567 matches
-
concrete, derivative, relațional-concrete și pur relaționale), patru tipuri de tehnici morfematice (limbi izolante, aglutinante, fuzionante și simbolizante) și trei tipuri structurale (limbi analitice, sintetice și polisintetice), cu diferite grade de amalgamare și relativizare. În funcție de parametrul gradului de sinteză al formațiilor flexionare el distinge: limbi analitice (care utilizează mai ales mărci gramaticale mobile, auxiliare și prepoziții), limbi sintetice (care folosesc prioritar afixe - sufixe gramaticale și desinențe -, legate de rădăcina cuvintelor) și limbi polisintetice, numite și incorporante (care încorporează într-un singur cuvînt
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
izolante (limbi lipsite de morfologie, numite și monosilabice sau amorfe, în care fiecare cuvînt este echivalentul unui singur morfem), limbi aglutinante (limbi care utilizează afixe gramaticale cu poziție fixă în cuvînt și cu sens unic, analizabil separat), limbi fuzionante (limbi flexionare care utilizează și ele afixe gramaticale, dar un același afix are mai multe valori, fapt ce face dificilă segmentarea afixelor) și limbi simbolizante (limbi care, pe lîngă afixe, folosesc o serie de alternante fonetice, deplasări ale accentului sau reduplicarea rădăcinii
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
urmare, existentă universaliilor lingvistice. La nivelul structurii de suprafață, tema și rema se exprimă prin diferite mijloace gramaticale. În lucrarea Ein "typologisches Konstrukt"141, Skalička postulează existența a cinci constructe tipologice, care pot fi dominante într-o limbă istorică: 1) flexionar că în latină sau cehă; 2) aglutinant că în maghiară sau japoneză; 3) izolant sau analitic că în franceză sau engleză; 4) polisintetic că în vietnameza și chineză; 5) cu flexiune internă că în arabă. După cum se poate observa, sensul
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
treilea grup important este format din limbile (mai ales din Asia orientala, dar și din Africa) ce utilizează pentru segmentarea tema - remă mijloace morfologice (în majoritatea cazurilor particule polisintetice sau afixe aglutinante)142. De pildă, în limbile dominate de tipul flexionar apare o alternanta de rădăcini (eventual cu o singură desinența pentru o formă lexicala dată), ceea ce implică un amalgam de funcții ale desinențelor (acestea pot exprima, simultan, cazul, numărul și genul sau persoană, numărul, timpul și modul)143. Relativitatea importanței
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
prin urmare, o deosebire esențială față de tipologia lingvistică tradițională, în care conceptul de tip lingvistic desemnează de obicei "un ansamblu coerent de procedee de structurare lingvistică, mai ales în planul expresiei"151 și care face să se vorbească despre limbi flexionare, aglutinante, izolante, incorporante etc. Dimpotrivă, așa cum am văzut deja, Coșeriu consideră tipul lingvistic drept "nivelul structural cel mai înalt care poate fi obiectiv constatat într-o limbă, mai precis nivelul tipurilor de funcții și de procedee, al principiilor manifestate prin
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
etc. 4.3.2. Criterii morfologice Cea mai cunoscută clasificare morfologica împarte limbile în: - izolante (amorfe): cuvintele sînt invariabile - chineză - neizolante - aglutinante: adaugă la un cuvînt o serie de afixe detașabile, ce pot fi analizate și separat - maghiară, turcă, basca; - flexionare - sintetice: raporturile dintre cuvinte se exprimă prin morfeme care fuzionează - română; - analitice: raporturile sintagmatice se realizează cu ajutorul prepozițiilor, verbelor auxiliare etc. - franceză, engleza; - polisintetice (incorporante): considerate și subtip al limbilor izolante, realizează secvențe lingvistice unitare foarte lungi și complexe, care
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
