1,681 matches
-
Îndreaptă spre oglindă și se contemplă cu multă satisfacție. Își sărută vârfurile degetelor și le pune pe gura din oglindă. Apoi stinge luminile și iese din cameră. Un moment de tăcere. Câteva acorduri de pian, ropot de tobe bătute discret, foșnet de mătase proaspătă, toate se amestecă afară, pe scări, și se strecoară Înăuntru prin ușa Întredeschisă. Siluete Încotoșmănate trec prin holul luminat. Râsul ce vine de jos se dublează, se triplează, se multiplică. Pe urmă cineva intră, Închide ușa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Ion Barbu increatul e sinonim cu moartea, înțeleasă ca virtualitate a creației. În Timbru, poetul atribuie capacitatea de a cânta nu numai instrumentelor muzicale, imperfecte, ci și obiectelor, elementelor, spețelor. Totul e să nimerești expresia, tonul potrivit, superb comparate cu foșnetul apelor mării sau cu imnul paradisiac: Ar trebui un cântec încăpător, precum/ Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare./ Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare/ Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum." Cel de-al doilea ciclu, Uvenderode, ar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pentru noi Jurământ ritual Deprivare senzorială,izolare Lepădare de inutilul exercițiu al nimicniciei Purificare Înălțare Din peșteri, bordeie pe căile oculte ale Căii Lactee. către Suprem. HISTRIA Cetate de piatră, drum de piatră Neam de piatră Tăria pietrei spre nemurire revărsată Foșnet îmbătat de gânduri line Alunecă spre altar cum se cuvine Rugi albe din pietre albe Iau auzul meu în taină și îl duc Spre un loc binecunoscut Și cu pioșenie-l înalță amestecat Cu fumegânde miresme de tămâie până în lacrima
MEMORIA STATUILOR (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364394_a_365723]
-
este al Cezarului!), zicând în sinea mea: Trebuie să recunosc că autorul are spirit de observație. Și mie mi-ar fi plăcut să semnez poeme de calitatea asta: Chiar și pisica, m-a vizitat la spital într-un vis frumos * Foșnetul valurilor pe faleză-n zori - și-un râs de fată * După-atâta ceață, moșul bucuros că vede o lună știrbă Sau cu alte cuvinte: Uite ce frumos spune autorul acesta lucruri pe care de fapt nu le spune ci numai
UMBRA UNEI FRUNZE de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364459_a_365788]
-
înainte de a-l stropi cu lumină. Triumfam pe culoarul care-mi despărțea spectacolul orbului meu de lumea pocalelor goale. Tot acolo, statui de tot felul se credeau podoabe de lux prăfuite de trecerea Carelor printr-o dinastie dragă. Însă un foșnet de rubin s-a pornit să-mi șteargă imaginea agățată de ferestrele mele închise. Se dezlănțuia pe întinderi nesfârșite, dependente de sărutul zidit în templul sculptat într-o sferă specială. Apăruse cortina de ceață. Cortina unui actor orb... Referință Bibliografică
CORTINA UNUI ACTOR ORB de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361283_a_362612]
-
ascunse într-un înveliș opac, Dar caut să le descifrez și îmi plac; Să ascult miraculoase cum încep să sune, Ca un ou de ciocolată umplut cu alune. Ca fâșâitul fânețelor coapte, Ca liniștea stelelor clipind somnoroase în noapte, Ca foșnetul frunzelor galbene, ori Cum se stinge oftatul de noapte în zori; Cum și-a ascultat primul om vorbele cu uimire, Ca jocul ecoului în rostogolire, Ca un simbolist, decadent ori modern Peste care uitarea, liniștea se aștern; Dar se înscrie
CUVINTE ŞOPTITE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361320_a_362649]
-
i-au câinele din curte,câine pe care îl chema Codru și am să merg însoțit de el .De multe ori când mergeam cu tata sau cu mama prin acea imensă pădure parcă mă cuprindea frică ,la cel mai mic foșnet al frunzelor uscate tresăream ,dar cu Codru parcă eram mai în siguranță. Acel animal ,acel câine era atât de cu minte ,isi iubea atât de mult stăpânul încât a mers alături de el 25 de Km.prin zăpadă și viscol prin
PÂNĂ ŞI ANIMALELE IUBESC de IONEL CADAR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361375_a_362704]
-
tu esti, Si magul din povești Un spiriduș de foc Ne-ntampini cu noroc! Pitit ghiduș printre nori Surâs din roua de flori, Liber alergi prin văzduh Tu esti al basmelor duh. Frunze se scutur-usor Zbatere de-aripa în zbor Foșnet și șoapte de dor Suflet de-amor călător. Camelia C 2010 Referință Bibliografica: SUFLET CĂLĂTOR / Camelia Constantin : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 241, Anul I, 29 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Camelia Constantin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
SUFLET CĂLĂTOR de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361473_a_362802]
-
Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Partea I Copilăria MOTTO: „Dacă inima ta este un vulcan, cum te aștepți să înflorească dragostea în ea?” Kahlil Gibra 1.Țipătul din munte Se auzea foșnetul pădurii, iar vântul se strecura leneș printre copaci, răcorind fața nădușită a călătorului solitar ce-și propusese să ajungă până la stânele din zona satului Secăria, dincolo de Teșila. Avea el o treabă cu baciul stânei. Doctorul ortoped Istrate plecase din Câmpina
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
aroma de "fân coit" rânduit în căpițe? Dacă ați reușit această performanță de-a transforma cinematografic în imagini (panoramice) splendoarea versului... alături de poet, veți constata cum "copacul are emoții impertinente" fiind martorul atâtor "secrete" pe care le-a păstrat în foșnetul frunzelor plecate în sanctuarul toamnei, a căror umbră va răcorit când stăteați îmbrâțișați și nu gândeați că erați spionați. Și tot mergând pe firul povestirii plină de taine melancolice, puteți să admirați "zilele cu ochi albaștri și asculta vântul care
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
după ce-și făcea rugăciunea pentru somn și planuri înfiripate erau în mintea acestui copil. Da, toate gândurile și le-a strâns în cartea ,, Șoaptele de catifea ale Denisei ,,. Cu întrebări și dorinți, cu trupul ei firav plimbându-se prin foșnetul pădurilor și parcurilor din preajma orașului Galați însoțită de iubirea părinților sau a bunicilor ei, întotdeauna a rămas fermecata de cântecul păsărilor, de curcubeul soarelui de dupa ploaie și furună, de cele patru anotimpuri ale anului, reușind să pună între cele două
DENISA ŞI ŞOAPTELE EI DE CATIFEA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363971_a_365300]
-
expresiei, pentru că poartă în ea informația permanenței etnice. Călușarii Auzi cum trec, coboară dinspre daci Cu pașii lor împletiți in memoria ierbii Cu glasurile lor cărări de amurguri și zări Nici un vuet de luptă nu se aude pe creste Nici un foșnet ... Doar pacea răsfrantă-n rășini Ceața din trupuri se risipește Din sceptrul cântecului răsar lumini Se dezlanțuie dansul! Aripi nevăzute le cresc dintr-un clocot Furtuni de ropote calea-și deschid Sub tălpile lor arcuiesc nemurirea cu bâtele lor opresc vântul
CĂLUŞUL, DANS TERAPEUTIC STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364021_a_365350]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > NOIEMBRIE Autor: Cristina Mariana Bălășoiu Publicat în: Ediția nr. 2130 din 30 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului • Noiembrie Frunzele galben-arămii mi se înfig în tocul pantofilor de culoarea buzelor. Foșnetul toamnei miroase a smirnă albă, purificând aerul. Mă bate pe umăr o ploaie de culori desprinse din pomi. Terra începe să cânte în re-major sfârșitul toamnei. • Trandafirul... crește plin de țepi ca un clopot mândru. Se desface arătându-și frumusețea
NOIEMBRIE de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362804_a_364133]
-
TOAMNA... Autor: Cristina Mariana Bălășoiu Publicat în: Ediția nr. 2097 din 27 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Toamna... în asfaltul răcit bine se aud tocuri. În pantofi de lac, negrii flecurile cântă rapsodii în re-major și re-minor. Vântul frunza-n foșnet o adie și părul mi-l despică. Pământul ca un magnet atrage covor multicolor de frunze. • Toamna... ciorile creionează cerul în puncte negre. Sinistru se aude o rapsodie în re-major. Vibrează frunza de frică, suflată de vânt în culori. Pământul
TOAMNA... de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362799_a_364128]
-
noapte tot timpul există și zi, stele prinse-n colier, rouă ce-nghite iarba curată, umbră ce-nșeală căldura în amiază, crin imperial balsam al inimii. Nu-i noapte tot timpul există și zi, Eclipsă de Lună pe cerul senin, foșnet de lacrimi prinse pe frunze, săgeată alb-albastră prinsă-n Gemeni. Nu-i capăt de țară există hotar, Tradiție din neam în neam, Suflare de viață pe pământ, Apostoli ce cântă-n Corul Sfânt, Tablă de sah în alb și negru
TOAMNA... de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362799_a_364128]
-
antibioticdar gemeși plângeiar soarele este prinsîn cerc de nori.Viforul strânge în corset... V. NOIEMBRIE, de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 2130 din 30 octombrie 2016. • Noiembrie Frunzele galben-arămii mi se înfig în tocul pantofilor de culoarea buzelor. Foșnetul toamnei miroase a smirnă albă, purificând aerul. Mă bate pe umăr o ploaie de culori desprinse din pomi. Terra începe să cânte în re-major sfârșitul toamnei. Trandafirul... crește plin de țepi ca un clopot mândru. Se desface arătându-și frumusețea
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
