4,121 matches
-
În odaia lui Poole... — Și?... N-aveam de gînd să-i sperii, voiam doar să le explic despre ce este vorba. — Să-i sperii? Pe cine anume? — Doctorul era acolo, cu Poole, nu știu ce trebăluiau pe Întuneric... Vocea lui Stone se frînse - era Îngrozitor să auzi un om În toată firea suspinînd Înapoia unei uși Încuiate! — Dar ce săpau oamenii ăia? Îl iscodi Digby. Poate c-ai visat numai... — O subterană... a fost groaznic, băiete... Și zău că n-aveam de gînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu un ochi critic la mașina mea, nedumerită parcă de geometria ei distorsionată, apoi găsind confirmarea acestui lucru în propria mea deviere de caracter. - Asta e mașina ta? Întinse o mână înmănușată și atinse grilajul radiatorului, pipăind un stâlp cromat frânt din acordeon, căutând parcă o urmă a prezenței soțului ei pe vopseaua stropită cu sânge. Nu vorbisem niciodată cu femeia aceasta obosită, și simțeam că ar fi trebuit să mă lansez într-o scuză formală pentru moartea soțului ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
acționat cel mai stăruitor în această direcție a fost generalul Nicolae Militaru.” Pe plan internațional, încă înainte de prăbușirea dictaturii în 1989, era acreditată ideea că succesorul său va fi probabil Ion Iliescu: „După o ascensiune spectaculoasă, Ion Iliescu și-a frânt, practic, cariera în 1971, la declanșarea minirevoluției culturale, fiind considerat de Ceaușescu insuficient de intransigent în afirmarea ideologiei partidului. În evident declin, el a ajuns, în cele din urmă, directorul Editurii Tehnice, fiind considerat, pe plan internațional, ca succesorul cel
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ticăloșiile demente debitate de criminalul ăsta sensibil, care hrănește câinii cu rulade de salam scump. [...] Decenii de-a rândul, sub comunism, modelul nostru de utopie negativă a fost «1984» a lui George Orwell. O lume, în care psihicul individului este frânt până la a-și iubi călăul înainte de execuție. A rămas în penumbră înspăimântătoarea contrautopie «rece» a lui Aldous Huxley, «Brave new world», în care nu se mai frânge psihicul nimănui, indivizii care compun societatea sunt scoși pe bandă rulantă, prin inseminare
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
fost «1984» a lui George Orwell. O lume, în care psihicul individului este frânt până la a-și iubi călăul înainte de execuție. A rămas în penumbră înspăimântătoarea contrautopie «rece» a lui Aldous Huxley, «Brave new world», în care nu se mai frânge psihicul nimănui, indivizii care compun societatea sunt scoși pe bandă rulantă, prin inseminare artificială, de la bun început «politic corecți». Viitorul e al lui Huxley, nu al lui Orwell... [...] Iosif Sava a fost singurul care, în toți acești ani ai politicii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în fața doctorilor și-a asistentelor, i-a făcut vânt pe scări... Pe urmă, cică, amanta a revenit, s-a rugat s-o lase să ia niște scrisori de-ale ei de la Pârvulescu, c-au rămas, dar... Săru’ mâna... i se frânge fraza și susură vinovat către-o umbră. - Ce ziceai? încep să devin interesat, numai să-l mai țin pe loc. - Ei, amanta lui Pârvulescu e Izabela Sandu, realizatoarea de emisiuni culturale. N-am vreme să-mi manifest nici o reacție față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la seminar, prin anul al doilea. Țârcovnicul începe să mă acompanieze, îi sună și lui bine. - Fum... și umbră... toate... fum... amin... - Ca firul subțire de ață este viața, continuu cu o voce mai plină. Nimeni nu știe când se frânge, pare rezistent, dar nu e, pare fără sfârșit, dar nu e, numai cei necugetați adună averi, uitând de mântuirea sufletului lor, căci, spune cuvântul Bibliei, mai ușor va trece cămila prin gaura acului decât cel bogat cu averile sale în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-mi fac bine discuțiile astea... dar nu știu... - Nu te mai scuza, eu am vorbit serios cu poveștile! - Afurisito! - Trebuie, Voievoade, altfel ne cresc flori de tei în păr, iar eu una am niște rezerve vis-à-vis de articolul respectiv. Suntem frânți, ne-am tot hârâit de ceilați, facem un cuplu bun, asortat, ca tusea și junghiul. Nu ți-o fi și foame? Nu sunt erou de film sau de roman, nu încerc să-i smulg hainele de pe ea, rămâne în treningul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Poți spune și-așa... Pe urmă, dintr-odată îl vezi. Pentru ăsta ți se strângea stomacul de durere și ți se tăiau picioarele? te miri singură. Din cauza lui ți se scutura corpul în spasme pornite parcă din șira spinării, te frângeai din senin și te sprijineai de ziduri... aerul nu-ți mai ajungea-n plămâni, de parc-ai fi primit un pumn în plex? Pentru ăsta nu puteai scăpa zile în șir de febră? Atingerea lui întâmplătoare făcea să-ți tremure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
