1,670 matches
-
cineva ca să aflu mai multe în legătură cu această situație”; - itemul 32: „am acceptat simpatia și înțelegerea cuiva”; - itemul 31: „am încercat să nu mă izolez”. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Afilierea ocupă un loc important într-o situație patologică specială: fobia. Pentru fobici, prezența celuilalt constituie o apărare fără de care ei nu pot înfrunta situațiile sau obiectele fobogene. Celălalt devine astfel un obiect contrafobic, având un efect benefic în privința angoasei. Prezența reconfortantă a celuilalt și mai ales disponibilitatea sa de a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
supună regulii care ghida și comportamentul mamei lui Zorn (1977/1979): „Adevărul nu are nici o importanță, doar politețea contează”. În prezent, antrenamentul pentru exprimarea sentimentelor este utilizat în tratarea unor tulburări de o mare varietate, dar principala indicație o constituie fobia socială și personalitatea evitantă descrise în DSM III-R (1987/1989) și în DSM-IV (1994/1996). Această terapie a mai fost testată și în cazuri de delincvență, probleme de cuplu, alcoolism, migrenă, depresie și chiar schizofrenie. Mathieu et al. (1977), care
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Individul își poate anticipa oare reacțiile, diminuându-și astfel angoasa? De obicei, adulții cu o bună stare de sănătate evită acest subiect de preocupare. Dolto (1961) este de părere că o asemenea reacție este sănătoasă, opusul său fiind semnul unei fobii sau al fricii obsesionale de moarte. Întocmirea testamentului este, evident, un lucru obișnuit. Dar oare câți oameni sănătoși n-au dorit să-l înceapă la fel ca acea mare doamnă din secolul al XVIII-lea care declara: „Dacă mi s-
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
contrapresiune continuă. Menținerea refulării presupune așadar un consum constant de forță”, aceasta fiind sarcina încredințată contrainvestirii. Freud (1915b/1968) susține în principal interacțiunea permanentă refulare -contrainvestire prin figuri clinice aparținând celor trei nevroze numite „de transfer”: isterie de angoasă sau fobie, isterie de conversie și nevroză obsesională. În textul său metapsihologic „Inconștientul” (1915c/1968), Freud afirmă că această contrainvestire se produce în preconștient, instanță intermediară ce protejează aparatul psihic de presiunea exercitată de reprezentările inconștiente. El mai spune că mecanismul contrainvestirii
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
opune unei crize de delir, acest sistem de protecție lipsește. În schimb, în patologiile nevrotice, această apărare se arată a fi foarte activă și antagonică față de puternica refulare ce le caracterizează. Obiectul fobic uzează de contrainvestire. După Freud (1900/1967), „fobia este ca o fortăreață-frontieră pentru angoasă (...). Cu cât contrainvestirile sensibile și vigilente se situează mai departe de substitutul temut, cu atât mai mare este precizia cu care poate funcționa mecanismul ce trebuie să izoleze reprezentarea substitutivă și să țină noile
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
zeii detronați, exilați în criptă, scapă din când în când de acolo și tulbură calmul unei ceremonii, făcând astfel breșe în armura noii religii. Astfel, Janet (1903/1976) observă că una dintre pacientele sale, suferind de mania curățeniei și de fobia față de microbi, se spală încontinuu pe mâini, ceea ce o împiedică să-și facă patul și să-și curețe camera, devenită „o adevărată ladă de gunoi”. O persoană, atinsă de mania ordinii, aranjând minuțios doar câteva obiecte, nu apucă să le
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
este greu de interpretat. Lui Henri, un băiețel pe care cercetătoarea l-a ținut sub observație, îi este teamă să înoate și să meargă cu vaporul, în schimb citește cu plăcere cărți despre navigația maritimă. Bernard are și el o fobie (față de șerpi), însă simte o adevărată plăcere aflând lucruri noi despre reptile, dintr-o carte care i-a fost cumpărată la cererea lui. Reich (1933/1971) formulează aceeași întrebare în legătură cu adultul. Cum pot fi diferențiate la adult cele două forme
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în psihoza maniaco-depresivă (Rosenfeld, 1960/1976). În al doilea caz, atunci când dominantă este latura proiectivă, ceea ce primează este trimis în exterior, dar (în opinia lui Meltzer) se ridică o întrebare: „Cum este, cum se trăiește în obiect?”. În acest caz, fobiile, mai ales cele legate de spațiu (agorafobia, claustrofobia), se află în raport cu fantasmele interiorului obiectului resimțit ca fiind rău. Patologiile numite „interpretative” se referă la distorsionarea realității sau a relației, mai ales în stările psihotice de confuzie observate la anumiți adolescenți
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
