1,615 matches
-
foarte călduroasă și secetoasă, în anul acela funest al războiului civil -, zări zidurile orașului Poetovium, cel mai frumos din Pannonia, ridicat pe malul de mizănoapte al Dravei. Râul străbătea marea câmpie, îndreptându-se spre Dunăre; galbenul întunecat al câmpurilor de floarea-soarelui alterna cu verdele viței-de-vie de pe dealuri. Emoționat, Antonius se gândi la Mithra, zeul câmpiilor. În valea ce se întindea în fața ochilor lui, pe malurile Dravei, mâinile credincioșilor săpaseră primele mithraea în măruntaiele pământului, din care se născuse zeul. De la Poetovium
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cuprindă cu totul, să ia o înghițitură mirifică, una care să devină parte din el pentru totdeauna. Ah, de-ar putea să-și dea viața pe acest lux al nemișcării, de-ar putea sta cu fața înspre după-amiază ca o floarea-soarelui și învăța tot ce era de știut în livada aceasta: fiecare insectă care se târa pe acolo, mirosul pământului gras de sub ierburi, foșnetul funzelor, calea pe care o străbătea prin frunziș, limba încolăcită în jurul fiecărui nume. Apoi, pe măsură ce după-amiezile deveneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pîndă. Însă tatălui dumitale nu-i spune nici o vorbă despre toate astea, ori o să sfîrșească prin a face o piatră la rinichi. Și ce vrei să-i spun? De mult bănuiește ceva. — Spune-i că te duci după semințe de floarea-soarelui. — Dar de ce trebuie să mergem taman la „Els Quatre Gats“? — Fiindcă acolo fac cele mai bune sandvișuri cu cîrnați pe o rază de cinci kilometri și undeva trebuie să stăm de vorbă. Nu-mi fi prăpăstios și fă cum Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că păsările cerului nu muncesc, atunci apostolul cum Îndrăznește să spună că muncesc?” Își spuse masterandul. Oliver a căutat să pună În practică preceptele lui Iisus: săptămâni Întregi a umblat pe câmp, umplându-și gușa cu semințe de in și floarea-soarelui... Și-a clădit un cuib din rămurele, din lut și paie Într-un stejar Înalt și a Înnoptat acolo multă vreme. Seara Își făcea culcuș, ascunzându-și capul subsuoară, iar dimineața, după ce Înălța un tril spre un soare ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
al fructelor acelei plante. Se și miră cum de nu-și dădea seama plângăreața de soră-sa (sau ce fel de rudă Îi va fi fost fetița aceea) că el se ascundea mai ales acolo, În preajma gardului din bețe de floarea-soarelui, și de ce nu-l căuta Întâi acolo. Despre casă nu-și amintește multe lucruri. Era lipită cu lut amestecat cu balegă de cal pe pereți și pe jos, avea o tindă umbroasă. Crede chiar că imaginile pe care le păstrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
el Îl Împiedica să-și amintească detalii despre acele persoane sau lumina scăzută, Întunericul, mai bine zis. Crede chiar că o singură dată i s-a Întâmplat să se ducă și seara să se ascundă În tufișul de lângă gardul de floarea-soarelui. Poate asta se Întâmpla În aceeași lungă și schimbătoare zi de vară. Întunericul abia transformase umbrele Într-un zid negru și continuu când ieșise din casă, auzise zgomotul specific al unui sat cuprins de toropeala nopții de vară, lătrat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
în tonuri galben-aurii. Mobile grațioase stil Louis XVI, un mic birou cu partituri deschise și foi scrise de mână, de parcă doar cu câteva minute înainte Maestrul și-ar fi părăsit însemnările, dispărând în altă odaie, apoi o spinetă, vase cu floarea-soarelui, o harpă fără corzi, de pe vremea lui Mozart, fotografii, tablouri vechi, iar pe peretele central o pânză uriașă a Ioanei: pete de soare și de verde. Ne-am așezat pe canapeaua moale, de culoarea po rumbului, fermecate de atmosfera obiectelor
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
abstract și declara: „Nu picta ceea ce vezi, ci ceea ce simți.“ Am mai avut o mare pasiune: pe Vieira da Silva, o pictoriță portugheză genială care trăia la Paris. Într-un elan de admirație, i-am trimis un buchet imens de floarea-soarelui. Nu știu de ce mi s-a întors înapoi. 85 PICTURĂ, MUZICĂ ȘI POEZIE Am cunoscut-o cu puțin înainte să ne părăsească. Nu-ți poți imagina ce tristă am fost atunci... — Vieira da Silva era o discipolă de-a lui
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