practic cu neputință să țină pasul cu el, pentru că era legat. - Să nu faci nici un pas greșit! mîrÎi el printre dinți, observînd că celălat Întîrzia să se ridice după a cincea căzătură. Dacă Încerci să mă tragi pe sfoară, Îți frîng coastele... Și pentru a-și Întări spusele, Îi trase un șut puternic În fund, care Îl azvîrli din nou pe nefericit cu capul Într-o stîncă, făcîndu-i o gaură În frunte, din care aproape imediat Începu să țîșnească sînge. Ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ruină: Acul Spațial. Centrul Științific cu domurile lui dantelate și globurile de lumină agățate. Monotrenul avântându-se înainte acoperit de aluminiu lucios. Uite cum ar fi trebuit să ne arate viețile. Du-te acolo. Alege excursia, zice Seth. Îți va frânge sufletul, pentru că familia Jetson cu menajera lor robot, Rosie, și mașinile lor zburătoare și paturi tip prăjitoare de pâine care dimineața te scuipă afară, e ca și cum familia Jetson ar fi subînchiriat Acul Spațial familiei Flintstone. — Știți, zice Seth, Fred și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
vă reținem. — Dar, zice Cottrell imobiliara, mai este un subgrup de „bărbați“ cărora le plac „femeile“ așa cum este Evie acum. Brandy zice: — Chiar ar trebui să plecăm. Și Ellis zice: — Bărbați cărora le plac femeile nebune? — Păi, ni s-au frânt efectiv inimile în ziua când Evan a venit la noi. Șaisprezece ani, și zice „Mami, tati, vreau să fiu fată“, zice doamna Cottrell. — Dar am plătit pentru asta, zice. O deducere fiscală e-o deducere fiscală. Evan voia să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
străduise, încă de la începutul drumului său, încă înainte de a obține înființarea Serviciului, să descopere care erau elementele fundamentale, de rezistență ale puterii pentru a nu greși. Marea sa intuiție l-a ajutat să nu calce greșit de la început, cei mai mulți își frîng gîtul nu pentru că ar fi avut cine știe ce intenții răuvoitoare la adresa puterii, ci numai pentru că erau niște ignoranți și în neștiința lor au pus piciorul exact unde nu trebuie. Era ca traversarea unui cîmp de mine, deasupra căruia răsar din metru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-l preocupa în ultima vreme, despre ceea ce-l stăpînea cu adevărat în ultimul timp. Nu avusese astfel de gînduri niciodată. Și acum toate îi bîzîiau în cap fără odihnă. Se străduia să-și ocupe fiecare oră din zi, să cadă frînt de oboseală pentru a nu avea timp de gîndire, muncea ca un apucat, citea toate rapoartele, lucru absolut de neconceput pînă atunci și de cele mai multe ori fără de folos, făcea observații cu mîna lui pe marginea paginii, cu semne de întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
stihia răzmeriței deșarte: marinari și târfe de port, aprige soiuri, se apucară să smulgă cu furie, cu Înfocare, printre lacrimi și scrâșnet de dinți, gladiole domnești, să‑și sângereze palmele de la lujerii trandafirilor, să smulgă lalelele laolaltă cu bulbul, să frângă cu dinții garoafele, să și le dea unii altora, din mână În mână, apoi pe brațe. Curând avea să se ivească o movilă de flori și verdeață, un rug de lalele, hortensii și trandafiri, un osuar de gladiole, iar crucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nu‑i spusese, că erau otrăvitoare; pentru că Într‑adevăr arătau Înfiorător. (Fetița nu se Înșelă, fetița avea dreptate: erau ciuperci otrăvitoare, Ithyphalus Impudicus, ceea ce ea nu știa, nu s‑ar fi Încumetat să știe). Le lovi cu pantofiorii de lac, frângându‑le ca‑ntr‑un acces de furie. Doar că pantofii nu fură Înnoroiați, pentru că ea pășea pe frunze ca pe‑un covor, Însă pe suprafața lucioasă a lacului se‑ntinsese o boare fină, ca peste un măr sau ca atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ca imediat s‑o ia la fugă ca din pușcă; o creangă putredă căzu din copac; o pânză de păianjen se legăna pe un strop de rouă care reflecta razele sângerii ale soarelui. Conurile cădeau pe nesimțite, o creangă se frânse