2,730 matches
-
au transmis o tradiție conform căreia dinastia arpadiană descindea din același clan din care făcuse parte și Attila. De exemplu notarul Anonymus în Gesta Hungarorum: Deasemenea în legendele secuiești trăiește tradiția hunilor (""secuii, care înainte erau poporul lui Attila""): O fortificație română situată în apropiere de orașul Schwäbisch Gmünd era menționată încă în secolul al XIV-lea că „Etzelsburg” („Cetatea lui Attila”). De asemenea, un deal al satului Ațel (situat în apropiere de Sighișoara), al cărui nume german este „Hetzeldorf”, „Etzeldorf
Attila () [Corola-website/Science/299098_a_300427]
-
sovieticii erau mult mai avansate decât cele pentru unul cu Germania. Doar după creșterea propagandei antipoloneze naziste de după 1935, amenințarea dinspre apus a devenit evidentă pentru planificatorii militari polonezi, ceea ce a dus la apariția Planului Vest. Cu toate acestea, numărul fortificațiilor de la frontiera de est a Poloniei depășea cu mult pe cele din apus. Granița polono-sovietică în perioada iterbelică măsura 1.412 km. Granița Poloniei cu Germania (inclusiv cu provincia Prusia Răsăriteană) era cu 20% mai lungă - 1.912 km. De-
Plan Wschód () [Corola-website/Science/330269_a_331598]
-
planului. Planul se baza pe concepțiile lui Józef Piłsudski, care a fost convins până la sfârșitul vieții (1935) că Polonia va fi atacată în primul rând de URSS. Din acest motiv, principalele manevre militare au fost organizate în răsărit, iar cele mai multe fortificații au fost construite în această zonă. În același timp, zona de apus a țării a fost neglijată de planificatorii militari polonezi. Ruinele acestor fortificații mai pot fi văzute la Sarni. Buncărele construite de geniștii polonezi în deceniul al patrulea au
Plan Wschód () [Corola-website/Science/330269_a_331598]
-
rând de URSS. Din acest motiv, principalele manevre militare au fost organizate în răsărit, iar cele mai multe fortificații au fost construite în această zonă. În același timp, zona de apus a țării a fost neglijată de planificatorii militari polonezi. Ruinele acestor fortificații mai pot fi văzute la Sarni. Buncărele construite de geniștii polonezi în deceniul al patrulea au fost folosite mai apoi de insurgenții ucraineni în luptele cu Armata Roșie zece ani mai târziu. Planificatorii polonezi erau conștienți că Armata Roșie era
Plan Wschód () [Corola-website/Science/330269_a_331598]
-
această ocazie, regele promite brașovenilor că, dacă Țara Românească va ajunge "în mâinile noastre", atunci vama va fi mutată de la Rucăr (Ruffa Arbor) la Bran. Referința din textul documentului din 1377 cu privire la o "nouă cetate de piatră", permite deducția că fortificația de piatră, ce urma să fie edificată pe acest loc, a fost precedată de o întăritură de graniță mai veche. Această cetate, probabil din lemn, a fost ridicată de cavalerii teutoni între 1211-1225. Ea este atribuită magistrului Theodorikus. În secolul
Castelul Bran () [Corola-website/Science/302060_a_303389]
-
este un castel situat în Będzin (pronunțat: [ˈbɛndʑin]) în sudul Poloniei. Castelul de piatră datează din secolul al XIV-lea și este precedat de o fortificație de lemn care a fost ridicată în secolul al XI-lea. A fost o importantă fortificație în Regatul Poloniei și, mai târziu, în Uniunea polono-lituaniană. Satul Będzin își are originea în secolul al IX-lea. Fortul local din lemn pentru
Castelul Będzin () [Corola-website/Science/336214_a_337543]
-
un castel situat în Będzin (pronunțat: [ˈbɛndʑin]) în sudul Poloniei. Castelul de piatră datează din secolul al XIV-lea și este precedat de o fortificație de lemn care a fost ridicată în secolul al XI-lea. A fost o importantă fortificație în Regatul Poloniei și, mai târziu, în Uniunea polono-lituaniană. Satul Będzin își are originea în secolul al IX-lea. Fortul local din lemn pentru care înregistrările arată că a existat încă din secolul al XI-lea, a fost distrus în timpul
Castelul Będzin () [Corola-website/Science/336214_a_337543]
-
Bytom i s-au acordat drepturile Magdeburg, drepturi de oraș, la scurt timp după aceea, în 1358. Castelul a fost menit să fie un avanpost militar la granița de sud-vest a Regatului Poloniei (mai târziu, Uniunea polono-lituaniană). Aceasta a fost fortificația aflată cel mai spre vest și rolul său era să întârzie orice invazie a venit în Polonia Mică, din Boemia sau din Silezia. În 1364 castelul a fost vizitat de către Carol al IV-lea, Împăratul Sfântului Imperiu Roman. În 1588
Castelul Będzin () [Corola-website/Science/336214_a_337543]
-
