1,376 matches
-
orânduirea cea crudă și nedreaptă”. Dacă știai să răspunzi, scăpai, dar se întâmpla să răspunzi foarte bine și atunci răspundeai mereu. Așa i s-a întâmplat lui Sorin Roșca Stănescu, care s-a trezit cu niște bani de buzunar, un fleac de 700-800 lei, când salariul mediu era până la 1.200 lei. Ticu Dumitrescu nu știu cum a răspuns, avea gura mare ca a lui Paul Goma, a fost ascuns pentru scurt timp, atât cât să-i prindă bine la o adică, ca să
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
mai puțin, cu atât mai bine. Înainte de a închide, generalul îi amintește: "Mami te îmbrățișează, scrie-i cât mai repede posibil." (Locotenentul îi spunea bunicii lui, de când era mic, mami și generalul respecta această confuzie copilărească). Promite și adaugă un fleac provocator: "Tată, tată, te îmbrățișez mult, auzi?" Și generalul îi răspunde cu o voce, după părerea mea, schimbată, ca și când i s-ar fi pus un nod în gât: Da, aud, poartă-te bine și, dacă ai nevoie de ceva, dă-
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
obosită. Se întoarce și cade iar în hârtiile ei ca într-un puț fără fund. Și pe deasupra, soțul ei care tot nu a reluat clasificarea documentelor, în vreme ce stivele se înclină ca turnul din Pisa și amenință să se prăbușească. Un fleac poate să le distrugă fragilul echilibru în orice moment. Și pe urmă curățenia, mai mult sau mai puțin suspendată până la terminarea operațiunilor... Apoi, trebuie rezolvat și cu cărțile, înghesuite pe două și chiar trei rânduri pe rafturi. Încearcă să găsești
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
contrastând cu stilul umflat al lingușitorilor. Are deja câteva ciorne în sertar, va alege una când va fi momentul. Și, de altfel, nici nu e sigur că îl sunaseră ca să-i ceară un omagiu. Pot suna pentru tot felul de fleacuri, o informație, o documentare, sloganuri... Orice-ar fi, uite că profesioniștii ăștia ai minciunii nu mai sună! Dacă, într-adevăr, or fi sunat și o fi înțeles bine țicnita asta bătrână ce i s-a spus... La această legitimă neliniște
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fapt, mai mult a vorbit ea) despre apropiata petrecere de ziua ei. Acea petrecere care nu mă lasă să dorm în ultima vreme. Simt nevoia să-ți explic, Edo: Georgiana e colega mea de bancă, dar cu ea vorbesc numai fleacuri (am pierdut ieri minute în șir pălăvrăgind despre petrecerea ei de majorat - ce prostie!). Cu Georgiana mă simt o elevă de liceu și atât. Mi s-ar părea ridicol și nepotrivit să-i povestesc despre gândurile mele, care, oricum, nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o minte care uneori pare s-o ia razna, dar care-mi place tocmai de asta, rostește Eduard, visător. Mie-mi place așa, când o iei razna, nu mă plictisesc să te ascult. De obicei, fetele au în cap numai fleacuri... Rămân fără grai. Oare Eduard chiar îmi poate citi gândurile? Nu, e o pură coincidență, îmi spun, încercând să mă liniș tesc. îmi continui ideea, ca și cum nu s-ar fi petrecut nimic care să mă tulbure: — Nu te ironizez, mă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Nu știu de ce, sunt ferm convinsă că nu se va întoarce cu nici o idee strălucită despre acțiunea romanului. M-aș bucura dacă s-ar adeveri ce-mi spui, îi răspund, nu de faptul că-ți arde de tot felul de fleacuri! Zâmbetul îi dispare de pe chip. — Nu-i vorba de fleacuri, aici greșești! îmi spune. Merg deseori în expediții. — Păi sigur că da, expedițiile sunt importante! mârâi eu. Mai importante decât un roman pe care vrea să-l scrie o liceană
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
întoarce cu nici o idee strălucită despre acțiunea romanului. M-aș bucura dacă s-ar adeveri ce-mi spui, îi răspund, nu de faptul că-ți arde de tot felul de fleacuri! Zâmbetul îi dispare de pe chip. — Nu-i vorba de fleacuri, aici greșești! îmi spune. Merg deseori în expediții. — Păi sigur că da, expedițiile sunt importante! mârâi eu. Mai importante decât un roman pe care vrea să-l scrie o liceană tembelă! Privirea cenușie a lui Eduard se întunecă deodată. — Trebuie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
