425,743 matches
-
sau alta, anunțate în presă sau văzute de mine la Tîrgul de Carte, și să nu le găsesc. Librarii nu știau dacă vor mai primi sau nu cartea respectivă. Cît despre a o comanda, nici vorbă. Nu există - măcar în formă computerizată, ceea ce ar fi ușor și ieftin - un catalog general al cărților apărute, al stocurilor existente; nu există un mecanism prin care un cititor - sau chiar, mă tem, o instituție - să-și poată procura o carte abia apărută/dispărută. Și
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
de noroc: de o loterie invizibilă. Sau, fără îndoială, de vechea metodă a relațiilor personale, a prieteniilor - care-mi amintește de felul cum circulau cărțile interzise, străine, sau pur și simplu intruvabile în comunism. Exilul, depășirea exilului, este, sub o formă sau alta, o temă recurentă în ceea ce scrieți. Care au fost pentru dumneavoastră "lecțiile exilului"? Mă opresc aici la una dintre cele pe care le consider importante. Lectura. Veneam în America dintr-o cultură duală: cea publică și cea "subterană
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
istoria însăși se scrie în cadre de referință în care presupunerile contrafactuale tacite, uneori și explicite, joacă un rol important). îmi permit deci următoarea ipoteză, interesantă în contextul discuțiilor generate de apariția Jurnalului lui Mihail Sebastian. (Ipoteza figurează, într-o formă succintă, și în volumul meu recent și m-am bucurat că a-ți remarcat-o.) Jurnalul lui Sebastian documenteză disoluția lentă, foarte lentă, plină de ezitări și reveniri, a marii prietenii dintre Mircea Eliade și Sebastian, începută în 1927 în
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
erau diferite de cele exercitate în cazul comunismului. La București, în anii '30, mai jucau și atracțiile vag revoluționare, vag mistice și vag frivole a ceea ce Alexandru George a numit "bolșevismul alb". A fi de extremă dreaptă devenise și o formă de snobism intelectual. Și acum ipoteza promisă: dacă ar fi ajuns la Paris, cum ar fi privit Sebastian o întîlnire cu fostul prieten, acum un exilat aproape pauper? Că Sebastian murise în preziua plecării lui în Franța, Eliade aflase de la
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
nu, intelectuali români de azi iau ca model generația 1927. E adevărat? Pentru că e generația care, prin cîțiva dintre membrii ei, a obținut o recunoaștere internațională fără precedent în istoria culturii noastre, o recunoaștere care validează, fie și doar simbolic, formele, dimensiunile interioare, problematica adîncă a culturii române și operele ei meritorii care nu vor fi niciodată cunoscute în Occident. Pentru că e, în termenii lui Lovinescu, generația care ne-a sincronizat cu Occidentul, generația care, cu o metaforă diferită, ne-a
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
propuneau copiii, în cadrul experimentului Micul ecran ne prezintă programul, ca titlu pentru emisiunile TV: "Lupul pădurilor" - Emisiune în cinstea P.C.R., "Monumentul morții" - Emisiune pentru comuniști ora 11, "Iarna nepieritoare" - Emisiune P.C.R. ora 9. Abuzurile regimului totalitar capătă în răspunsurile copiilor forme caricaturale, chiar dacă nuanțele, situate undeva între comic și hilar, încep astăzi să se estompeze : "Ministrul e un om care a învățat zece clase și s-a dus la serviciul de miniștri", "Țăran înseamnă un om care vrea să facă buletin
"Unii vorbesc normal, iar alții vorbesc în ghilimele" by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15341_a_16666]
-
baza Laudei vocalelor se află o estetică a spaimei, sau mai exact, o estetică traumatică a experienței șocului. Aceasta pornește de la alternanța între starea de criză a limbii și înnoirea acesteia, între încorsetarea într-o estetică a teribilului și noile forme de verbalizare. Ezitările și muțenia devin premisele unui alt mod de folosire a limbii. În sensul acestei poetici traumatofile trebuie înțelese și ultimele rânduri ale lucrării: "Vorbind sau scriind, câteodată începem să ezităm: căutăm un cuvânt mai edificator, mai restrictiv
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
a suprasolicitării prin stimuli vizuali? După ce atâta timp lectura în tăcere a fost calificată ca singurul mod adecvat de abordare a cărții, ca rezultat al unui proces critic și reflexiv, calea auditivă nu se dovedește a fi nicidecum o simplă formă ce a supraviețuit, ci mai degrabă o formă viabilă de receptare, nu numai a textelor clasice literare, ci și a celor documentate istoric sau a literaturii pentru copii. Acest consum audio are propriile "forme de sociabilitate" (R. Chartier) care diferă
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