romană. Anul 106 a însemnat pentru Potaissa, debutul unei noi epoci istorice. Deja în vara anului 106 se întreprinde o intensă explorare a noii provincii înglobate Imperiului Roman (marcarea punctelor strategice, înregistrarea surselor naturale, amenajarea rețelelor rutiere, stabilirea garnizoanelor, edificarea fortificațiilor). Evenimentul care a impulsionat cel mai mult dezvoltarea vechii așezări dacice Potaissa, înainte de staționarea aici a Legiunii a V-a Macedonica în anul 168, a fost apariția și stabilirea unor coloniști romani, veniți din diferite zone ale Imperiului Roman. Aceste
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
1285) Turda a fost supusă invaziilor devastatoare ale tătarilor. În anul 1287 regele Ladislau IV Cumanul a întreprins o acțiune militară contra tătarilor, care a afectat și Turda. Documentele consemnează faptul că Banul Mikud a donat în jurul anului 1288 mica fortificație (cetate) de la Sânmiclăuș (Szentmiklós) din Turda episcopiei din Alba-Iulia (ca răscumpărare pentru faptul că nu luase parte la o cruciadă). Coloniștilor Germani și Austrieci li s-a acordat în anul 1291 dreptul de a-și alege un jude (primar), fiind
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
de “"Civitas Tordensis"”. În secolele XIII-XIV cronicile amintesc de existența unei așezări numită Turda Nouă (“Uj-Thorda”) în zona actualelor străzi: Salinelor - A.I.Cuza - S.Bărnuțiu, cu locuitori germani, austrieci și maghiari. “Turda Nouă” a dispus chiar și de o mică fortificație (pe amplasamentul actual al Bisericii Reformat-Calvine). In secolele XIV-XV Turda se extinde neîncetat, contopindu-se, cu timpul, așezările învecinate Turda Veche și Turda Nouă. În jurul anului 1400 se ridică în centrul Turzii actuala Biserică Reformată-Calvină (până la Reforma protestantă - Romano-Catolică), iar
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
pare că cel mai important obiectiv al orașului era din punctul de vedere al britanicilor triajul de cale ferată și cheurile portului ("Gare maritime"), care puteau fi folosite pentru reaprovizionare trupelor, trimiterea întăririlor sau evacuare militarilor. Orașul era înconjurat de fortificații. Fortificațiile originale erau formate din douăsprezece bastioane, legate între ele cu ziduri de apărare. În partea de sud, două bastioane și zidurile de apărare au fost demolate pentru ca să permită montarea liniilor de cale ferată. Apărarea bastioanelor din nord erau asigurată
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
că cel mai important obiectiv al orașului era din punctul de vedere al britanicilor triajul de cale ferată și cheurile portului ("Gare maritime"), care puteau fi folosite pentru reaprovizionare trupelor, trimiterea întăririlor sau evacuare militarilor. Orașul era înconjurat de fortificații. Fortificațiile originale erau formate din douăsprezece bastioane, legate între ele cu ziduri de apărare. În partea de sud, două bastioane și zidurile de apărare au fost demolate pentru ca să permită montarea liniilor de cale ferată. Apărarea bastioanelor din nord erau asigurată de
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
de apărare au fost demolate pentru ca să permită montarea liniilor de cale ferată. Apărarea bastioanelor din nord erau asigurată de rezerviști din marină și voluntari francezi aflați sub comanda căpitanului de fregată Carlos de Lambertye La aproximativ 1,6 km de fortificațiile de mai sus se afla fortul Nieulay. Două forturi care de la est și sud de fortificațiile principale erau în runină. Nicholson a ordonat Regimentului al 60-leaa să ocupe poziții defensive în zona de vest, iar Brigăzii de pușcași să apere
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
erau asigurată de rezerviști din marină și voluntari francezi aflați sub comanda căpitanului de fregată Carlos de Lambertye La aproximativ 1,6 km de fortificațiile de mai sus se afla fortul Nieulay. Două forturi care de la est și sud de fortificațiile principale erau în runină. Nicholson a ordonat Regimentului al 60-leaa să ocupe poziții defensive în zona de vest, iar Brigăzii de pușcași să apere zona de est și o parte a fortificațiilor. O parte a pușcașilor regali au ocupat poziții
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
Două forturi care de la est și sud de fortificațiile principale erau în runină. Nicholson a ordonat Regimentului al 60-leaa să ocupe poziții defensive în zona de vest, iar Brigăzii de pușcași să apere zona de est și o parte a fortificațiilor. O parte a pușcașilor regali au ocupat poziții avansate. Restul miliarilor Restul miliarilor QVR, voluntarii din regimentul de proiectoare de căutare și militarii care asigurau operațiunile portuare au fost folositți pentru întărirea pozițiilor celor două batalioane de infanterie. După ce tancurile
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