în tonuri galben-aurii. Mobile grațioase stil Louis XVI, un mic birou cu partituri deschise și foi scrise de mână, de parcă doar cu câteva minute înainte Maestrul și-ar fi părăsit însemnările, dispărând în altă odaie, apoi o spinetă, vase cu floarea-soarelui, o harpă fără corzi, de pe vremea lui Mozart, fotografii, tablouri vechi, iar pe peretele central o pânză uriașă a Ioanei: pete de soare și de verde. Ne-am așezat pe canapeaua moale, de culoarea porumbului, fermecate de atmosfera obiectelor din
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
abstract și declara: „Nu picta ceea ce vezi, ci ceea ce simți.“ Am mai avut o mare pasiune: pe Vieira da Silva, o pictoriță portugheză genială care trăia la Paris. Într-un elan de admirație, i-am trimis un buchet imens de floarea-soarelui. Nu știu de ce mi s-a întors înapoi. Am cunoscut-o cu puțin înainte să ne părăsească. Nu-ți poți imagina ce tristă am fost atunci... — Vieira da Silva era o discipolă de-a lui Klee? — Nu, n-avea nimic
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
timp mi se aranjează părul. Mă amuză cu povestioare și glume. Stă în spatele meu, în vreme ce eu stau cu fața la oglindă. Cel care îmi face părul mi-l netezește mai întâi cu apă parfumată, aApoi, îl dă cu ulei din extract de floarea-soarelui de munte. După ce îl piaptănă, mi-l răsucește în sus. În această dimineață, încearcă să-i dea forma unei lebede. Toată treaba asta mă enervează și devin iritată. Pentru a mai liniști apele, An-te-hai mă întreabă dacă aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
asta posibil? Patroana pocnește din degete. Pe o ușă laterală intră două fete. Au în jur de nouăsprezece ani și sunt îmbrăcate în robe subțiri de brocart. Deși au trăsături plăcute, nu arată nici un fel de ospitalitate. Scuipă semințe de floarea-soarelui, își aruncă papucii și se urcă în pat. Desfăcându-și picioarele, se ghemuiesc deasupra ouălor ca două găini. Patroana pocnește iarăși din degete și fetele încep să-și legene fundul. Priveliștea e de un comic insuportabil și nu reușesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
țăranii. Fără a ajunge la alt rafinament, învățătorii aceștia întorseseră spatele culturii părintești iar aceasta se vădea pînă și în nazalele și nearticulatele lor vocalizări. Clădită din perne de carne deasupra cărora pluteau niște zulufi vopsiți, părînd o turtă de floarea-soarelui, la „alu’ Zup” îi mijeau ochii din fundul unor găuri stacojii; obrajii ei zîmbeau ca două paranteze galeșe care începeau de lîngă nas, în timp de sub rochia înflorată ieșea o pereche de pulpe mîncată de varice. Cu toate că se înțelegea cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
feliilor mele de pâine unse cu unt și cu miere. Știi, urangutanule cu barbă, de atunci n-am mai gustat turtă dulce așa bună. O fabrica În odăița din dos, alături de halvița după care te apuca pântecăraia și mieji de floarea-soarelui amestecați cu zahăr ars, unul, Tatapopii, care striga prin sat, Împingând sau târând un cărucior: „Plângeți, copii, să vă ia mamele Înghețată, iar voi, bărbați, să va ia nevestele țuică!”. Cei răi spuneau că dulciurile făcute de Tatapopii miroseau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
iar a treia poftire nicidecum. Mulți i-au prins meteahna și nu-l mai Îmbie; unii se păcălesc În continuare. Într-o zi cu ploaie mocănească, după un mutat de stupi din pădurea de salcâmi de pe deal În lanurile de floarea-soarelui din Balta secată de comuniști, picaserăm vreo cinci inși zdraveni, pe nepregătite - tractorul care trăgea remorca de albine furioase se Împotmolise Într-o băltoacă - În casa stuparului. Femeia tăiase la repezeală un pui cam slăbănog și azvârlise În tigaie cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să le Întindă o mână de iarbă și să-i scarpine pe burtă ori spinare. Iarbă era În toată curtea aia Întinsă și nelucrată. Și astăzi arată la fel, Îngrădită de uluci putrede, cârpite pe la rărituri cu tulpini uscate de floarea-soarelui. Oamenii gospodari Își pun și ei prin curți cam ce au nevoie În casă: roșii, fasole, ceapă, vinete, cartofi, dovlecei, castraveți, chiar și porumb pentru floricele. Acolo, Însă, de generații Întregi de firi visătoare și contemplative nu se desțelenise ditamai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la vale, târând după ea o cisternă plină cu benzină de avion. Casa lui Foiște e jos de tot, la poalele coastei dinspre Dunăre a satului. Mașina i-a spart, ca pe nimic, gardul putred cârpit cu tulpini uscate de floarea-soarelui, a luat-o prin curtea Îmburuienată, a dărâmat cocioaba, cotețul, a spart iarăși gardul, s-a răsturnat Într-un lan de porumb timpuriu și a luat foc. Soldatul șofer scăpase căci, atunci când văzuse că nu mai putea stăpâni camionul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din senin: În urma denunțurilor unui cumnat cu care nu se Înțelegea În privința Împărțirii averii rămase de pe urma socrilor, vecinul care stătea gard În gard cu magazia Marioarei fusese călcat de milițieni. Se găsiseră la el zeci de saci cu soia și floarea-soarelui ascunși după niște lemne sub un șopron. Omul fusese legat, trimis În judecată, și abia peste cinci ani se Întorsese acasă, pentru bună purtare, slab, tăcut și cu un tremur al mâinilor pe care nu-l putea cu nici un chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