lectura în tăcere a fost calificată ca singurul mod adecvat de abordare a cărții, ca rezultat al unui proces critic și reflexiv, calea auditivă nu se dovedește a fi nicidecum o simplă formă ce a supraviețuit, ci mai degrabă o formă viabilă de receptare, nu numai a textelor clasice literare, ci și a celor documentate istoric sau a literaturii pentru copii. Acest consum audio are propriile "forme de sociabilitate" (R. Chartier) care diferă cu totul de actul recitativ din societățile de
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
dovedește a fi nicidecum o simplă formă ce a supraviețuit, ci mai degrabă o formă viabilă de receptare, nu numai a textelor clasice literare, ci și a celor documentate istoric sau a literaturii pentru copii. Acest consum audio are propriile "forme de sociabilitate" (R. Chartier) care diferă cu totul de actul recitativ din societățile de lectură, saloane sau amfiteatre conform obiceiurilor din Germania de la 1800. Noua ascultare se produce individual și asocial prin intermediul căștilor audio și al difuzoarelor și nu reprezintă
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
de muzică devenit fond sonor pentru locuitorii metropolelor. Nu se mai înființează grupuri sociale în sensul așteptărilor pe care le aveau Herder și romanticii în ceea ce privește prezentarea orală a creației poetice. Alături de acest mod de abordare își găsesc aprecierea și vechile forme de lectură cu voce tare. În Germania citirea de creații poetice în grup a fost considerată încă de pe vremea lui Goethe un act de supremație a poeziei. În acest caz, spre deosebire de radio sau de cărțile sonorizate, este vorba de o
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
cea a lecturii cu voce tare din saloanele publice, ci era mai degrabă tributară vorbitului la microfon: o muzică de cameră a rostirii, care nu ar fi fost posibilă în nici un alt mediu. Nu poate fi negat însă faptul că formele discursului oral, fie că acesta se desfășura în saloane de lectură, fie că era transmis la radio, reprezintă față de textul în sine o limitare a plurivalenței interpretative. Adepții structuralismului și ai deconstructivismului și-au exprimat tocmai de aceea anumite rețineri
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
desfășura în saloane de lectură, fie că era transmis la radio, reprezintă față de textul în sine o limitare a plurivalenței interpretative. Adepții structuralismului și ai deconstructivismului și-au exprimat tocmai de aceea anumite rețineri în acest sens. Prezentarea textelor sub forma discursului oral reprezintă într-adevăr un fel de fixare a sensului, "o monosemantizare a polisemantismului" la nivelul interpretărilor prin prozodie și artă recitativă, accente și tempo. Oare nu este pusă sub semnul întrebării întreaga concepție în ceea ce privește așteptările referitoare la actul
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
empęche pas d'exister!" am putea să strigăm împreună cu Sigismund Freud și profesorul său Charcot. Oare nu rămânem opaci în felul acesta tocmai față de ceea ce reprezintă "vitalitatea textelor", față de înlesnirea unor condiții diferite ale emiterii și receptării și a unor forme diverse de plăcere textuală? Oare nu reprezintă o simplă himeră căutarea unei înțelegeri adecvate a textului redus la simplul act al unei lecturi în tăcere?
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
apropie și-i devine risipă)/ Îi dădu carnea sa ca singură aromă" (Trecere). Ceea ce spune, în versuri, și Victor Brauner: "Eu sînt/ structuri variate adunate/ într-o singură ființă" sau: "Eu sînt, în dezordinea mea/ aparentă organizat după/ legile imaginației. Formele/ mele de amalgamare sînt/ uniunea dintre o femeie și/ o pasăre". Probă a fecundității suprarealismului! Nu încape discuție. Muza poeziei lui Miron Kiropol rămîne carnea, materialitatea făpturii proprii care-i îngăduie aventura metaforei, periplul prin materialitatea fictivă, care-i acordă
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
n-au apărut, niciodată, pe prima pagină a vreunui ziar... Și care, probabil, s-ar întoarce în mormînt, sau s-ar prăpădi încă o dată (de rîs), văzînd, în poză, în ce hal a machiat-o, pe dra Babalîc, dnul Rădulescu! Forme cu fond Într-o instituție de gradul 0, a apărut, pe coridor, de o bună bucată de vreme, un automat de distribuit cafea. Bagi o fisă și-ți iei cafeaua, veți spune. Ei bine, nu! Lîngă aparatul cu pricina, lucios
Lumea domnișoarei Babalîc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15354_a_16679]
-
decorat cu toată pompa de Nicolae Ceaușescu". Oare M. Ungheanu n-a ilustrat cu osîrdie orientarea aceluiași Nicolae Ceaușescu și nu-i aduce, în actualitate, servicii umbrei sale? Un pic de gelozie este explicabilă! Așadar, Mihai Ungheanu întrupează într-o formă apropiată de desăvîrșire tranziția național-comunismului de la obiectivul de clasă spre cel etnic. În comunism el nu vede altceva decît o tentativă de aservire națională: "E aici triumfalismul unei revanșe, căreia i s-a zis de "clasă", căreia i s-a