aflate pe litoral. În cele mai multe cazuri, marinarii și tunarii din aceste bastioane au fost evacuați cu ajutorul șalupelor după ce au fost epuizate stocurile de proiectile de artilerie. Ofițerii au reușit însă să îi convingă pe militarii voluntari să rămână să apere fortificațiile. Ferdinand Schaal a hotărât ca Regimentul 86 de infanterie (două batalioane) să atace orașul vechi și citadela, iar Regimentul 69 de infanterie (tot două batalioane) să ocolească orașul și să atace dinspre răsărit pentru cucerirea portului și Gării Maritime (Gare
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
că orașul Calais urma să „fie lăsat pe seama Luftwaffe”, cucerirea lui s-a dovedit foarte dificilă, iar Guderian a decis să continue asaltul asupra orașului cu sprijinul puternic al bombardierelor în picaj Junkers Ju 87. Nicholson era conștient că linia fortificațiilor era prea lungă și insuficient de rezistentă ca să poată fi apărată doar de două batalioane. În noaptea de 24/25 mai, el a hotărât să își retragă forțele pe un amplasament mai scurt, care cuprindea doar partea de nord a
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
prea lungă și insuficient de rezistentă ca să poată fi apărată doar de două batalioane. În noaptea de 24/25 mai, el a hotărât să își retragă forțele pe un amplasament mai scurt, care cuprindea doar partea de nord a zidurilor fortificațiilor. Regimentul al 60-lea de infanterie era însărcinat cu apărarea orașului vechi. Cea mai importantă construcție defensivă a frontului lor era formată dintr-un canal și, datorită faptului că germanii nu au acționat rapid după retragerea britanicilor, aceștia din urmă
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
este eliberată și se puteau începe efectiv lucrările de restaurare, Nicolae Ceaușescu desfințează Direcția Monumentelor Istorice ca urmare a cutremurului din 1977. Lucrările au fost sistate până în anul 1989, când, ca urmare a unor săpături arheologice s-a identificat vechea fortificație construită în secolul al XV-lea și se restabilește cronologia mormintelor din incintă. Se descoperă de asemenea și un șant de apărare în partea sud estică. Lucrările care s-au făcut au fost neprofesioniste și au dus la prăbușirea unui
Biserica fortificată din Drăușeni () [Corola-website/Science/326949_a_328278]
-
În acest an se inițiază un program de restaurare cu finanțare europeană care duce la câștigarea licitației de către o firmă obscura ce a oferit o sumă extrem de mică pentru executarea lucrărilor. Lucrările nu s-au finalizat nici astăzi, biserica și fortificația rămânând în continuare într-o stare avansata de degradare. Incinta fortificației prezintă un zid de apărare construit și extins în secolul al XV-lea și al XVII-lea. Zidul are formă octogonală și are cinci turnuri de apărare și un
Biserica fortificată din Drăușeni () [Corola-website/Science/326949_a_328278]
-
europeană care duce la câștigarea licitației de către o firmă obscura ce a oferit o sumă extrem de mică pentru executarea lucrărilor. Lucrările nu s-au finalizat nici astăzi, biserica și fortificația rămânând în continuare într-o stare avansata de degradare. Incinta fortificației prezintă un zid de apărare construit și extins în secolul al XV-lea și al XVII-lea. Zidul are formă octogonală și are cinci turnuri de apărare și un turn poartă de intrare ce avea 2 poduri ridicătoare. Pe ziduri
Biserica fortificată din Drăușeni () [Corola-website/Science/326949_a_328278]
-
care a fost construit din lemn și sprijinit în console. O caracteristică a modului de construcție a zidului este prezența la temelie a unor blocuri enorme de piatră, special aduse, pentru ca inamicului sa-i fie imposibilă practicarea unui șant pe sub fortificație.
Biserica fortificată din Drăușeni () [Corola-website/Science/326949_a_328278]
-
permițând Romei să controleze mai eficace Europa Orientala. În campaniile sale, Iulius Caesar obișnuia să-și ducă legiunile la iernat, la "Aquileia". Grecul Strabon, geograful acelei epoci, într-o secvență a operei sale, notează că portul Aquileia (colonie „edificata că fortificație contra barbarilor”), centru comercial pentru populațiile ilirice care locuiau de-a lungul Istrului. Actualul Ordezo, fondat de paleoveneti, a trecut treptat sub control român devenind "municipium", prin hotărârea lui Iulius Caesar. Era un centru de mare importanță stratregică, la egală
Regio X Venetia et Histria () [Corola-website/Science/322147_a_323476]
-
calea ferată Alba Iulia-Târgu Mureș către traseul inițial la gara Șard Ighiu, traseul fiind prelungit astfel cu 4,4 km. Traseul inițial pornea din gara C.F.R. (Gara Mare), intersecta Bdul. Ferdinand, apoi traversa orașul spre nord-est pe sub cimitirul „Maieri” și fortificația bastionară paralel cu străzile: Tache Ionescu, Octavian Goga, Decebal și Bălcescu. În zona locului de joacă din vecinătatea Pieței Constituției se găsea Gara Mică sau Alba Iulia Cetate, de unde traseul continua spre nord, apoi spre vest, urcând panta pe actualele
Calea ferată Alba Iulia–Zlatna () [Corola-website/Science/319770_a_321099]