drese glasul, continuând să vorbească la fel de răgușit. — Până de curând mi se părea că lucrul cel mai fascinant care mi se poate întâmpla este să înclin după bunul meu plac balanța dintre ficțiune și realitate. Realitatea mi se părea un fleac căruia îi pot face oricând față cu brio și care nu mă poate surprinde și copleși niciodată. Dar în ultima vreme realitatea îmi trage scatoalce după scatoalce, fără milă, iar ficțiunea se duce naibii tot mai departe și tot mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
adânc o-ncremenește pe hârtie, pe care, citind-o, se naște în păreții capului tău acea rezonanța lungă care face să vezi într-adevăr că lume și viață sunt un vis. {EminescuOpVII 279} Dar, cum am zis, toate acestea sunt fleacuri pentr-un membru de la primărie. Viața are pentru el însămnătate numai întrucît se percepe taxa pentru înscrierea în condicele stării civile, moartea întrucît se percepe o taxă pentru îngropăciune și întrucît se adaogă cu unul numărul născuților și al morților
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
păhar mie, unul lui, pe care-l și deșeartă pîn-în fund. - Ascultă-mă, nepoate, tu ești un prost, zise el. Ai auzit tu vrodată despre Archaeus? - Ba nu. - Nu? Ei bine, Archaeus este singura realitate pe lume, toate celelalte sunt fleacuri - Archaeus este tot. - Ptiu! bată-te vina, unchiule, cu tot Archaeusul tău... Cum văd, [vrei] să mă iei peste picior. Cine ți-i Archaeus? - șșut! Taci, nepoate... Toate celea la vremea lor. Am să-ți spun eu îndată cine-i
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Că era pitic nici nu mai conta. ă și ce s-a întâmplat când i-ai spus? ă Ha! Draga de ea. A fost bolnavă. Dar ce zic, a vărsat toată cina. și tot ce avea să-și reproșeze erau fleacuri. Unele femei nu fac față la asemenea situații. Abia acum înțelegea cum se uita el la micuța ei Sofia. Avea ceva drăcesc în el, nimic de zis. Ceva mai mult de răutate oridnară. ă Crezi că ea l-a omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de biciul vântului. - Cine știe ce gândești dumneata acum? Poate spui că am să-ți zic de pământul acesta că este de la tatăl meu, care l-a avut de la tatăl lui și tot așa în negura timpului, sau cine mai știe ce fleac rămas din tată-n fiu și pe care nu vreau să-l strămut, crezi că mă ține aici legat de clinul acesta de pământ, te înșeli, nu asta mă ține, aici, este vorba de viața mea care trebuie s-o
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
îl va scoate pe Rotari din criptă și-i va ascunde cadavrul într-o groapă de gunoi. Aceste vorbe au fost auzite de un grădinar; urându-l pe rege din cauză că pusese să fie de mai multe ori biciuit pentru niște fleacuri, a mers la Ansoald să-i spună ce auzise cuvânt cu cuvânt. Prinzând de veste, eu,Stiliano, de nerecunoscut din pricina bătrâneții, m-am întors la Pavia cu ajutorul lui Dumnezeu și cuocrotirea lui Ago. După ce am pus la punct un plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
astfel. — Cred că ai auzit de la Otowaka. — Da, a venit și mi-a spus că te-a remarcat Domnia Sa, care te-a luat ca servitor la castel. Am fost așa de fericită, că puteam și să mor. Dacă un asemenea fleac te face atât de fericită, cum rămâne cu viitorul? Primul lucru pe care vreau să-l știi e că mi s-a permis să am un nume de familie. — Și care să fie acela? — Kinoshita, după tatăl meu. Dar numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
amestecat cu castane și cu legume uscate. Alții ar fi râs de mâncarea aceea sărăcăcioasă, dar Hideyoshi se născuse Într-o fermă sărmană și, când privea un singur bob de orez, vedea lacrimile mamei lui. Pentru el, nu era un fleac. Băiatul acela! O să se ardă. Ce păgubos. Și, luând o cârpă, apucă toartele cazanului și-l ridică. — O, vă mulțumesc, domnu’. — A, Kokuma? Tocmai Începea să se ardă, așa că l-am luat de pe foc. Pare să fi fiert exact cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Îmi știți deja numele, hai? Așa te-a strigat Maestrul Hanbei din casă, adineaori. Ai vorbit cu el din partea mea, cât timp ai fost acolo? M-a chemat pentru altceva. Cât despre dumneavoastră, dacă-i vorbesc dascălului meu despre toate fleacurile, nu fac decât să-l supăr. Așa că nu i-am spus nimic. — Auzi, auzi. Urmezi cu strictețe ordinele dascălului, nu-i așa? Sunt foarte impresionat. — Hm! Spuneți asta doar ca să vă admir. — Nu, e adevărat. Sunt nerăbdător, dar, dacă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
