1,685 matches
-
inițiativelor care urmau să pregătească formarea unei democrații creștine după 1919: reviste precum: Ciencia tomista fondată de dominicani în 1910, Cercurile muncitorești ale iezuitului Antonio Vicent, un început de sindicalism creștin susținut de canonicul Maximiliano Arboleya în regiunea minieră Asturia, fondarea de către un alt iezuit, părintele Gabriel Palau, în 1906, la Barcelona, a Acción social popular, iar în 1909 a Associación católica de Propagandistas, de către părintele Angel Ayala, care anunța Acțiunea Catolică din perioada interbelică. Partea a II-a Cultura creștin-democrată
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
permite refacerea Germaniei pe baze sănătoase și salvarea acesteia. Această convingere se regăsește atît în Apelul pe care Andreas Hermes, ministru în timpul Republicii lui Weimar, om foarte credincios, l-a făcut public pe 26 iunie 1945 la Berlin cu ocazia fondării Uniunii Creștin-Democrate germane, cît și în discursul de o mare importanță rostit de Adenauer la Löln pe 24 martie 1946, în care el stabilea un fel de genealogie a național-socialismului, recunoștea responsabilitățile Germaniei și declara: "După 1933, adesea mi-a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și în utilitatea medierilor, nu considera ca fiind contrară transcendenței creștinismului existența formațiunilor politice ce îi uneau în mod liber pe creștinii care doreau să traducă, fără confesionalism, prin angajamentul personal și prin cel colectiv, învățăturile Bisericii"13. Participînd la fondarea MRP-ului, el a fost membru în Comisia executivă, a condus revista Terre humaine între 1950-1953, a fost membru în Comitetul Director al Forces nouvelles între 1951-1961, secretar general al Centrului Catolic al Intelectualilor francezi în 1953. În 1957 a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ideologie ce se afla la antipodul propriilor sale baze. Nu numai că s-a dovedit a fi incapabil de a-l combate și de a-i rezista, dar a întreținut cu acesta amabilități tragice. Democrație creștină sau populism? Tentative de fondare a unor partide de inspirație creștină se observă și în statele Europei Central-Răsăritene23 provenite în urma înfrîngerii celor trei Imperii: rus, german, austro-ungar. Dar majoritatea au cunoscut o evoluție politică haotică, cu experiențe democratice prost asigurate, adesea efemere. Cît privește partidele
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
creștin-democratul Manuel Carrasco i Formiguera, executat la Burgos de franchiști la 9 aprilie 1938, erau izolați. Războiul a avut o importanță capitală în istoria democrației creștine prin conștientizarea consecințelor sale și prin angajarea intelectuală și militantă care a condus la fondarea, în iulie 1937, a Comitetului pentru Pacea Civilă și Religioasă din Spania, în care Maritain, Mounier, Mendizábal, Mauriac, Vignaux, Borne, Sturzo au jucat un rol determinant. Acest angajament a fost susținut de publicarea manifestelor care au eșuat, ca și alte
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Mai întîi, revenirea în forță a intervențiilor Bisericii Catolice în politica italiană. Observația este cu atît mai frapantă cu cît după Vatican II aceasta avusese tendința să se îndepărteze. Această revenire s-a manifestat chiar de la sfîrșitul anilor 1980 prin fondarea Școlilor de Formare cu Angajament Social și Politic. Prima a fost creată la Palermo de către părintele Bartolomeo Sorge, în contextul particular al Siciliei; era vorba de Institutul de Formare Politică Pedro Arrupe. Anul următor, cardinalul Martini a înființat la Milano
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
catolicilor este, așadar, o nouă bătălie pierdută pentru Biserică. A doua observație: împărțirea politică a catolicilor italieni este un fapt. Curentul DC a supraviețuit, dar s-a divizat. Mino Martinazzoli a fondat PPI în ianuarie 1994, la 75 ani după fondarea primului PPI, pe baza revenirii la Sturzo. Mario Segni, fiul unui fost președinte al Republicii DC, fondase în mai 1993 Alleanza Democratica. Învingător în referendumul din 18 aprilie 1993, care introdusese importante reforme instituționale ce vizau transformarea vieții politice, el
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a ales în 1974 alianța cu dreapta, profitînd de alegerile prezidențiale și favorizînd prin aceasta alegerea lui Valéry Giscard d'Estaing. A mai participat la crearea Uniunii pentru Democrația Franceză (UDF), pe care Jean Lecanuet a condus-o chiar de la fondarea sa în 1978 pînă în 1988: aceasta era o structură originală, o confederație de partide ce-și păstrau identitatea proprie. În sistemul electoral francez, acesta era singurul mijloc de a menține un număr onorabil de deputați, atunci cînd numărul electoratului
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