sau prin topica. Aglutinanta - turcice, mongolice, fino-ugrice, tunguso-manciuriene, samoiede, dravidiene, bantu, japoneză, gruzina, basca etc. Aglutinarea este un tip special de afixare, întîlnită în limbi precum cele uralo-altaice sau nigero-congoleze, spre deosebire de fuziunea specifică flexiunii. Limbile aglutinante se aseamănă cu cele flexionare prin faptul că un cuvînt ia forme diferite în funcție de diferite valori gramaticale, dar morfemele lexicale și gramaticale care se aglutinează exprimă categorii distincte. Iată cîteva exemple 168: - în turcă: ev = casă, ev-in = casă + genitiv (casei), ev-ler = casă + plural (case), ev-ler-im
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
caselor mele) - în kazaha: ara = albina (N sg.), ara-ga (D sg.), ara-lar (N pl.), ara-lar-ga (D pl.) - în maghiară: kert = grădină, kert-ek = grădină + plural, kert-ben = grădină + locativ, kert-ek-ben = grădină + plural + locativ - în swahili: ki-su = singular + cuțit, vi-su = plural + cuțit Flexionara (fuzională): limbile indo-europene, afro-asiatice Tipul flexionar este caracterizat îndeosebi prin următoarele particularități: a) o unitate lexicala este poliforma în vorbire, variațiile formale datorîndu-se unor valori gramaticale diferite și fiind realizate prin afixare (prefixe, infixe, sufixe) sau prin alternante interne (alternante
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
N sg.), ara-ga (D sg.), ara-lar (N pl.), ara-lar-ga (D pl.) - în maghiară: kert = grădină, kert-ek = grădină + plural, kert-ben = grădină + locativ, kert-ek-ben = grădină + plural + locativ - în swahili: ki-su = singular + cuțit, vi-su = plural + cuțit Flexionara (fuzională): limbile indo-europene, afro-asiatice Tipul flexionar este caracterizat îndeosebi prin următoarele particularități: a) o unitate lexicala este poliforma în vorbire, variațiile formale datorîndu-se unor valori gramaticale diferite și fiind realizate prin afixare (prefixe, infixe, sufixe) sau prin alternante interne (alternante vocalice sau consonantice); b) semnificantul morfemelor
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
feminin), a numărului (singular), dar și a cazului (nominativ și acuzativ) și a determinării (articol hotărît). Gradul de flectivitate este diferit de la o limbă la alta, chiar dacă acestea fac parte din aceeași familie sau chiar din aceeași ramură: latină este flexionara în mai mare grad decît româna, română decît franceză; tipul flexionar este mai puternic în islandeza că în germană, dar mai puternic în germană decît în engleză etc. În general se considera că slăbirea dusă pînă la dispariție a flexiunii
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și a determinării (articol hotărît). Gradul de flectivitate este diferit de la o limbă la alta, chiar dacă acestea fac parte din aceeași familie sau chiar din aceeași ramură: latină este flexionara în mai mare grad decît româna, română decît franceză; tipul flexionar este mai puternic în islandeza că în germană, dar mai puternic în germană decît în engleză etc. În general se considera că slăbirea dusă pînă la dispariție a flexiunii (evidență, în cazul limbilor romanice, la franceză) marchează o trecere de la
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
mai puternic în islandeza că în germană, dar mai puternic în germană decît în engleză etc. În general se considera că slăbirea dusă pînă la dispariție a flexiunii (evidență, în cazul limbilor romanice, la franceză) marchează o trecere de la tipul flexionar către tipul izolant. Limbile flexionare sintetice (limbile indo-europene vechi: sanscrita, greacă, latină, slavă comună etc.) exprimă raporturile gramaticale în interiorul cuvîntului, cu ajutorul unor morfeme care fuzionează (adică nu se adaugă în succesiune, ca în cazul limbilor aglutinante). Limbile flexionare analitice (majoritatea
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în germană, dar mai puternic în germană decît în engleză etc. În general se considera că slăbirea dusă pînă la dispariție a flexiunii (evidență, în cazul limbilor romanice, la franceză) marchează o trecere de la tipul flexionar către tipul izolant. Limbile flexionare sintetice (limbile indo-europene vechi: sanscrita, greacă, latină, slavă comună etc.) exprimă raporturile gramaticale în interiorul cuvîntului, cu ajutorul unor morfeme care fuzionează (adică nu se adaugă în succesiune, ca în cazul limbilor aglutinante). Limbile flexionare analitice (majoritatea limbilor indo-europene actuale) folosesc mijloace
