2,299 matches
-
casa ta pornesc la drum.Nu-ți fă griji, căci ne vom recunoaște,... XIII. RECONDIȚIONARE, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2307 din 25 aprilie 2017. Mi-ai hărăzit, o, Doamne, să-mi port albastre oase tot rumegînd din fluier ca niște cai bătrîni, să le-ncălzesc cu vodkă prin poduri igrasioase, de parcă aș aprinde, cald, focul pe la stîni. Dar nu mi-ai spart în creștet frumosul ou de aur, și-mi năvăleau țînțarii în ochi cînd mă-nsuram, mi-au
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
mă trezesc ningînd, mai dă o cărămidă pe șmirghel, lasă-ți sarea din nou ca praf de viață la mine-n trup și-n gînd. Citește mai mult Mi-ai hărăzit, o, Doamne, să-mi port albastre oasetot rumegînd din fluier ca niște cai bătrîni,să le-ncălzesc cu vodkă prin poduri igrasioase,de parcă aș aprinde, cald, focul pe la stîni. Dar nu mi-ai spart în creștet frumosul ou de aur,și-mi năvăleau țînțarii în ochi cînd mă-nsuram,mi-au
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
TRECUTĂ IARNĂ Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016 Toate Articolele Autorului TRECUTĂ IARNĂ Trecută iarnă... abia te-am zărit... abia am avut timp să beau un vin fiert la gura sobei, să cânt la fluier o doină, în amintirea frunzei ruginii. În somnul tău voi aprinde lampa, o să deschid o carte și voi asculta ploaia străvezie, gonind spre lumina soarelui. În ramuri se vor dezlănțui apoi mii de muguri și flori... rod bogat... Multicolore păsări
TRECUTĂ IARNĂ de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383284_a_384613]
-
în fața ochilor lui se deschise cea mai frumoasă priveliște pe care o putuse gândi vreodată. Nici nu știu la început spre ce să privească mai mult: spre pajiștea înflorită cu iarbă grasă unde pășteau turme mișcătoare de mioare mânate din fluier de serafimi îmbrăcați în frumoase costume populare, spre lanurile de porumb înalt din care nu se vedea calul și călărețul și de unde nu se sfiau a se arăta prietenoși lupul și ursul ziua-n amiaza mare; spre falnicele livezi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe lângă asta și ștrandul, cu debarcader cu tot, iar lumea era dușmanul ei. Fauna, flora, plus umanitatea. Căci pe cabinele ei creșteau lichenii, ei i se pișau turiștii în lac - nu-i vedea, dar îi simțea, îi atenționa cu un fluier de polițist și se răstea la ei -, ca să nu mai vorbim de urs, căci dacă îndrăznea să coboare pe malul celălalt, tanti Amália trecea lacul cu barca și îl alunga, așa că i-a pierit cheful să mai coboare. Pe preot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pururi între cer și pământ și poate că nici nu se va descompune. Acum. Ăsta ar fi cel mai frumos avort“. După cum am mai amintit, Amália și-a terminat în vara aceea activitatea educativă, iar rugina a pus stăpânire peste fluierul ei. Trupul și arma putrezeau laolaltă, pentru că l-am înmormântat alături, cum i se cuvenea unui luptător adevărat. Cu el să fugărească îngerașii care se pișau pe ei. Iar dacă se întâlnește cu diavolii, atunci Domnul e nebun. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mă aflu. N-am mai fost niciodată atât de departe de casă. Probabil că suntem la aproape două sute de mile distanță. Când nu-i nimic de văzut, nu-ți rămâne decât să asculți zgomotul trenului. Din când în când aud fluierul în depărtare. L-am auzit de multe ori, dar nu m-am gândit niciodată că voi călători alături de el. Și nu mă deranjează sunetul trenului. Aduce cu ploaia pe un acoperiș de tinichea, noaptea, când e liniște și nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
lumea gheții - cineva oprise puțin timpul, până la viitoarea suflare de vânt cald. O lume fantastică povestea în imagini despre frumusețea clipei în repaus. Deasupra gheții se băteau tobele, chimvalele de alamă. Trompete strălucitoare cu gâturi subțiri, flaute de argint ca fluiere de oase își amestecau sunetele subtile cu cele ale cratițelor vechi. Un bruhaha fără sfârșit, încercând să imite melodia vieții. Tonurile carnavalului vorbeau și limba oamenilor: „Trebuie să ne înveselim, să ne înmulțim iubindu-ne, să ajungem cu bine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
avut legătura ruptă dintre claviculă și omoplat. Gheorghe Drăgan, meșterul de ciolane, i-a pusă oasele la loc, a legat locul strânsă cu o cârp înmuiată în rachiu. Tot așa, Raveca Cucu, dintr-o căzătură la prag și-a zdrobit fluierul piciorului și vindecătorul, Solomonarul satului, a pipăit locul și a potrivit oasele. O legătură strânsă cu o fașă cu rachiu a dusă la vindecare. Gheorghe Drăgan a învățat „trasul” oaselor de la bunicul lui de pe mamă, Iftimie (Iftenie) Cucu, în casa