fondat Partidul Popular European (PPE). Era vorba, în primul rînd, de susținerea creștin-democraților membri ai instituțiilor europene (Parlament, Comisie, Consiliul Europei) pe o bază transnațională. Partidele s-au angajat în UECD (CDS-ul francez a aderat la aceasta chiar de la fondarea sa în 1976), semn că era pe cale să se nască conștiința cu privire la un patrimoniu comun. S-au format structuri specializate pentru muncitori, femei, tineri, aleșii locali. UECD era definită drept "aripa europeană" a Uniunii Mondiale a Democrației Creștine (UMDC), astăzi
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
instituție de cronici psihici în adevăratul înțeles al cuvântului. Ospiciul a fost înființat în 1853 de către Grigore A. Ghica Vodă. După cum ne informează actul de înființare 73, ospiciul a fost destinat de către voievod pentru săraci și bătrâni. În hrisovul de fondare, din 26 iulie 185574, se menționează: "...N-am socotit de prisos a întoarce a Noastră părintească luare aminte și asupra amarilor suferințe ale celor săraci ce au ajuns la slăbiciunea bătrâneților și nu mai sunt capabili a-și agonisi zilnica
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
din Iași aflăm (tr. 1884, Act embatic, 1861, iulie 5) doar următoarele: "Casele răposatei vornicese Ruxandra Mavrogheni aflate în apropierea mănăstirii Galata, închinată Sf. Mormânt, au fost cumpărate de ocârmuire prin departamentul Bisericesc de la vornicul Petru Mavrogheni, fiul răposatei, spre fondarea unui ospiciu de bătrâni. Locul pitoresc în care se afla construcția ospiciului, de unde se vede întreaga panoramă a orașului, a constituit, după cum ne informează N. Bogdan în "Orașul Iași", un obișnuit loc de recreare, înainte de înființarea Grădinii Copou. După cum rezultă
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
bătrâni. Locul pitoresc în care se afla construcția ospiciului, de unde se vede întreaga panoramă a orașului, a constituit, după cum ne informează N. Bogdan în "Orașul Iași", un obișnuit loc de recreare, înainte de înființarea Grădinii Copou. După cum rezultă din Hrisovul de fondare, din 26 iulie 1855,la data achiziționării imobilului, "casele și locul Petrachi Mavrogheni de lângă mănăstirea Galata... s-au pus în stare de a primi de îndată infirmi". Totodată, casele nefiind amenajate corespunzător, s-au făcut unele modificări: "Am poroncit alcătuirea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de însuși protomedicul Moldovei, un ospiciu cu caracter neuropsihiatric. BIBLIOGRAFIE 1. A.S.I. Tr. 1757 op. 2005/415. 2. A.S.I. Tr. 19872 Pref. Iași. 3. A.S.I. Tr. 1757 op. 2005/414. 4. A.S.I. Pach. 340 Hrisov de fondare. 5. A.S.I. Dosar O nr. 135 Fol. 83v. 6. A.S.I. Tr. 166 op. 184 Dos. 33. 7. A.S.I. Tr. 1757 Dos. 104 fol. 165. 8. A.S.I. Tr. 1757 Dos. 447 fol. 67. 9. A.S.I. Tr.
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
ținute la Ateneul din Bârlad la 1 februarie și 8 martie. * Reconstituit pe baza tabelelor de cereri aprobate. 73 P. Pruteanu, Contribuții la istoricul spitalelor din Moldova, București, Editura medicală, 1957, p. 275. 74 A.S.I. Pac. 340, Hrisovul de fondare din 26 iulie 1755. 75 A.S.I. Tr. 1757, op. 2003. 76 Chiru Economu, Despre vechile așezăminte judecătorești, București, 1891, p. 8-10; I. C. Filitti și I. Suchianu, Contribuții la istoria justiției penale în Principatele Române, București, 1928, p. 34-40; Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
filosofie și să o consider forma cea mai înaltă a acesteia. Cred, ca și Husserl, nu în fenomenologia conștiinței, ci în reabilitarea proiectului grecilor, în special al lui Platon : contemplarea esențelor eterne, a ideilor forme existente prin ele însele, în fondarea unei umanități filosofice. Cred, ca și Heidegger, că adevărul este deturnat de raționalitate, că logica nu deține nici un primat și că omul trebuie să încarneze poezia. În accepțiunea mea, Ființa include Nimicul, sau Vidul și nu e doar "ceva mai
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
până la a-i împinge pe unii să interpreteze exterminarea din al Doilea Război Mondial din unghiul exclusiv al pasivității ("Au mers ca oile la abator"). Această imagine a marcat mentalitatea noilor evrei combatanți și victorioși, și asta mult timp după fondarea statului Israel. Or tema pretinsei pasivități evreiești din Evul Mediu nu este deloc confirmată de cercetarea istorică. Evreii își dovedeau utilitatea economică pentru suverani și seniori și beneficiau, în schimb, de privilegii care le acordau o anumită autonomie. Acest principiu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
masacrele cazace, ca și cum s-ar fi urmărit activarea sau reactivarea unei memorii de solidaritate în suferință. În prezent, Holocaustul însuși sfârșește prin a prevala, fiind transformat într-un eveniment fondator și de nedepășit. Dar în primii ani de după război, înainte de fondarea statului Israel și de politizarea ulterioară a memoriei genocidului, modelul de revitalizare a amintirii marilor masacre, atunci când suferința evreilor era la apogeu, funcționa încă, într-un fel de liturgizare în cadru secular. Creând o continuitate între trecut și prezent, este
