515 matches
-
cu bicicleta la Apollo, unde am rămas până la miezul nopții. Else Oloaga discuta În continuare despre binecuvântarea - sau poate blestemul - antenelor radio, În timp ce fiul ei Își Îndeplinea obligațiile la pian cu obișnuitul său entuziasm brutal. Deoarece luminile erau stinse În foaier și jaluzele, trase, colega mea Îmi reaminti că nu mai aveam program a doua zi. Am dat din cap absent; tocmai descoperisem că că aveam pană la roata din spate. Iritat, am hotărât să iau tramvaiul până la Crama Albastră. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
contactez pe inspectorul Wickert a doua zi. Dacă poliția a contactat-o Între timp, poate n-ar strica să mă asigur că Încă eram de acord cu cronologia preferată a evenimentelor. Rulată lateral - jaluzele escaladau serviabil geamul ferestrei - am străbătut foaierul, am trecut pe lângă bilete și zona de servire. În spatele tejghelei cu ciocolată topită și bomboane lipicoase se afla o ladă plină de sticle asortate, strălucind În lumina roșie a lămpii de afară, din camera de proiecție. Am observat ștecherul frigiderului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a mai Întâmplat nimic. Într-un final, săturându-se de atâta așteptat, Else s-a hotărât să rămână Într-o seară peste program, când Apollo era Închis pentru una din sesiunile private ale lui Stegemann. Când Hauptstein a intrat În foaier, l-a și Încolțit cu scaunul cu rotile. Țeapăn de parcă ar fi Înghițit un băț, acesta susținuse că filmul În care jucase și fiul ei a fost proiectat doar În cinematografe selecte. În plus, se vedea nevoit s-o Înștiințeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și moartea unei biete creștine rătăcite. Drama temniței pe nedrept și a morții, a Ortodoxiei române spurcate de vrăjmași a devenit un "spectacol" macabru de "primitivism românesc", dar și o "creație" de bonton, "gustată" pe scenele lumii și comentată în foaierele teatrelor de "lumea bună", "intelectuali" și damele lor de companie, de cele mai multe ori mult mai curate decât prostituații din așa-zisa cultură fără spirit de azi. Flămânzii de dreptate își poartă crucea în închisori, despărțiți acum, maicile aiurea și Părintele
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
ALEC (strălucitor de spiritual): Bineînțeles, vrei să afli de la persoanele cele mai indicate. Natural că ar trebui să fie cu noi. DOAMNA CONNAGE: Tatăl ei a convocat opt milionari burlaci ca s-o cunoască. ALEC: Încolonați-vă și mărșăluiți prin foaier. DOAMNA CONNAGE: Sunt perfect serioasă; nu pot să știu dacă nu s-a dus la Cocoanut Grove cu vreun fotbalist tocmai În seara debutului. Tu caut-o la stânga și eu o... ALEC (mușcător): Nu mai bine trimiți majordomul În pivniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
trase pulpana hainei peste pistol. Da, eu sunt. Dar, vă rog, vreau să vorbim numai între patru ochi. Nici unui om nu-i place să discute probleme așa de grave în prezența familiei. Fata încuviință, îl conduse pe Buzz printr-un foaier într-un birou cu pereții încărcați de cărți și îl lăsă acolo. Ușa rămase ușor întredeschisă. Buzz observă un băruleț și se gândi la una mică - poate că o tărie îi conferea un plus de șarm. Apoi auzi „Phil, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care îl silea să recurgă Karen Hiltscher. Tocmai își nota în minte s-o regaleze cu ceva pentru chestia cu numărul 2307, când auzi: — Ted, ce mai faci? EL. Danny se întoarse. Reynolds Loftis și Claire își lăsau hainele în foaier. Ea arăta vinovată. El arăta chipeș, ca un cunoscător rafinat al sporturilor sângeroase. Danny spuse: — Salut. Îmi pare bine să vă văd, dar am niște vești proaste. Claire zise: — O! Loftis își frecă mâinile și suflă să și le încălzească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
determina participarea fiecăruia la finanțarea Statului și a administrațiilor, există trei raționamente-tip: primul este egalitar prin excelență. El constă în a solicita fiecăruia aceeași sumă, indiferent de veniturile, de vîrsta sau de norocul său. Mai precis, se solicită fiecărui foaier fiscal să plătească o sumă forfetară, identică pentru toți. Aceasta este regula capitației, larg aplicată în perioada premodernă și parțial restaurată în Marea Britanie, sub denumirea de Poll tax; al doilea este tot egalitar, dar într-un grad mai mic. El
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