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și din Soare sau au transpusă niște simboluri considerate sacre - cruciulițele - prin care se raportau spiritual la divinitate. Bărbații, chiar dacă erau ciobani, în timpul când era odihna oilor, au simțit și ei nevoia, ca să le treacă de urât, să cresteze pe fluier și pe bâtă niște încrustații, un motiv geometric, cu linii drepte, cum nu sunt în natură, dar așa credeau ei că trebuie să fie lumea, dreaptă. Sunt puțini oameni care nu sunt sensibili la frumosă și, văzându-i pe cei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
țăranii români sunt imitații de la alții. Numai că, atunci când vine vorba de manifestări artistice, nu e nevoie de școală, de învățământ academic, de cineva care să te dădăcească; nu, simți tu, din propria ta pornire să faci un semn pe fluier, pe ciomag, pe oale, pe cămașa zilnică și, dintr-o dată, te trezești „artist”. Vreau să spun că, pentru a ajunge la rafinament și perfecțiune artistică, au trebuit secole de migală, de îndepărtare a acelor elemente care nu spuneau nimic, erau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe scena Teatrului de vară din Bacău, în vara anului 1954, apoi și în orașul Buhuși. Acea formație de dansuri era formată din tineri și tinere din sat, unii erau elevi sau învățători (învățătoare), care dansau după melodiile interpretate la fluier de Vasile Teleagă, fluierașul satului: Bârgăoanu Victor, Tradafir Floarea, Romedea Gheorghe, Loza Maria, Curteanu Ion, Bârgăoanu Floarea, Huțu Vasile (avea 14 ani, a fost făcut UTM-ist înainte de vârstă!), Oprișan Valentina (era ceva cu pionierii), Căținaș Mihai, Moise Tanța, Păvăluță
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
maturi era formată din următorii: pe rândul de susă - de la stânga la dreapta: Maricica Dumitru Vraciu, Pamfila Vasile Teleagă, Căținaș Mihai (secretarul Consiliului Popular), Maricica Căținaș, Aurica Dumitru Romedea; rândul de jos, de la stânga la dreapta: Teleagă Vasile (cântărețul din fluier), Lupchian Vasile, Romedea Vasile, Ignătescu Mircea și Boca Alex. Gheorghe. Fotografia ne dezvăluie „alcătuirea” costumului popular, în special bundița la femei și bărbați (modelul, cruciulițele „răsturnate”, în formă de „x”), iile și cămășile bărbătești, căciulile brumării și negre, cu „fundul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cântările broaștelor, căldura năclăindu-ți trupul, marele fluviu noroios aducând copaci și hoituri de capre, nuferi albi și volbură de apă smulse de pe țărmuri. Câteodată, Gachentard imita dansurile femeilor, grațioasele mișcări ale mâinilor, cu degetele arcuite, rotirea ochilor și muzica fluierelor, pe care o recompunea șuierând, în timp ce se prefăcea că ar cânta la coada unei măturici. Îl vedeam adesea pe preot în acest decor, cu brațele pline de flori necunoscute, cu o pălărie colonială și o sutană deschisă la culoare, tivită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
sunt, dar suma e mai degrabă potrivită). Și Hans cară orbește la pumni cu brațele lui obișnuite cu munca fizică. Fiind bărbat, se mulțumește cu variantele masculine ale violenței: pumni și lovituri îndârjite cu capul (berbece); afurisiteke de șuturi în fluierul piciorului le lasă în seama Sophiei, care le aplică mereu. Ca două pistoane ale unei mașinării complicate, acționând alternativ. De parcă tot ce vroiai era să nu te murdărești pe mâini și de‑aia lăsai totul în sarcina picioarelor, îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se simte nici o asperitate. Și Sophie răspândește în jur asemenea netezime alunecoasă, pentru ca aceasta să ajungă în mijlocul oamenilor. Netezimea e adâncă la un capăt, iar la celălalt apa e mult mai mică și destinată celor care nu știu să înoate; fluierul supraveghetorului răsună strident, trambulina se îndoaie scârțâind. Strigăte înăbușite se fac auzite, nu se știe exact de unde vin și încotro se duc, nu pot fi localizate în această cavitate imensă, așa că răsună pur și simplu. Deasupra, la mare înălțime, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