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Dumnezeu înainte de genocid, dar după acesta proporția scade la 38%. Credința în statutul de popor ales al evreilor rezistă, căci, dacă 41% o împărtășeau înainte de război, ei sunt cu o treime mai mulți după. Iar 6% dintre supraviețuitori declară că fondarea statului Israel merita sacrificiul a șase milioane de evrei 1. În orice caz, iudaismul și supraviețuitorii, inclusiv cei mai secularizați, ies dezorientați din încercările războiului. Elie Wiesel citează un hasid care ar fi spus: "Pentru credincios nu există întrebări, iar
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de suferință. Deși laică, această viziune asupra exterminării constituie totodată o autentică teologie. Nu declara istoricul Saul Friedländer însuși că discursul istoric, mai mult decât altele, ratează Holocaustul 28? * În viziunea populară, cum am avut ocazia să amintim, genocidul și fondarea statului Israel par legate. Dacă admitem că izbăvirea a avut loc deja prin crearea acestui stat, nu mai avem de sperat în venirea unui Mesia mântuitor. Evreii, cu ochii ațintiți spre Israel, își așteaptă de acum mântuirea. Nașterea acestei țări
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
datorie pe care Israelul avea s-o îndeplinească. Statul era astfel sacralizat și el, totul prefigurând sacralizarea viitoare a fidelității față de Israel în diasporă, în numele celor care muriseră în lagăre și al viitorului mai bun care trebuia asigurat noilor generații. Fondarea statului Israel câștiga astfel în moralitate. Toate sacrificiile erau justificate, precum și toate suferințele provocate palestinienilor. Acest stat era sacru, iar sacralitatea lui era indisociabilă de genocid. Procesul lui Eichmann legitima acest model de prezentare atât în statul evreu, cât și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
urmărește, bineînțeles, să contrabalanseze accentul pus de sioniști pe colaborarea între muftiul Ierusalimului Hajj Amin al-Husayni și naziști 17. În fapt, această contra-imagine anunță paralelismul construirii reprezentărilor despre Holocaust și tragedia palestiniană Nakba. Cuvântul însuși, care evocă traumatismul major al fondării statului Israel, al exproprierii și expulzării masive a palestinienilor, înseamnă pur și simplu "catastrofă", coincizând cu una dintre primele denumiri ale genocidului evreiesc. Desigur, diferențele dintre cele două evenimente sunt substanțiale, dar utilizarea lor politică nu va ține cont de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
XIX-lea în elanul marilor mișcări naționaliste europene din epocă și care lucrează pe termen lung (mai multe decenii) la crearea unui stat evreu, mulți percep Israelul ca pe o victorie asupra Holocaustului. Chiar dacă genocidul i-a grăbit într-adevăr fondarea, statul nu este nicidecum prelungirea lui directă. Și totuși amândouă alcătuiesc de acum un ansamblu și sunt tratate la fel în memoria evreilor din diaspora. Ceea ce facilitează sarcina oamenilor de stat israelieni, care se folosesc în voie de acest binom
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
vorbi chiar, în ultimii ani, de o veritabilă cristalizare identitară în jurul genocidului, mai ales la tineri. Însă în anii 1970-1980 căutarea de către evreii din Franța a identității se manifestase și printr-o solicitare culturală, mergând de la învățarea limbilor evreiești la fondarea de reviste culturale sau organizarea de colocvii. Dar datoria memoriei, distilată de instituțiile comunitare și organele lor, în lipsa unei culturi evreiești bogate și creative, permite adunarea oițelor mult timp împrăștiate în luptele cetățenești și în ideologiile anilor de după război. Din
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
negre are, desigur, propria ei istorie. Dar, în conformitate cu datoria evreiască de memorie, în această zonă mobilizarea s-a dovedit cea mai eficace, în special sub impulsul cetățenilor francezi din DOM-TOM*, mai racordați la modelele politice din țară. Și nu întâmplător fondarea CRAN-ului, organism cu denumire calchiată după CRIF, a fost anunțată în acest context la sfârșitul lui noiembrie 2005. În ceea ce-i privește, având mai puțină experiență de acest tip și reduși la islam, cu toate conotațiile negative ce-i
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cailor, îndreptându-se spre Balcanii scăldați la capătul lor de apele calde ale Mării Mediterane. Nu întâmplător, nu doar din cauza stepei, care prezenta riscul expunerii în fața unor raiduri, ci și a umidității, pământurile nord pontice nu au putut constitui temelia fondării unor imperii durabile. Mai degrabă, au format un câmp de luptă între nucleele de putere coagulate fie la nord, în ascunzișul pădurilor boreale, fie la sud, la adăpostul Peninsulei Crimeea. Și nimic nu a reflectat mai fidel această realitate geoistorică
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]