anumită deformare, după care ajunge în conștient sub forma unei percepții venite din exterior”. În acest caz, subiectul percepe la celălalt ceea ce nu poate recunoaște în el însuși. El revendică acel lucru perceput și cade în delirul de persecuție. Explicarea fobiei prin proiectarea în real a pericolului pulsional datează din 1915 (1915c/1968). Prin deplasarea unei încărcături libidinale inconștiente asupra unei reprezentări conștiente substitutive legate de precedenta, proiecția împiedică întoarcerea aspectului refulat și focalizează angoasa asupra unui obiect extern mai ușor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
comportă ca și cum pericolul dezvoltării unei angoase nu ar veni dintr-o moțiune pulsională, ci dintr-o percepție, și este deci îndreptățit să reacționeze împotriva acestui pericol exterior prin tentativa de fugă care este evitarea fobică.” Tendința proiectivă spre figurare în fobie, ca și în paranoia (ambele recurg la imaginar, cu toată bogăția, dar și cu toate pericolele sale) justifică apropierea de procesul de formare a viselor. Potrivit lui Freud (1917a/1968), „un vis este deci și o proiecție, exteriorizarea unui proces intern
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Ea va avea insomnii legate de teama de lupi. Angoasa s-a deplasat fixându-se asupra fricii de aceste animale, a căror posibilă apariție o sperie pe fetiță atunci când trebuie să se ducă la culcare. Asistăm oare la nașterea unei fobii? Asemănarea dintre proiecție și acest simptom își găsește aici confirmarea. Iată acum un exemplu de mecanism proiectiv acționând la un subiect adult: Heimann (1952/1980) citează cazul unuia dintre pacienții săi, încredințat că a văzut, intrând în cabinet, o baltă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a reapărea, și precizează că „memoria din vis reproduce foarte adesea impresii din prima copilărie a celui care visează... devenite inconștiente prin refulare” (1940/1967). Cazurile citate anterior au furnizat câteva exemple de simptome psihice la care trebuie să adăugăm fobia: obiectul fobic s-a substituit, prin deplasare, obiectului unei iubiri interzise (tatăl, din exemplul dat de Freud în studiul său intitulat „Refularea”, 1915b/1968). În acest caz, refularea a eșuat, întrucât ea nu a suprimat angoasa, ci doar a deplasat
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
abordează dezvoltarea psihosexuală a copilului și mai ales a micului Hans (1909a/1979), apoi în legătură cu teoriile sexualității infantile (1907/1985, 1908a/1985): una dintre ele constă în atribuirea de penis tuturor oamenilor și reflectă necunoașterea diferenței dintre sexe. În analiza fobiei micului Hans, Freud (1909a/1979) semnalează că refuzul de a admite absența penisului este o prejudecată obișnuită în faza falică și care dispare pe măsură ce principiul realității câștigă teren în fața principiului plăcerii. În „Organizarea genitală infantilă” (1923/1985), el arată că
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nedorind să-și refuleze această plăcere, o transformă în contrariul ei și reacționează la legănare și balans printr-o stare de greață, ceea ce le provoacă senzații de epuizare și angoasă pe durata călătoriei. Se știe că Freud însuși suferea de fobia călătoriilor (Jones, 1955/1979), interpretarea evocată mai sus fiind probabil o autoanaliză. Transformarea pasivității în activitate este ilustrată de Freud în mai multe rânduri, mai cu seamă în legătură cu jocul copilului. În celebrul joc „Fort - Da” (1920/1981), nepoțelul lui Freud
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de Clasicii normalității, Dan Pavel asociază revoluției conceptul de kitsch, Dorin Tudoran analizează, sub titlul Eroarea lui Cioran, rațiunile opțiunii filosofului român pentru personalitatea lui Ion Iliescu. La rubrica „România: ieri, azi, mâine”, Vladimir Tismăneanu își intitulează un articol Frici, fobii, frustrări, Stelian Tănase e interesat de fenomenul violenței în societatea civilă românească, iar Ioan Petru Culianu pune un semn de întrebare culturii noastre (Cultură română?). Sunt însă și articole cu tematică mai generală, ca de exemplu acelea ale lui Boris
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285201_a_286530]
-
exogene se referă la mediul familial prin sistemul de valori sociale, economice și culturale și a ansamblului inter- și extrarelațional al acestuia. Tulburările de adaptare școlară își găsesc uneori originea în însăși opoziția față de frecventarea grădiniței; absenteismul care marchează viitoarele fobii școlare, lacunele în pregătirea școlară sub- sau suprasolicitarea, lipsa unor deprinderi și tehnici de învățare eficientă, dificultățile sau lipsa de preocupare în organizarea judicioasă a activității extrașcolare și a regimului de odihnă, aplicarea insuficientă a cunoștințelor psihopedagogice de către cadrul didactic
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
instalarea unei stări de oboseală pregătind astfel premisele unor noi insuccese școlare. Insuccesele repetate și prelungite favorizează generarea a diverse forme de agresiune, care dezvoltă noi reacții inadaptative sau le consolidează pe cele existente, inhibând astfel învățarea normală. Anxietatea școlară, fobia, care poate avea o durată mai lungă, vizează frica de note rele, de eșec, de sancțiuni, de autoritățile școlare și profesori, motiv pentru care copilul refuză să meargă la școală. Acești copii absentează mult. Fobia școlară apare mai ales la