asta fu prea mult de suportat. Venind suficient de aproape de mine ca să-i simt mirosul coloniei de pe fața lui minuțios rasă, și clipind furios din ochi, cu gura strâmbată de un rictus plin de ură, el mă lovi puternic în fluierul piciorului. Am gemut de durere, dar am rămas nemișcat, aproape în poziție de drepți. — Ai stricat totul, zise el, tremurând. Totul! Mă auzi? — Mi-am făcut meseria, am mârâit eu. Cred că m-ar fi lovit din nou cu bocancul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-i pe ofițerii rămași să vorbească zgomotos între ei. — Nu sunt mulți oameni care trăiesc pentru a primi scuzele personale ale lui Heinrich Himmler, zise Heydrich când ne-am aflat toți trei singuri în biblioteca din castel. Mi-am frecat fluierul dureros al piciorului: — Păi, sunt sigur că voi face o însemnare despre asta în jurnalul meu diseară, i-am zis. Este tot ce am visat. — În paranteză fie spus, nu ai menționat ce s-a întâmplat cu Kindermann. — Să zicem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
În grupurile apei, un joc secund, mai pur. Nadir latent! Poetul ridică însumarea De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea Meduzele când plimbă sub clopotele verzi. TIMBRU Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul în drum Durerea divizată o sună-ncet, mai tare... Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare Și unda logodită sub cer, vor spune - cum? ... n-ar fi decât pentru a vă da ideea (fr.). Ar trebui un cântec încăpător, precum
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fondului propriu... Un portret deloc antisimetric al celui de acum șaptezeci de ani, un model perpetuu, iată, al luptei asidue pentru stăpânirea anumitor zone geografice pline ochi de resurse naturale atât de necesare momentului, unde obstinentul rulaj financiar desfășurat la fluierul scurt al conducătorilor lumii își realizează fără pic de moralitate hazardantul joc economic global (indiferent de numele importante doar din punct de vedete statistic al managerilor politici efemeri, stăpâniți până în adâncul rărunchilor, din nefericire, de duhul inexpresiv și închis la
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > FEMEIA MEA Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 250 din 07 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Femeia mea nu se aseamănă cu altele, Are fluiere fine, șolduri prelungi, Mijloc subțire de frică-ai că-l frângi Uneori cred că-i soră cu algele. Teamă aș avea chiar de-a o-atinge, Lacrimă-i, ce pe-obraji se prelinge - Șerpoaică, ce se strecoară în iarbă, Cu
FEMEIA MEA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361453_a_362782]
-
știi tabloul lui Signorelli, “L'Éducation de Pan”? Pan stă pe un jilț, gol cum l-a făcut mă-sa; un tînăr efeb, în picioare, tot gol, cu spatele la noi, cu piciorul stîng flexat din genunchi, îi cîntă o melodie la fluier, doi bătrîni stau sprijiniți în toiege, iar în plin plan, în partea stîngă, este o fată nudă, cu sexul bine reliefat și cu sînii ca două mere, care privește sfioasă spre un bărbat întins la picioarele ei. Mai sînt o
IOAN LILĂ. UN PARFUM CUNOSCUT VENIT DE DEPARTE SAU VIAŢA CA O GUMĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361540_a_362869]
-
discuții cu străinii îi vor întrece pe batali... Cu diploma de specialist în păstorit și alte cele, precum e boala-ntre români la pungășii și la belele, oierului i se acrește cu gubă, bâtă și cu straiță, să cânte-n fluier, ori să facă mereu aceeași transhumanță, ce-i imprimată mioritic în românescul fel de-a fi - o milenară împăcare cu trebuința de-a muri... Așa că eurociobanul - sătul de-atâta poezie - se dovedește om pragmatic când doar prezentul vrea să-l
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]
-
Leșu împreună cu Sigismund Toduță și Dariu Pop și au realizat prima culegere de folclor muzical. Acolo au auzit-o pe Maria Precup, o talentată interpretă, cunoscută și sub numele de ,, privighetoarea din Leșu'', dar și cântecele interpretate de localnici la fluiere și trișcă. Simțindu-se legat de aceste locuri, între anii 1953-1956, Tudor Jarda a stăruit să înființeze un cor mixt, pe care l-a alcătuit din 56 de persoane, femei și bărbați , având și acompaniament de fluiere. În comună exista
TUDOR JARDA, SUFLETUL CÂNTECULUI ROMÂNESC, ARTICOL DE PROF. NICOLAE FLORIN ŞINCARI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363969_a_365298]
-
de localnici la fluiere și trișcă. Simțindu-se legat de aceste locuri, între anii 1953-1956, Tudor Jarda a stăruit să înființeze un cor mixt, pe care l-a alcătuit din 56 de persoane, femei și bărbați , având și acompaniament de fluiere. În comună exista o formație de trișcași renumită în întreaga zonă. Cu acest cor a obținut premiul I pe țară și i-a dus faima pretutindeni. Se îmbrăca în costum popular, alături de leșeni , încât , era greu să se deosebească de
TUDOR JARDA, SUFLETUL CÂNTECULUI ROMÂNESC, ARTICOL DE PROF. NICOLAE FLORIN ŞINCARI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363969_a_365298]