totuși în Babadag mă trezeam în niște dispoziții poetice neprovocate, așa încât permite-mi să observ că opririle trenului de litoral parcă nu cad niciodată în gări, ci între localități, înghețând pe fundul ochiului un tablou impersonal: un câmp negricios de floarea-soarelui care prilejuiește vecinilor de compartiment comentarii docte despre agricultură, o pădurice de corni cuprinsă de pojar, o casă cu ghirlande din frunze de tutun, iar pe ultima linie a orizontului - coaste de deal învinețite de hectare de vie... Fuga mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
micul dejun, doar ca să o privească pe Yu Shan repetând. Modestia și curiozitatea lui Yunhe o impresioneaă pe Yu Shan și cele două devin bune prietene. La petreceri, Yunhe este tăcută de obicei. Stă într-un colț, mănâncă semințe de floarea-soarelui și ascultă. Îi cercetează pe vizitatori. Cei mai mulți sunt studenți, profesori, muzicieni și dramaturgi. Există și musafiri misterioși. Sunt stângiștii, comuniștii din ilegalitate. * Prima mea întâlnire cu revoluționarii are loc la petrecerile Domnului Zhao Taimo. Mi se par tineri, frumoși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se insinuează - glas de zeu - în mine și în poporul lui. Însăși Cartea lui Chang, îl numește ea. Când vine vremea ca oaspeții să plece, cuplul este frânt de oboseală. Pe jos sunt numai coji de alune, de semințe de floarea-soarelui și mucuri de țigări. Mao nu o întreabă pe mireasa lui ce părere are despre musafiri. Știe că e iritată de manierele lor. Este limpede că nu poate să suporte când ei scuipă pe jos, își bagă degetele în gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mai multe rânduri. Câteva tunete năprasnice. Apoi se porni vântul și, cu totul nedorită, furtuna. Câmpiile nemișcate prinseră deodată viață. Sub șfichiul ploii, lanurile cu grâul abia săltat de o palmă de la pământ, ca și cele de porumb sau de floarea-soarelui deveniră curând adevărate mări verzi, cu valuri în mii de nuanțe. Aburoase, opaline, transparente, întunecate... Și acea curgere de pietre prețioase se revărsă dintr-odată peste firul drumului în torente mocirloase. Chervanul tresărea, tremura, scârțâia, se smucea din toate încheieturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
soldați cu puști săteau de gardă În fața ambasadei, așezați pe două scaune, iar carnea ne aștepta În ghereta portarului. Portarul Îmi spuse că era o porție bună, dar că vaca fusese cam uscățivă. I-am dat niște semințe prăjite de floarea-soarelui și niște alune pe care le aveam În buzunar și am stat puțin la glume lîngă gheretă, pe aleea cu pietricele ce ducea spre ambasadă. M-am dus spre casă, traversînd orașul cu pachetul greu sub braț. Pe Grand Via
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu înțeleagă șoferul. Nu vrem s-o lăsăm pe Maiko să își cheltuie banii. Mașina ne lasă pe șoseaua de centură a Brașovului. Mâncăm sandvișurile făcute de gazda din Sibiu pe marginea drumului, printre plopi. În spatele nostru, un lan de floarea-soarelui se întinde până la munții din zare. O Alfa-Romeo neagră ne face semn cu farurile și oprește zece metri mai încolo. Alergăm. Suntem niște norocoși. Sabina urcă lângă șoferul blondin, la vreo patruzeci de ani. În mașină se aude un jazz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe pomii înverșunați, acestea fiind merele și nucile care, în curând, vor fugi de prin așternutul crengilor colorate. Deodată, stropi reci de ploaie se năpăstuiesc peste natură. Porumbul tremură în haina lui zdențuită de teama venirii iernii. O tipsie de floarea-soarelui zâmbește strâmb dintr-un colț, căci este îngrijorată de ropotul căderii sale. Printre straturile de unde fuseseră scoși cartofii, pământul bolovănos privește posomorât. Ploaia bibiuiește nemiloasă pământul trudit. Copacii și pădurile stau nemișcate în așteptarea iernii. Ei au rămas singuri și
Toamna. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]