Zâna Toamnă. Cerul își apleacă privirea către sufletul- balanță. Tulpina lui rămâne verde și rezistentă. Trei anotimpuri stă în picioare până dă bruma, protejat de zăpada moale. Citește mai mult • Noiembrie Frunzele galben-arămiimi se înfig în toculpantofilor de culoarea buzelor.Foșnetul toamnei miroase a smirnăalbă, purificând aerul.Mă bate pe umăr o ploaiede culori desprinse din pomi.Terra începe să cânteîn re-majorsfârșitul toamnei.• Trandafirul...crește plin de țepica un clopot mândru.Se desface arătându-și frumusețea.Aroma nările usucăînlăcrimând pe Zâna
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
din soare...... VII. TOAMNA..., de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 2097 din 27 septembrie 2016. Toamna... în asfaltul răcit bine se aud tocuri. În pantofi de lac, negrii flecurile cântă rapsodii în re-major și re-minor. Vântul frunza-n foșnet o adie și părul mi-l despică. Pământul ca un magnet atrage covor multicolor de frunze. Toamna... ciorile creionează cerul în puncte negre. Sinistru se aude o rapsodie în re-major. Vibrează frunza de frică, suflată de vânt în culori. Pământul
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
tun În inima-mi pierdută-n inocență Mai văd în tine fostul om preabun Și înțeleg c-ai fost doar o părere Un vis, o nemurire, o-ntâmplare Iubirea mea e frunză-n gust de miere În ochii tăi cu foșnet greu de mare Referință Bibliografică: Desculță... / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1555, Anul V, 04 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
DESCULȚĂ... de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362938_a_364267]
-
ori alerg degeaba după ceea ce oamenii numesc bunătate lamă cu două tăișuri cu infinite sensuri rătăcită mișcare între două valuri izbește visul de o parte și de alta a unui țărm închipuit al cuvântului dintâi nu-i departe împlinirea unui foșnet al ideii în care te scalzi cum că ai fi iubit protejat ferit de toate blestemățiile umanului este teoretica împlinire care îți liniștește pentru o clipă inima într-un prag dintre două gânduri de oval întreg Anne Marie Bejliu, 12
TEORETICĂ ÎMPLINIRE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363017_a_364346]
-
ultima ofelie alunecă prin vis, îndantelată în veșminte sacre, cu pași mărunți de elfi căzând din cer înmiresmați în aurite lacre. Ofelia și-a sădit visele peste aceste zăpezi luminoase, prințul ei, ostatic absurd, și-a adunat de pe jos oasele. foșnetul inimii ei, aripi de lebădă, scăldate-n brume sepulcrale, arborii vârstei de aur cântâ prin șoldurile sale. codrii și munții subțiri, spintecați de cântec de liră, dau glas sfintei lor iubiri pe când cerbii toți muriră. iară se trezesc amurguri de pe
ULTIMA OFELIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363068_a_364397]
-
după ce rezemă mătura de zid și porni cu pași mărunți, șovăitori, spre biserică. Postise, așa cum era datina celor cu credință în Cel de sus și, înainte de marea sărbătoare, trebuia să se împărtășească. Liniștea satului era atât de adâncă, încât auzea foșnetul fulgilor zdrobiți sub galoșii ei. Zări după un gard o cușmă brumărie, tremurând parcă într-un dans ciudat. - Ce faci, Petrică? - Ziua bună, mătușă! Iaca, înghit niște motorină cu zahăr, poate-mi mai trece durerea asta de gât, că mă
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
stropea tâmplele cu apă din pârâu, apoi își împreuna palmele ca-ntr-o rugă târzie și murmura ceva: - Dă-mi, Doamne, puterea să știu ce-i cu mine! Ajută-mă, Doamne, să mă regăsesc, chiar dacă aș fi o criminală! Auzi foșnetul pașilor celui venit și se ridică brusc. Nu știa ce să facă. - Nu te teme, sunt eu, Mihai, soțul tău. Coșmarul s-a sfârșit. Într-adevăr, femeia nu se mai temea. Făcu câțiva pași și întinse mâna spre el. La
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]
-
lui. - Așa vom face, aprobă Mihai. - Veți fi audiați pe rând, probabil știți cum e procedura. - Nu știm, însă ne vom conforma. Mihai așteptă în anticameră, iar soția sa începu să scrie. În câteva clipe nu se mai auzea decât foșnetul colilor pe care aceasta avea să le umple cu o bună parte din existența ei. Își amintea că era director la o firmă de construcții. Din ziua dispariției lui Mihai lucrurile îi erau neclare. Așa cum mai spusese, cineva îi adusese
PROMISIUNEA DE JOI (XVI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363511_a_364840]
-
zi pe la prânz, viitorul domnitor însoțit de căpitanii Preda, Miron și Vladimir părăsesc castelul și pătrund în pădurea bântuită de forțele necuratului. Un vânticel rece și reconfortant le flutură pletele. E o liniște specifică pădurilor de foioase, tulburată doar de foșnetul frunzelor și trilurile păsărelelor. Căpitanul Preda se află în fruntea convoiului ca bun cunoscător al acestor meleaguri. Deodată caii nechează speriați. - Ce-a fost asta? - întreabă nedumerit principele. - Un moft al animalelor, zâmbi cu înțeles Preda. Vreun duh rău ne
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]