fără nici un scrâșnet, de parcă ar fi fost calcinată. Fetița se uită În oglindă apropiindu‑și‑o de ochi ca o mioapă (ca Hana, care purta ochelari). Apoi zări imediat În spatele ei, de fapt În spatele oglinzii - pentru că În spatele ei nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe piept, umerii i se chirciră de parcă se aștepta la o lovitură (chiar fu aruncată o piatră) și se Încovoie și mai mult de spate. De‑ajuns ca gloata să simtă că l‑a părăsit curajul, că i s‑a frânt mândria. Scena provocă chiote de bucurie. (Căci gloatei Îi place să vadă cum se frâng cei mândri și curajoși.) La capătul bulevardului, acolo unde Începea curia aristocrată și unde mulțimea se mai rărise, el ridică ochii. În lumina zorilor, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o piatră) și se Încovoie și mai mult de spate. De‑ajuns ca gloata să simtă că l‑a părăsit curajul, că i s‑a frânt mândria. Scena provocă chiote de bucurie. (Căci gloatei Îi place să vadă cum se frâng cei mândri și curajoși.) La capătul bulevardului, acolo unde Începea curia aristocrată și unde mulțimea se mai rărise, el ridică ochii. În lumina zorilor, la un balcon, văzu o pată de un alb strălucitor. Aplecată peste balustradă, toată În alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
coborî, cu toată forța lui nemăsurata, asupra băiatului surprins, care abia avu timp să sară într-o parte, în timp ce armă asasina îi șuiera pe langă ureche, izbindu-se în cele din urmă de trunchiul de pandanús de care stătuse rezemat, frângându-l în două de parcă ar fi fost o simplătulpină de bambus. Tapú Tetuanúi nu era încă nici prea înalt, nici prea puternic, însă era agil că un pește în apă, ceea ce ii permise să se ridice dintr-un salt, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
foarte dificil pentru ei să suporte tensiunea evenimentelor care se apropiau, în timp ce de afară se auzea un vânt de o sută cincizeci de kilometri pe oră, care parcă încerca să ia toată insula pe sus. Cand copacii începură să se frângă cu trosnete violente, iar mugetul oceanului care se lovea de recif se transformă într-un tunet continuu, care prindea ecou în pereții peșterii, nici macar flegmaticul Oripo nu reuși să închidă un ochi. Tapú Tetuanúi se pregătea de săptămâni întregi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
speranța că, la acele latitudini, s-ar afla vreo insula pe care ar putea trage, iar îngrijorarea NavigatoruluiCăpitan ajunse la asemenea extreme, încât, în momentele de calm absolut, când nici macar sunetul apei, în continuare caldă și nemișcata, nu reușea să frângă liniștea apăsătoare, se întindea cât era de lung pe fundul carenei și își lipea urechea de peretele vasului, încercând să prindă zgomotul aproape imperceptibil produs de viermi. La rândul lui, dulgherul începuse să ascută niște bețișoare subțiri, pe care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aur, până și troaca porcilor, toate își pierdeau semnificațiile și deveneau, în exaltarea Luanei, paradisul jocului neobosit. Dar o așa fericire se întâmpla foarte rar. De cele mai multe ori mașinile plecau lăsând-o în urmă. O parte din inima fetiței se frângea iremediabil. Ziua se scurgea într-o mohorâre morbidă. Nu-și putea înfrâna puzderia de întrebări: Mamă, de ce surorile tale nu ne invită în plimbările lor? Ce le-am făcut? Ce nu le place? Noi, atunci când mergem în parc sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și avidă de ea, cu care o condusese, atunci, până la ușă. Înmormântarea i-a golit sufletul. Un număr impresionant de tineri, foști și actuali colegi, l-au însoțit pe ultimul drum. Au curs râuri de lacrimi. Soția lui Rosti a frânt inimile tuturor cu disperarea pe care n-a reușit să și-o ascundă. Ținea de mână pe băiețelul cel mai mare care, în neștiința celor trei anișori, privea uimit somnul nemișcat al părintelui său și se întreba de ce această tihnită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
amândoi, își dorea din tot sufletul ca ei să se înțeleagă și să se gândească, măcar o dată, la răul pe care i-l făceau. O conduse pe Sanda la gară și mama îi mângâie părul, abătută. Bărbatul ăsta îți va frânge inima, draga mea. Nu e potrivit pentru tine. Fata încercă s-o împace. Nu-mi spuneai tu să mă mărit cu un om titrat, cu un inginer? Femeia dădu din cap, disperată. Ăsta nu e inginer. E nebun. Doctorița de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]