni împînzite peste tot? Ce m-a determinat să scriu despre un tip, dezagreabil, ce-i drept, dar extrem de prezent în țara noastră? Pe strada Florilor umblă fără nici o țintă Cozmin, un flăcău handicapat și al nimănui. Este mereu flămînd și ochii săi caută obsesiv ceva de mîncare. Handicapul lui Cozmin este mintal, nu însă foarte pronunțat. Cineva l-a pus să care un cărucior, plin cu crengi uscate, luate din pădure. Cozmin tîra căruciorul și crengile zgîrîiau toate mașinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să-i amintesc de vremurile tinereții, mă abordează direct. Știi, Constantin, eu n-am mai auzit un banc așa îngozitor ca acela cu Anastase... Trecuseră 15 ani și copilul Pasqual n-a uitat o glumă cam "nepotrivită" pentru un copil flămînd. Sensibilitatea copilului Pasqual a fost puternic zdruncinată de o istorioară care i s-a întipărit definitiv în memoria sa. Revin la zilele noastre cînd ne îngrozim de povestea unui copil asasin. Încercăm o explicație, un precedent, ceva care să justifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cineva a fost trimis să te aștepte. Drumul între două singurătăți era precum un lanț lung. Petru împletea zale. În zori, ca un șarpe, depărtarea se făcea ghem în jurul inimii, apoi, odată cu răsăritul soarelui, pustia își înghițea coada de reptilă flămândă. Singurătatea înghesuia nemărginirea într-o fotografie. Din Bistrița până pe valea Bârgăului, 60 de kilometri, a mers pe jos. Procurorul Ieremia i-a dat 50 de mii bani cât să-i ajungă de bilet -, un baton de parizer, o sticlă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și bundița. Foamea destrăma drumul ca pe un pulover putred, depărtarea făcea tumbe în stomac; bornele kilometrice se jucau de-a v-ați ascunselea pe sub poduri; moartea, ca-n cimitire, le scrijelea cifre pe frunte. Hăituit parcă de niște ochi flămânzi, Petru a alergat toată noaptea. Farurile automobilelor înghițeau stâlpii de înaltă tensiune. Drumul spre pasul Tihuța era flancat de rețele electrice. Cablurile, ca niște vene negre, gata să pocnească, resuscitau felinarele. În inima rătăcitului, un licurici orb imita intenția focului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cerul gurii? Este Dragoste! Moare apa în setea de nor, moare pâinea în foamea de păsări, moare Dumnezeu în nostalgia icoanei. Cine este mai singur: cel ce a inventat singurătatea sau cel îngropat în ea? Petru repeta nedefinirile: Fericiți cei flămânzi și însetați de necuprins, că acelora le vor crește brațe până în cer. Nu este Dragoste! La 15 ani ești munte și fântână, și floare, și cal... La 15 ani în suflet crește o câmpie, pe câmpie îngerii culeg păpădii coapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în fluxul sângelui, fie el și fierbinte, chiar dacă acesta îi învârte după bunul plac roata norocului și lasă urme pe tocuri de ușă ca o biblică trecere. Poetul nu hodinește comod în carne; și-a semănat cuvintele, apoi, precum lupul flămând de stele, adulmecă cerul. Poetul nu-și iubește crucea fie ea și din oase. Iubirea poetului nu lase urme în oglindă, iar pentru asta tu ești vinovat, Doamne! Poetul privește cerul vertical, pentru că moartea nu-l fură la cărți. Suflete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
oile, trei săptămâni la Dorna, nu aveam cojoacă, nici bundiță de lână, nici bocanci, și era iarna. Bistrița era înghețată, zăpada până la brâu, norii coborau de pe Giumalău până în vârful brazilor ca niște stoluri de păsări moarte, vântul urla a lup flămând. Atunci mi-au degerat trei degete, vezi, părinte, aici erau. Le-am ascuns sub o piatră, iarna mi-a fost primul gropar, semnele ascultării nu mai pot însemna în numele semnului. Atunci, nu de porunca ta am ascultat, părinte, ea m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Doamne." Lipseau spectatorii: Cine să-i aplaude foamea? În lumea furnicilor, buzunare pentru furnici; în lumea șoarecilor, buzunare pentru șoareci; și păsările cerului au buzunare; croitorii își dimensionează ambalajele după mărimea obsesiilor, și nu după nesațul inimilor. Salivă de îngeri flămânzi sub cer. I-a fost foame. Setea de jumătatea plină, setea de cealaltă jumătate, nicio diferență atâta timp cât după răstignirea Omului se moare ca după tipar. Putrezeau paparudele în nepăsarea lui Dumnezeu, cerul prindea coajă de apă, apa coajă de cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
iasă În curte, iaca, dă să intre o cățea mare, albă, necunoscută. — Numa’ ce o văd, nană dragă, că deschide gura și o aud grăind: Bună demineața, nană! Hie-ți milă și dă-mi și mie o plăcintă că tare-s flămîndă! — Doamne, Măicuță Sfîntă! făcu fata Nodului. Așa strigase la ceasul Întîmplării și gazda, scăpînd vasul din mînă și fugind În casa dinainte după bărbat: — Sai, Mitrule, că ia cățaua dracului! Mitru a sărit cu furca, dar n-a mai apucat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
le poți duce atîta de lesne și cum poți fuji atîta de tare, nană dragă? — Am io, nană, puteri la care alții nici nu cutează a cujeta. Te ajut că și dumneta m-ai ajutat o dată cînd am fost tare flămîndă și mi-ai lăsat o plăcintă mare și rotilată cît un lovor. N-au mai scos nici o vorbă tot drumul. Binevoitoarea cu puteri necuprinse i-a așezat coșurile la poartă și nevăzută s-a făcut. Floare și gazda ei au
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Așa că eu nu-L vedeam, dar Îl auzeam vorbind... Îți aduci aminte cum te mângâia mama când erai mic? Așa era glasul Lui: fiecare cuvânt te mângâia, îți dădea apă când erai însetat și-ți ținea de foame când erai flămând... eu plângeam toată vremea... tata mă ducea de mână... nu știam încotro mergeam, dar simțeam o mulțime de oameni în jur... când mi-a spus să stau jos, el începuse deja să vorbească: "Fericiți cei săraci în duh, pentru că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nici uitarea lucrurilor rele și nedrepte... Nu, uitarea asta era ca diavolul în persoană : oamenii uitau. Dar uitau binele făcut, uitau vindecarea, uitau c-au fost vreodată bolnavi și singuri și părăsiți de toți, uitau c-au fost paralizați, neputincioși, flămânzi, orbi, goniți de toată lumea și batjocoriți și alungați de pe străzile cetăților lor, uitau că erau să fie omorâți cu pietre din cauza cine știe căror greșeli adevărate sau nu și că El i-a vindecat, i-a salvat, i-a saturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
acolo trece timpul, iar eu o să stau pe umerii lui Vishnu și, cum trece, cum îl prind ! Da' n-am ajuns. Mai bine ajutați-mă să mă urc până la picioarele lui și pe urmă mă descurc eu ! Cel mare : Ești flămând; cade noaptea și rămâi singur. Și așa e de mirare că nu ți-au venit de hac până acu' șerpii sau vreun tigru. Mai bine hai cu noi. Știi, l-am văzut pe învățătorul acela nou, care-și spune "Geamănul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]