principal este de a găsi venituri, chestiunile de principiu asupra stabilirii impozitului cedează, în general, locul, chestiunilor de metodă. Pe ce bază se așează un impozit? Aici, din nou, mai multe răspunsuri sunt posibile: în cazul capitației, baza impozitului, sau foaierul fiscal, este individul. Este un impozit per capita, de unde și numele metodei; impozitul asupra capitalului este fondat pe stocul averilor unui individ sau firmă. Dar mărimea sa variază funcție de valoarea patrimoniului; impozitul pe venit se raportează la fluxul anual de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
exorbitante!?... banchetul lui c.a. rosetti Duminică la 27 septembrie s-a oferit un mare banchet lui C.A. Rosetti, pentru împlinirea a 25 ani de la fondarea ziarului Românul. Era nunta de argint. Banchetul a început la ora 6 în foaierul Teatrului Național. Redacția Românului oferise lui Rosetti o masă de stejar sculptată, având deasupra bustul maestrului. Masa și bustul ereau așezate acolo. În foaier a vorbit Emil Costinescu în numele redacției. I-a răspuns Rosetti, care a sfârșit cu aceste vorbe
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
ani de la fondarea ziarului Românul. Era nunta de argint. Banchetul a început la ora 6 în foaierul Teatrului Național. Redacția Românului oferise lui Rosetti o masă de stejar sculptată, având deasupra bustul maestrului. Masa și bustul ereau așezate acolo. În foaier a vorbit Emil Costinescu în numele redacției. I-a răspuns Rosetti, care a sfârșit cu aceste vorbe călduros aplaudate: „Eu n-am nici un merit, tot meritul revine celor cari m-au înconjurat; singurul meu merit este că am fost cu voi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
să răzbat până la o limonadă printre cei care se buluceau la mesele întinse pe zeci de metri, am contemplat de la balustrada balconului omenetul foind la parter, vuind și hohotind sub aceeași și aceeași Tomnaia noci rătăcită în mișcarea browniană a foaierului; își puteau trimite tancurile până la Praga și simultan își treceau din mână în mână sticlele de bere, îl arestau pe Dubček și totodată puteau fi obsedați de Tomnaia noci, de mesteceni și katiușe, erau capabili să mintă o lume întreagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
călcau pe un covor moale, elastic. La un birou lustruit, stătea un paznic de noapte prietenos care ne-a arătat două fotolii în care ne puteam aștepta amfitrionul. David și-a încrucișat picioarele și a privit curios de-a lungul foaierului lung. Pe o masă, aranjate în evantai, se aflau cîteva ziare din toate capitalele importante de pe continent: Paris și Londra, Praga și Viena, Budapesta și Berlin. Dar Schneiderhahn era deja acolo, în cămașă, cu jacheta așezată lejer în jurul umerilor. Ne-
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
încadomnișoarate cu un chenar roșu de metal, alături de care atârnă în lanț un ciocănel. Acționează comutatoarele din interior. Face asta în hol. Apoi pe promenada chinezească lăcuită în roșu și împodobită cu statui de ghips ale lui Buddha. Apoi în foaierul în stil templu Maya de la subsol, cu fețe rânjite de războinici. Apoi în galeria celor O mie și una de nopți din spatele lojilor de la galeria a doua. Apoi în cămăruța proiecționistului de sub acoperiș. Și nimic nu se întâmplă. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nesemnate. În timpul plimbării ăsteia lungi o să se întâmple, dacă nu astă seară atunci altă dată. Cu pasul următor, fiecare noapte va fi o plimbare într-o lume în care orice artist vrea o șansă să devină cunoscut. 8 Suntem în foaierul maya, cu pereții acoperiți cu ipsos modelat ca un bazalt vulcanic. În roca asta falsă sunt sculptate siluetele unor războinici purtând câte o pânză peste coapse și o coroană de pene. Luptători purtând cape de blană cu pete ca să arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
doamna Clark. Dar acest prim dezastru e un vaccin, o inoculare. Toată viața, spune ea, cauți dezastrul - urmărești cum dau probe dezastrele - ca să fii bine pregătit pentru când va sosi dezastrul suprem. — Pentru când mori, spune doamna Clark. Aici în foaierul maiaș, sofalele și scaunele negre sunt cioplite astfel încât să semene cu altarele din vârful piramidelor pe care victimelor umane li se smulgeau inimile din piept. Covorul e un soi de calendar lunar, cercuri înlăuntrul altor cercuri, cu model negru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
domnișoaramatism. Ceva și mai îngrozitor trebuie să se întâmple. Din cabina lui din culise, îl purtăm pe domnul Whittier pe scenă și pe intervalul din mijlocul amfiteatrului. Îl cărăm prin holul îmbrăcat în catifele albastre și jos pe scări în foaierul maiaș portocaliu cu auriu de la primul nivel al subsolului. Sora Justițiară spune că i se tot resetează ceasul. E un semn clasic de bântuire. Apoi Baroneasa Degerătură afirmă că a găsit un punct friguros în fumoarul gotic. În galeria celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
