1,339 matches
-
era că această viziune jignea acel teritoriu luminos, gingaș și pur pe care nici ultimul ticălos nu l-ar putea jigni în mod sincer și liniștit: am numit sufletul omenesc. Cum se întâmplă adesea, întrebarea a fost provocată de un fleac. La început, n-am sesizat nimic deosebit. Ce poate fi deosebit în faptul că sub acțiunea cocainei trăiești sentimente înalte și nobile (o iubire isterică pentru oameni, o bunătate anormală etc.), iar după ce acțiunea cocainei încetează, pun stăpânire pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
din cauza biciului nou, abia cumpărat), peste care purta un pardesiu tot din tweed englezesc, dar cu-n alt desen. În măsura În care aparențele nu Înșală, și În ciuda oboselii evidente, dădea impresia unui om mulțumit de sine, nu din pricina biciului cumpărat (era un fleac), ci fără Îndoială și a treburilor bine făcute. Fiindcă (vezi Doamne!) era și asta o Împlinire, să-ți Înscrii fiicele la gimnazium, printre copiii „de familie bună“, cum se zice. Fără Îndoială că fusese nevoie de oarecare protecție, și pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o să trebuiască să-i chem pe cei de la morgă. O să ne ocupăm de cartea asta mai Încolo. În treizeci și opt de ani, Încă n-am văzut nici una care s-o zbughească la fugă. Nu știți cît vă mulțumesc... — Lasă fleacurile. Dacă te-am lăsat să intri, e din respect pentru tatăl dumitale, altminteri te-aș fi lăsat În stradă. Fă-mi plăcerea și urmează-mă. Iar dacă te porți cum trebuie, poate că o să-ți povestesc ce știu despre prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vorbă, Își bătea vechea soție cu Înverșunare și cu prea puțin discernămînt. Protifînd de aceste rare și beligerante momente de intimitate, Sophie Încerca să se Împace cu el susurînd vorbe de dragoste, dăruind mîngîieri iscusite. Pălărierul nu era amator de fleacuri, iar talazul dorinței i se evapora În cîteva minute, dacă nu În cîteva secunde. Din aceste asalturi În cămașa de noapte suflecată n-a rezultat nici un copil. După cîțiva ani, Antoni Fortuny s-a lăsat păgubaș să mai viziteze dormitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
s-a demonstrat doar cu câteva ore în urmă cu ocazia aprinderii organizate a luminilor din clădiri, e scrupulos în cel mai înalt grad ori de câte ori sunt implicate în el autorități superioare, care, după cum este mai mult decât știut, pentru orice fleac, nu numai că cer explicații rapide și complete celor care greșesc, dar le și taie capul din când în când. Mai sunt zece minute până la șapte, la ora asta mulți dintre cei care încă lenevesc trebuiau să fie deja pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
gulerul. O sală care se privește și încetează să mai respire. În tăcerea lăsată procurorul arunca primele sale cuvinte. Iar tăcerea se destrăma. Niciodată mai mult de cinci file, indiferent de cazul judecat. Sistemul procurorului era simplu ca bună ziua. Fără fleacuri. Zugrăvirea rece și minuțioasă a crimei și a victimei, e suficient. Dar asta înseamnă deja mult, mai ales când nu lași deoparte nici un detaliu. Cel mai adesea, raportul medicului îi servea ca breviar. Se ținea de el. Îi era de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Dar cât timp o personalitate este activă, ea trece peste „lucrul imediat următoare”. Personajul, pe de altă parte, acumulează. Nu este niciodată gândit independent de ceea ce a realizat. E ca o bară de oțel pe care atârnă o mie de fleacuri - lucruri uneori strălucitoare, ca ale noastre, dar pe care le folosește cu o mentalitate rece. — Iar câteva dintre cele mai radioase lucruri pe care le posedam au căzut de pe bară tocmai când aveam mai mare nevoie de ele, a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
prefacem. AMORY: Dacă am face-o, ar fi o iubire strașnică. ROSALIND: De ce? AMORY: Fiindcă, Într-un fel, egoiștii sunt capabili de mari iubiri. ROSALIND (răsfrângându-și buzele): Prefă-te. (Se sărută cu multă atenție.) AMORY: Nu-ți știu Îndruga fleacuri dulci. Dar ești foarte frumoasă. ROSALIND: Nu asta vreau să aud. AMORY: Dar atunci ce? ROSALIND (tristă): O, nimic... numai că-mi doresc sentiment, sentiment adevărat... Și nu-l pot găsi. AMORY: Eu nu găsesc În lume decât sentiment - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
apartament. Tom era ocupat cu scrierea unei recenzii pentru The New Democracy, În redacția căreia lucra. S-au privit un moment În tăcere. — Ei? — Ei? — Pentru Dumnezeu, Amory, cum te-ai ales cu ochiu’ ăla-nvinețit și cu maxilarul umflat? — Un fleac, a râs Amory. A jupuit haina de pe el și și-a dezgolit umerii. Aici să te uiți! Tom a fluierat Încet. — Ce te-a lovit? Amory a râs din nou. — Ia, o grămadă de oameni. M-au bătut. Serios. Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