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15347_a_16672]
-
Marina Constantinescu Pasiunea mea continuă, cu forme noi și mirobolante: casele din București, arhitectura și poveștile lor. Timpul meu liber, atîta cît este, înseamnă o rătăcire pe străzi, o cufundare într-o altă dimensiune a miracolului creației. Mai renovate sau mai abandonate, casele își poartă, încă cu
Memorie și identitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15377_a_16702]
-
dacă directorul unei companii încă nu și-a luat doctoratul în estetică. Există astăzi, în mod incontestabil, un segment al mediului de afaceri care și-a dobîndit, o dată cu sentimentul stabilității, sau chiar înaintea acestuia, bunuri imobiliare foarte serioase, fie sub formă capitalizată, de active, fie cu titlu de reședință permanentă sau de casă de vacanță. Toate aceste spații fizice, aceste soluții arhitectonice mai mult sau mai puțin reușite, au o nevoie imperativă de prezența omului de artă pentru a dobîndi ele
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
privea un timp generic și o mitologie ambiguă, lesne de plasat pe o vastă plajă stilistică, de data aceasta Paula Ribariu focalizeză întreaga sa energie pe un segment de civilizație mult mai clar circumscris: anume pe un anumit repertoriu de forme care trimite către etnografie și arta populară. Ceea ce artista reține, însă, din acest sit arheologico-etnografic nu este anecdotica sau exotismul său, ci acele caracteristici care, dincolo de faptul că pot fi identificate și recunoscute, prezintă un asemenea grad de generalitate umană
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
și devine codificație subtilă, scriere sacră camuflată în exuberanță și jubilație cromatică. De fapt, expoziția Paulei Ribariu de la Allianz-Țiriac nu este atît o expoziție obișnuită, cît o provocare a privirii, un gen de instalație neostentativă și fără substraturi polemice, o formă complexă de construcție a semnului și de remodelare a spațiului. O lume încremenită în ipostaza ei de maximă semnificație și de minimă desfășurare descriptivă, un ceremonial stopat, o suspendare a realului în efigie și a istoriei în magie, cam toate
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
și personalul redacțional al Editurii Politice. Al. Șiperco, cel care-i dorea "puși la zid" pe cei cîțiva tineri îndrăzneți, a părăsit editura. Dar Walter Roman a rămas!". Mai precis, "cameleonismul profesional" al elementelor iudaice ar fi fost doar o formă a "cameleonismului politic". Respectivii indivizi țin cu ghearele și cu dinții de scaunele lor de conducere, monopolizînd pînă la ceasul de față biata cultură românească și (se subînțelege) doar venirea la putere a extremei stîngi i-ar putea clinti din
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
Din această perspectivă, Bizanț contra Bizanț este dacă nu sinteza, cel puțin continuarea unor preocupări constante ale cercetătorului bucureștean pe teritoriul formării conștiinței și a comportamentelor politice românești. în explorările sale, Daniel Barbu pleacă de la faimoasa afirmație maioresciană referitoare la formele fără fond pe care se fundamentează civilizația română modernă și, delimitînd formele ca aparținînd elitei intelectuale care le-a impus, își propune să caute fondul autohton, strîns legat de o majoritate care n-a avut nici mijloacele, nici interesul de
Lege pusă, lege spusă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15366_a_16691]
-
continuarea unor preocupări constante ale cercetătorului bucureștean pe teritoriul formării conștiinței și a comportamentelor politice românești. în explorările sale, Daniel Barbu pleacă de la faimoasa afirmație maioresciană referitoare la formele fără fond pe care se fundamentează civilizația română modernă și, delimitînd formele ca aparținînd elitei intelectuale care le-a impus, își propune să caute fondul autohton, strîns legat de o majoritate care n-a avut nici mijloacele, nici interesul de a se exprima: asupra ei a fost astfel extins discursul unei minorități
Lege pusă, lege spusă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15366_a_16691]
-
modelului societal, modificarea concepției tradiționale despre salvare, de la mîntuirea exclusiv prin apartenența la creștinismul ortodox la cea prin fapte proprii). Modernitatea românească, pe cale a se naște odată cu revoluția de la 1848, pare să ignore dura realitate a fondului pentru care caută forme: "tradiția religioasă cunoaște un avansat proces de uzură, morala creștină dispare fără urmă, familia trăiește sub zodia efemerului și a inconsistenței, structurile de autoritate se află în criză, polemicile și arguția decid opțiunile politice." Concluzia la care ajunge Daniel Barbu
Lege pusă, lege spusă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15366_a_16691]