încăpere de aici pe platouri. Holul Ludovic al XV-lea de catifea albastră. Amfiteatrul egiptean de mohair negru. Salonul Renaștere italiană de satin verde. Fumoarul gotic de piele galbenă. Galeria celor O mie și una de nopți, de culoare violet. Foaierul maiaș portocaliu. Promenada chinezească roșie. Fiecare încăpere într-o altă culoare adâncă, dar cu aceleași note aurii. Nu camere, ar spune domnul Whittier, ci scenografii. Purtăm cadavrul împachetat prin cutiile astea mari și răsunătoare în care oamenii devin regi, împărați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
După miile de realități diferite ale pieselor de teatru și filmelor, ale religiei și stripteuzelor, clădirea asta va deveni pentru totdeauna Muzeul Nostru. Pețitorul le spune candelabrelor de cristal „piersici”. Tovarășa Lătrău îi spune fumoarului gotic „Camera lui Frankenstein”. În foaierul maya, Reverendul Fără Dumnezeu spune că basoreliefurile portocalii sunt strălucitoare ca lumina unui reflector de pe podium trecând prin petalele de mătase ale unei clasice fuste-lalea bufante create de Christian Lacroix... Pe promenada chinezească, tapetul de mătase e de un roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
noi. Diavolul a murit. Trăiască diavolul. N-am rezista nici o clipă dacă n-am avea pe cine să dăm vina. Îl purtăm pe domnul Whittier pe covorul negru din amfiteatru, prin promenada chinezească, în jos pe scara franțuzească albastră. Prin foaierul maya cu portocaliul lui intens, unde Mama Natură își dă de pe frunte șuvițele unei peruci, și clopoțeii ei de bronz răsună. O perucă rămasă de la vreo operă, cu bucle cărunte. Cârlionții îi atârnă, uzi de la sudoarea de pe față, și Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nu era tocmai genul sentimental și lacrimogen, dar chiar prin asta mama și fiica se asemănau. — Mamă! Tată! Am sosit! Îl conduse pe Russell prin holul de la intrare care demult nu mai servea ca vestibul căci fusese transformat într-un foaier elegant și intră în bucătărie. Unde sunteți? Venim acum! o auzi pe maică-sa strigând din camera de zi. O clipă mai târziu își făcu apariția în fața lor, îmbrăcată lejer, dar elegant, într-una dintre multele ei cămăși colorate Polo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
-i reușește. — Catherine... , o avertiză Toby. — Scuze, știu...fără afaceri la petrecere. Promit să nu o mai deranjez în seara asta, dar de luni nu mai garantez. Femeia ridică privirea deoarece zărise încă doi oaspeți care își făcuseră apariția în foaier. — Barul e pe acolo, în camera de zi. Făcu un gest spre ușile franțuzești, impunătoare. Vă rog să mă scuzați o clipă. — Cred că eu am să mă duc să-mi iau ceva de băut, spuse Dean în timp ce Catherine pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Păi, oricum. Vă mulțumesc pentru ajutor. — Cu mare plăcere, zice bărbatul și, în clipa în care se urcă din nou pe banda lui, îl văd zâmbind. O Doamne, a fost super penibil. Fac duș, mă schimb și mă îndrept spre foaierul hotelului pentru a mă alătura grupului turistic, ușor dezumflată. Poate că Luke are dreptate. Poate că n‑am să fac față ritmului din New York. Poate e o idee proastă să mă mut aici cu el. S‑au strâns deja un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
uși discrete pentru Marivaux, uși Închise pentru Racine, uși deschise pentru Moliere ...Uși, uși...Ușa este damnarea scenografului” (137). Fac o paranteză: un spectacol pe care l-am realizat la Teatrul Luceafărul din Chișinău, miza pe masivitatea și zgomotul ușilor foaierului instituției: mi-au plăcut atît de mult, Încît am mutat scena, În foaier. Ușile acelea aveau personalitate... scenică! Și-un alt exemplu: un Don Giovanni cu păpuși, văzut la Praga, m-a interest mai ales În scena sosirii statuii Comandorului
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
uși...Ușa este damnarea scenografului” (137). Fac o paranteză: un spectacol pe care l-am realizat la Teatrul Luceafărul din Chișinău, miza pe masivitatea și zgomotul ușilor foaierului instituției: mi-au plăcut atît de mult, Încît am mutat scena, În foaier. Ușile acelea aveau personalitate... scenică! Și-un alt exemplu: un Don Giovanni cu păpuși, văzut la Praga, m-a interest mai ales În scena sosirii statuii Comandorului: intra brusc de după o ușă oarecare, cu un pumn care o demola, aproape
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]