tocmai i‑a chemat pe cei mici la el, deși poate că ei au la vremea asta ceva mai bun de făcut. Ministranții stau jos și se odihnesc în timpul predicii, cei mai mulți se gândesc la tot felul de prostii, măgării sau fleacuri de la școală, ceea ce pe Dumnezeu nu‑l deranjează, doar știe care sunt grijile celor mici și le ascultă cu îngăduință. Dar Rainer se gândește chiar la EL, la Dumnezeu însuși, căruia vrea să‑i încredințeze grijile sale; pentru scurt timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
frecventa pe mai-marii zilei, pe cei puternici, a călători, a face politică sunt tot atâtea vicii, perversiuni și obiective care corup existența. Căutarea acestor false valori nu poate duce decât la decepție, deziluzie și regrete. Ficțiuni, praf în ochi, frivolități, fleacuri și vanități... în schimb, plăcerile bune, cele ale filosofului, întrețin o relație directă cu a fi. De altfel, numiții filosofi pot gusta aceleași plăceri ca și ceilalți - de exemplu, prostituatele trecute ale lui Aristene, dar și prăjiturile și mesele bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
departe de școlile filosofice ateniene și dominante îplatonism, aristotelism), Epicur nu se va închina, evident, fantasmelor platoniciene - superioritatea Atenei, aristocratismul visceral, elitismul reacționar, conservatorismul politic, ezoterismul pedagogic, spiritualismul dualist, deismul arhitectonic, societatea politică închisă, imobilă, sfetnicul prințului, filosoful-rege și alte fleacuri ale unui Platon poreclit de Epicur „Cel numai aur” și recuzat în mod constant, așa cum o dovedește filosofia sa. Epoca e pe potriva statutului social al gânditorului: da, nu-i grozavă... Atena a pierdut bătălia de la Cheroneea î338) și își vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
să aplaudăm un parnasianism umoristic. Dovadă această caricatură în fiare a lui Hérédia: "Tiara grea pe frunte, de aur gros bătut, S-a făurit frumoasă Acum vreo șapte veacuri, Lucrată în robie de meșter priceput, A-mpodobit tripticul cu gingășii și fleacuri." (Mitra lui Grigore) Emfaza demonstrativă din această manieră devine gesticulatoare în următorul ecce-homo: "Să bat noroiul vremii Cu ochii-nchiși. Hlamida Să-mi scoată-n drum nerozii, Din cârciumi grași și beți. Ca fluturii, ce rabdă Să-i poarte-n
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Ne sosește din Belize Doar această verticală Nu iubește bisectoarea C-a făcut prea des escală Unde zace vrăjitoarea Vreun secret? Nici un mister Pentru vorbele de tâlc Înțelepții fără fler, Închid gura și tac mâlc Crește iar harababura Pentru orișicare fleac Și lumea temperatura Începutului de veac Rânduri, rânduri ghinioane Unul altuia-și fac loc: Programăm revelioane Care nu vor avea loc S-a-ngustat mereu arena Măscăricii ies în față Cine curăță carena Șade atârnat de-o ață Unghiuri drepte, unghiuri strâmbe
CREŞTE IAR HARABABURA de ION UNTARU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364574_a_365903]
-
NEputinței de a genera” (Luca Pițu, Naveta esențială, editura Moldova, Iași, 1991, p. 164. Tot aici se fac și alte trimiteri interesante la androgin ). Cocoșul zămislește simbolic păsări, cirezi de vite și o movilă de galbeni, pe cînd găina - un fleac de mărgică, pe care o înghițise pe drum. Găina, ce simbolizează pe babă, este omorîtă în bătaie, baba ajungînd o comică găinăreasă, iar cocoșul trăiește în bogăție ca “un irod din cei frumoși”: nefertilitate plină de batjocură, fertilitate îmbelșugată, urîțenie-frumusețe
BABE, STERPĂCIUNI ŞI FETE RODITOARE (I) de MARIA PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361271_a_362600]
-
de ai noștri. Nu am intrat cu ei în vorbă. Copiii aruncau cu mingii din cârpe să dărâme niște cutii de conservă din tablă, așezate una peste alta în formă de piramidă la o mică distanță de tejghea. Obișnuitele noastre fleacuri românești de bâlci. Lipseau totuși cei care să joace alba - neagra cu norvegienii. Câștigul celor îndemânatici erau niște cravate mari și late, în culori stridente, pe care aveau imprimate diverse înscrisuri hazlii. Și feciorul lui Bogdan avea la gât una
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
la un hoț.Cred că îl voi arunca pe fereastră într-o bună dimineață, dacă mă enervez.Că ne face viața pulbere cu râsul lui de șmecher. DarGigi n-o mai asculta.Se scufundase din nou în valurile televizorului. -Lasă fleacurile,Silvica,nu mai bruia!Uită-te,să vezi cum s-a ales praful de pădurile noastre!Să vezi ce jaf au făcut ăștia!Astea probleme,dragă! Silvica se ghemuiește lângă el și-l mângâie peste tot:Ia să văd!La