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de la tipul flexionar către tipul izolant. Limbile flexionare sintetice (limbile indo-europene vechi: sanscrita, greacă, latină, slavă comună etc.) exprimă raporturile gramaticale în interiorul cuvîntului, cu ajutorul unor morfeme care fuzionează (adică nu se adaugă în succesiune, ca în cazul limbilor aglutinante). Limbile flexionare analitice (majoritatea limbilor indo-europene actuale) folosesc mijloace sintactice de exprimare a raporturilor gramaticale (așa-numitele instrumente gramaticale de tipul prepozițiilor, verbelor auxiliare etc.). După cum am mai arătat, nu există tipuri flexionare pure: clasificarea limbilor flexionare se face în funcție de preponderenta tipului
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
adaugă în succesiune, ca în cazul limbilor aglutinante). Limbile flexionare analitice (majoritatea limbilor indo-europene actuale) folosesc mijloace sintactice de exprimare a raporturilor gramaticale (așa-numitele instrumente gramaticale de tipul prepozițiilor, verbelor auxiliare etc.). După cum am mai arătat, nu există tipuri flexionare pure: clasificarea limbilor flexionare se face în funcție de preponderenta tipului sintetic sau a celui analitic; de exemplu, limba română este mai sintetică decît alte limbi romanice. Limbile de tip polisintetic (de pildă, unele limbi amerindiene), numite și incorporante, folosesc secvențe lingvistice
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în cazul limbilor aglutinante). Limbile flexionare analitice (majoritatea limbilor indo-europene actuale) folosesc mijloace sintactice de exprimare a raporturilor gramaticale (așa-numitele instrumente gramaticale de tipul prepozițiilor, verbelor auxiliare etc.). După cum am mai arătat, nu există tipuri flexionare pure: clasificarea limbilor flexionare se face în funcție de preponderenta tipului sintetic sau a celui analitic; de exemplu, limba română este mai sintetică decît alte limbi romanice. Limbile de tip polisintetic (de pildă, unele limbi amerindiene), numite și incorporante, folosesc secvențe lingvistice unitare foarte lungi și
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
incoativa 170) a procesului + "a mînca" = "am terminat de a începe să mănînc"171. Indicele de fuziune, combinat cu indicele de sinteză se utilizează pentru clasificarea unei limbi în funcție de ușurință cu care putem segmenta cuvintele în morfemele constitutive: în limbile flexionare (fuzionale) morfemele sînt uneori greu recognoscibile, în timp ce în limbile aglutinante cuvintele sînt simple concatenări de morfeme clar delimitate. Clasificările din perspectiva morfologica mai pot avea în vedere: sistemul de cazuri morfologice (da/nu), genul gramatical sau clasele nominale (da/nu
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
reproducem în continuare descrierea tipologica a limbii române, din articolul tip(ologie) din Enciclopedia limbii române, realizat de Mioara Avram: "În clasificarea tipologica tradițională, bazată exclusiv sau preponderant pe morfologie (de aceea numită și morfologica), română este o limbă neizolata flexionara, cu flexiune mixtă: sintetică și analitică (și cu evoluție parțială de la sintetism la analism); în ce priveste formarea cuvintelor, datorită predominării sufixării, este o limbă de tip derivativ (cu dezvoltări recente ale compunerii). Caracterizările tipologice moderne sînt mai detaliate și
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
externe (sintagmatice; perifaze) pentru funcțiuni externe (nerelaționale [= cazul, gradele de comparație])'; română corespunde acestui tip romanic chiar mai bine decît alte limbi romanice prin caracterul enclitic al articolului sau hotărît, prin dublă marcare (desinența și alternante fonetice) a unor forme flexionare sau prin înlocuirea fără excepție a exprimării sintetice a gradului comparativ cu construcții analitice. Unii lingviști vorbesc și de corespondență romanei cu tipul lingvistic balcanic, insuficient definit pînă acum; că trăsături ale acestuia s-au relevant: 'demonstrativitatea' și 'verbalitatea' (E.