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
astfel învățarea normală. Anxietatea școlară, fobia, care poate avea o durată mai lungă, vizează frica de note rele, de eșec, de sancțiuni, de autoritățile școlare și profesori, motiv pentru care copilul refuză să meargă la școală. Acești copii absentează mult. Fobia școlară apare mai ales la copiii mici, mai frecvent la fete decât la băieți și mai ales la copiii de intelectuali la care nevoia de afirmare este foarte manifestă. T. Kulscaf remarcă asemenea fobii școlare la 30% din elevii care
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
la școală. Acești copii absentează mult. Fobia școlară apare mai ales la copiii mici, mai frecvent la fete decât la băieți și mai ales la copiii de intelectuali la care nevoia de afirmare este foarte manifestă. T. Kulscaf remarcă asemenea fobii școlare la 30% din elevii care au insuccese școlare, deși inteligența lor este relativ normal dezvoltată. La elevii cu dificultăți școlare vom întâlni pasivitate deplină sau opoziție activă față de anumite cerințe, activități. Negativismul se prezintă ca o tulburare în sfera
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
a) Cauze care țin de mediul familial: Copilul este agresiv cu colegii deoarece în familie este agresat și amenințat mereu de tata pentru orice mică greșeală copilărească pe care o comite și pentru calificativele primite la școală. Astfel se explică fobia acestui copil - frica de note, manifestată prin stare de agitație, minciună. Agresivitatea față de fratele său se explică prin faptul că subiectul conștientizează diferența pe care o face tatăl între cei doi frați. Părinții manifestă dezinteres față de acest comportament agresiv. Nu
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
anormale sau deficitare manifestată înainte de vârsta de trei ani; B. caracteristici funcționale anormale în cele trei arii: interacțiune reciprocă socială, comunicare și comportamente restrictive, repetitive și stereotipice. În completarea acestor caracteristici se prezintă și o serie de elemente asociate ca fobiile, tulburările de somn, alimentație și agresiunea (automutilarea) http://www3.who.int 3.2. DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL Pot fi observate perioade de regresie și în dezvoltarea normală, dar acestea nu sunt nici atât de severe și nici atât de prelungite ca în tulburarea autistă
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
ostilitate față de copii și adulți. Insuccesele repetate și prelungite favorizează generarea a diverse forme de agresiune care dezvoltă noi reacții inadaptabile sau le considera pe cele existente, inhibând astfel învățarea normală. T. Kulcsar remarcă anxietatea școlară, hiperemotivitatea, ambivalenta afectivă, asemenea fobiei școlare la 30% din elevii care au insuccese școlare, deși inteligența lor este relativ normal dezvoltată. P. Janet consideră conduita ca fiind superioară comportamentului datorită faptului că reprezintă o activitate conștientă mai complicată însoțită de o anumită participare afectivă. D.
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
eterului de către grecii antici. În fizică există însă multe referiri la particule virtuale și energia punctului zero, sau la fenomenul numit polarizarea vidului, ceea ce demonstrează că în spațiu există „ceva” similar unei forme de energie nevăzută. Deși în Occident „etero fobia” pare să domine viața științifică, au existat și personalități precum dr. Hal Puthoff de la Universitatea din Cambridge și dr. Harold Aspden (doctorat în anomalii energetice de natură magnetică, inventatoră care au fundamentat teorii paralele cu cele ale fizicii clasice, în
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
era vorba, deoarece, după cum se știe, nemților li se spunea cel mai adesea „naziști”. Probabil, medicul evreu îi amestecase în aceeași oală pe funcționarii români ai statului în frunte cu primarul Iancu Mihăilescu, cu soldații germani. Oricum, se instaurase, deja, fobia contra celor care conduseseră destinele orașelor noastre în vremurile grele și tragice de război. Dar, iată ce mai remarca Weinfeld: „... orașul se afla presărat pe străzi cu cadavre de oameni și animale (subl.ns.), care lăsate pe loc ar fi
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
excesivă, adesea dezordonată 7. Acuzele hipocondriace păstrează același aspect de fixație somatică necritică, care progresează către convingeri delirante de transformare corporală mai ales la nivelul feței, organelor genitale, funcțiilor digestive. Dismorfofobia este un simptom prezent asociat cu sentimente de depersonalizare. Fobia contaminării este uneori manifestă în cadrul căreia bolnavul iși consacră întreaga activitate și în care adesea este implicată întreaga familie. - Simptome neurastenice - bolnavul acuză astenie, scăderea capacității mnezice și a facultăților de concentrare. Simptomatologia sindromului astenic constituie fenomenologia morbidă căreia bolnavul
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]