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
leagănele mecanice sau alte construcții distractive de bâlci, niște românași de ai noștri. Nu am intrat cu ei în vorbă. Copiii aruncau cu mingii din cârpe să dărâme niște cutii de conservă din tablă, așezate una peste alta în piramidă. Fleacurile noastre românești. Lipseau totuși cei care să joace alba - neagra cu norvegienii. Câștigul celor îndemânatici erau niște cravate mari și late, în culori stridente, pe care aveau imprimate diverse înscrisuri hazlii. Și feciorul lui Bogdan avea la gât una violet
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360960_a_362289]
-
în casa soacrei. Ea a plecat în ‘65 la Paris și, după un timp, când el a venit să viziteze Franța, s-au văzut zi de zi, vreme de o lună, numai pentru plăcerea de a se certa din orice fleac. De dragul vremurilor trecute. Peste ani, s-au reîntâlnit în “Capșa” și el a întrebat-o: “De fapt, tu de ce m-ai lasat pe mine?”. Iar Aurora i-a răspuns: “Nu știu, Marine...”. Ultima oară s-au văzut cu puțin înainte
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
în Codul Penal al României, adevărat coteț legislativ. Patria a ajuns o șatră din ‘’Țiganiada’’ neguvernabilă. Suntem genul de stat idiot. Nu putem să fim etichetați ca trăind într-o țară de căcat, de parveniți-maneliști. Țara celor o mie de fleacuri. Sau că România colcăie de jeguri. Reprofilate. Suntem o țară bogată, dar care trebuie musai să fie nelocuită. Nu putem continua, cel puțin aceia care avem toate țiglele pe casă, să tratăm libertatea cu seriozitatea badmintonului pe plajă. Educația înaltă
PREA NE JELIM SI BARFIM CA NISTE CURVE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1022 din 18 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363208_a_364537]
-
SCHIȚE UMORISTICE (56) - OAMENI ȘI ANIMALE Autor: Dorel Schor Publicat în: Ediția nr. 1813 din 18 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cearta dintre Boris Glazpapier și dentistul Kleinergrois a început într-o seară, la un pahar de bere, de la un fleac atât de puțin important încât a doua zi aproape nimeni nu-și mai amintea exact amănuntul. Fapt este că, puțin înfierbântați de ceartă, uzați de căldura zilei și cu nervii răsuciți, cei doi au depășit motivul inițial și și-au
SCHIŢE UMORISTICE (56) – OAMENI ŞI ANIMALE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368527_a_369856]
-
băștinași. În prima jumătate sunt câteva hoteluri și magazine cu opere europene și opere de artă locală. În jumătatea orașului locuită de băștinași este un mare bazar, unde aproape tot ce se vinde este lucrat în partea locului și doar fleacurile mărunte ca nasturii sau lucrurile din sticlă sunt aduse din Anglia. Tot aici poți vedea o mulțime de nuci de cocos, lămâi (destul de nearătoase și de negustoase) și ananași. Doi ananași, fiecare cântărind nu mai puțin de 3 funți, m-
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
fragmente II) ...Către G. dacă va fi interesat vreoadată să-mi cunoască părerile până la capăt! Nu că nu le-ar știi, mi-e greu să fiu destul de limpede. Cred c-a văzut și-a înțeles. E supărat pe mine pentru fleacurile pe care le mai debitez. Și care n-au nicicum aerul unui ex catedra presupus de cine știe ce îmbârligături și evidențiat adesea de conținutul lor ditirambic. Adică fără pretenția de atotștiutor și atoate- cuprinzător pe care le-ar emana ele la
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366805_a_368134]
-
destul de pronunțată tentă violacee. N-ar strica o radiografie, totuși, îmi dădusem eu părerea. Pe naiba, radiografie, n-am nici pe dracu, se grăbise să mă liniștească, de parcă eu aș fi fost cel afectat, nu el, Cucaras, ăsta e un fleac pe lângă câte am pătimit în alte dăți pe mare!... Căpătase un aer mai grav, coborându-și colțurile buzelor. Pe mare? mă arătasem surprins. Credeam că pe Dunăre ați ... Da, da, se grăbise să-mi răspundă, am navigat eu destul și
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
lui Dumitru Sinu) „Dragă nene Mitică, Că aș dori să ne mai vedem odată e foarte adevărat, dar nu se poate - nu știu câte zile mai am ca să mai vin eu la dumneata, deși distanța de la Las Vegas la Phoenix e un fleac. Să vii dumneata la mine - Doamne ferește! Vreau să vă aduceți aminte de mine și de cei ce veneau cu mine la dumneavoastră la hotel, la Long Beach și puneam pe foc sticlele de coniac, așa cum eram atunci: eu cu acordeonul
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366847_a_368176]