din Kyoto Însemna haos În Întreaga țară. În mod absolut firesc, acest eveniment urma să aibă efecte și În provincii. Fără Îndoială, chiar În acel moment, se făceau pregătiri grăbite. „Aș putea sta Îmbufnat și necăjit de tot felul de fleacuri, dar ar fi rușinos pentru un om În floarea vârstei,“ conchise Mitsuhide. Boala de piele i se vindecase la băi, iar acum, Mitsuhide se Înfățișă În grabă la seniorul său. Yoshigake abia dacă-i luă În seamă Întoarcerea, iar Mitsuhide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lovim făcând un efort pe principiul totul-sau-nimic, să ne consacrăm numele de războinici și să pierim de-o moarte glorioasă? Întrebă el calm. Deși cunoscuse mizeria și greutățile Încă din tinerețe, omul acela se maturizase și nu făcea caz de fleacuri. Acum, ajunși În acea situație, Castelul Hamamatsu clocotea de furie ca un ibric pe foc, dar, În vreme ce Ieyasu stătea acolo și susținea, mai mult decât oricare altul, o confruntare violentă, tonul glasului său nu se schimbă aproape deloc. Din acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Hideyoshi Învățase bine această lecție. Deși primise responsabilitatea de comandant suprem al campaniei, nu lua niciodată decizii majore de capul lui. Astfel, cerea sfaturi prin depeșe lui Nobunaga, deși ar fi putut părea că solicita instrucțiuni de la Azuchi pentru orice fleac. Expedia vasalii de Încredere ca emisari, pentru a prezenta rapoarte detaliate asupra situației, astfel ca Nobunaga să Înțeleagă cât mai clar ce se petrecea. Hotărându-se În maniera sa obișnuită, Nobunaga comandă imediat să se facă pregătiri de plecare. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
castel. Deși drapelul revoltei fusese În mod neîndoielnic ridicat, chiar și acum mai existau unii care doreau Înverșunați să lupte cu clanul Oda și alții care susțineau cooperarea cu foștii lor aliați. Sub același acoperiș, se certau aproape pentru fiecare fleac, iar situația era ușor de Înțeles. Murashige, care nimerise la mijloc În această dispută, Îi alungase pe trimișii lui Nobunaga și-și intensificase pregătirile militare. Acum, Îl Închisese pe Kanbei În pușcărie. „Se pare că i-a sunat ceasul. Of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
rândurile localnicilor, fie nu respecta foarte strict interdicția de a se bea sake În tabără, fiindcă se temea de antipatia soldaților. Dar, indiferent ce voiau să aducă În discuție adversarii săi, era ușor de văzut că, unul câte unul, toate fleacurile care nu meritau să ajungă la urechile lui Nobunaga se făceau auzite În Azuchi și deveneau subiecte de calomnie. Hideyoshi, Însă, nu dădea niciodată multă atenție vorbelor. Era și el, om, avea simțăminte firești, ca oricine, și nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Un samurai trebuie să vorbească stăpânit despre problemele importante, Îl mustră Shoyoken. Shoyoken nu făcea numai să-l admonesteze pe tânăr, ci Încerca și să-și liniștească nepotul. Spre deosebire de obișnuita sa manieră decisă, Katsuyori pălise, fiind surprins. — Nu e un fleac. Credeți-mă că e ceva foarte important, stăpâne, replică Genshiro, În timp ce se prosterna. Kiso Yoshimasa din Fukushima a trădat! — Kiso? Glasul lui Shoyoken exprima un șoc care era jumătate Îndoială, jumătate refuz. Cât despre Katsuyori, el probabil ghicise deja că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
din necesitate. — Din necesitate? Katsuie Își netezi cutele kimonoului. Era Încă Înainte de ora amiezei, așa că arșița Încă nu devenise prea apăsătoare dar, din cauza grosimii hainelor și a iritației de piele, se simțea extrem de incomod. Așa ceva ar fi putut părea un fleac, dar Îi influența tonul vocii și-l făcea să aibă o expresie Înverșunată. După Yaganase, opinia lui Katsuie despre Hideyoshi trecuse printr-o schimbare. Până atunci, Îl considerase pe Hideyoshi inferiorul lui și era de părere că nu fuseseră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
el, cât ceva care-l rodea pe dinăuntru. Hideyoshi, Însă, Îl trată ca pe un om beat, vorbindu-i aproape cu afecțiune. — Te-ai Îmbătat, spuse el. — Ce?! scutură Genba violent din cap, Îndreptându-și poziția. ăsta nu-i un fleac, să-l lepezi dând vina pe beție. Ascultă. Mai adineaori, În capelă, când Seniorul Nobuo și Seniorul Nobutaka și toți ceilalți generali au venit să se Închine la sufletul Seniorului Nobunaga, n-ai stat dumneata pe locul de onoare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]