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
dovezi că limbile indo-europene ar fi mai recente decît celelalte grupuri de limbi și cea după care "el definește limbile indo-europene după un numar arbitrar de trăsături, nu dintre cele mai importante și care au o largă răspîndire în limbile flexionare; armonia vocalica e caracteristică tipului aglutinant, iar construcția ergativă a fost postulata de unii cercetători și pentru fazele arhaice ale indo-europenei"243. Cele șase trăsături nu sînt adecvate pentru definirea limbilor indo-europene pentru că, deși pot servi la descrierea lor într-
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și palatale sînt aranjate în trei serii corelative). - numeroase consoane care se articulează în zona posterioara a aparatului fonator (în gît). - existența unui ansamblu de consoane numite emfatice (glotale, faringale sau implozive), realizate printr-un suflu expirator mărit. - sînt limbi flexionare 264. - cea mai cunoscută trăsătură a limbilor afro-asiatice este triliteralitatea (radicalul cuvîntului este format din trei consoane, singurele care se notează în scriere), diversele categorii gramaticale fiind exprimate prin alternante vocalice (așa-numita flexiune internă 265), dar și prin prefixe
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
din Coasta de Fildeș) neclasificată. În privința trăsăturilor comune ar fi de semnalat, la nivel fonetic, armonia vocalica, absența grupurilor consonantice (dar prezenta consoanelor prenazalizate de tipul mb, nd, ŋg), predominantă silabelor deschise (consoana + vocală). La nivel morfologic aceste limbi sînt flexionare, cu o morfologie a grupului nominal extrem de complexă (numeroase clase nominale care pot marca diferențe precum uman vs. animal vs. inanimat sau masculin vs. feminin, precum și categorii care exprimă nume abstracte, locuri, grupuri de obiecte etc.), bazată înseosebi pe folosirea
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
tabassaran, rutulă, udi, cecena, ingușă, hunzib, dido etc.) și vest-caucaziană cu cinci limbi (abază, abhază, adîghei, kabardiană, ubîcă). Sistemele consonantice sînt extraordinar de bogate (limba ubîcă are 84 de consoane!), iar tipologic sînt un amestec între limbile aglutinante și cele flexionare. Unele limbi caucaziene sînt ergative. Mai ales grupul de nord-vest are trăsături comune cu limba basca (Spania, Franța), ceea ce i-a făcut pe unii lingviști să vorbească de o familie ibero-caucaziană (euskaro-caucaziană). A mai fost comparată și apropiată de limbi
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
SOV etiopiana (guèze), latină 6. afrikaans O Africa de Sud / N Namibia; cea mai tînără dintre limbile germanice, născută din olandeză vorbită de coloniștii buri veniți în secolul al XVII-lea în Africa de Sud din Java familia indo-europeană, ramura germanica, grupul occidental; accentuala; flexionara; tendința de trecere la tipul izolant; SVO latină 7. ainu N Rusia (insula Sahalin), Japonia (insula Hokkaido); vorbită în insulele Kurile pînă la mijlocul secolului al XIX-lea, implantata apoi în insula japoneză Hokkaido; limba pe cale de dispariție; a nu se
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
cu patru litere suplimentare (după 1938) 13. amharica O Etiopia / N Israel, Egipt, Djibouti, Yemen, Sudan, Eritreea; după numărul de vorbitori este a doua limba semitica după arabă, înaintea limbilor tigrină și ebraica familia afro-asiatică, ramura semitica, grupul de sud; flexionara de tip analitic; SOV; adj. - subst. alfasilabarică etiopiana (ge'ez abugida) 14. apasă N, vorbită în S-V Americii de Nord; considerată și grup de sapte limbi vorbite de populații apașe și navajos: apasă de cîmpie, chiricahua, mescalero, navajo (cei mai multi vorbitori), apasă
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]