9,707 matches
-
Iulia Popovici "Ce reprezintă ei: senilitatea, mediocritatea cea mai filistină, cea mai ticăloasă incapacitate, o egalitate plină de invidii, egalitate fără simțul propriei demnități, egalitate așa cum o concepe un lacheu sau cum o concepea francezul din anul nouăzeci și trei...." (F. M. Dostoievski, Demonii ). în cunoștință de cauză, Ivan Șatov vorbește despre socialiști, nucleul "progresiv" din generația părinților lui Lenin (Demonii e scris în 1871-1872, Vladimir Ilici se născuse în 1870), de la maleficul Verhovenski la naivul
Din nou despre Revoluția Franceză by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16715_a_18040]
-
Ivan Șatov vorbește despre socialiști, nucleul "progresiv" din generația părinților lui Lenin (Demonii e scris în 1871-1872, Vladimir Ilici se născuse în 1870), de la maleficul Verhovenski la naivul, dar atît de onestul Andrei Semionovici Lebeziatnikov din Crimă și pedeapsă. Iar francezul de la 1793 era cel care-și ghilotinase regele, cel care, un an mai tîrziu, la 9 termidor (27 iulie 1794), îl condamna și pe călău. Din nefericire, romanul lui Dostoievski a încetat de la o vreme să mai fie simplă ficțiune
Din nou despre Revoluția Franceză by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16715_a_18040]
-
Arghezi etc. Există informația - pe care n-am cum s-o verific acum - că revista (zece caiete apărute între 1951-1954), europeană și "comunitară" avant la lettre după un program ușor de descifrat în substanță ei, ar fi fost subvenționata de francezi pentru a crea premisele culturale ale apariției unui pol european de putere într-o lume postbelică, dominată supărător de americani. Important este că aici, in fasc. 4 pe 1953, găsim eseul lui Cioran Le style comme aventure, reluat ulterior, în
E. Cioran și aventura stilului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16720_a_18045]
-
își reprezentau acești oameni țara lor pierdută. Cred că multe popoare au un pământ imaginar numai al lor. Pentru americani, acesta e Farwest-ul care, așa după cum se prezintă în filme, e de fapt o legendă, departe de realitatea istorică. Pentru francezi, spațiul imaginar a fost multă vreme Sahara. Există o întreagă literatură sahariană în franceză: Micul prinț al lui Saint-Exupéry, Atlantida lui Pierre Benoît, un autor foarte popular în anii interbelici, dar uitat astăzi. Au circulat apoi tot felul de povești
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
un medicament în faza de testare. Se poate spune că, prin asta, isi închiriază organele? Se poate, daca sperăm să atragem, în acest fel, ceva public, la o comedioara, altfel, totalmente debila. Cît despre The Cider House Rules, chiar si francezii, maeștri în inventarea unor titluri mai sonore decît originalul, au optat, neinspirat, pentru un titlu cam "filozofard" - Opera lui Dumnezeu, partea diavolului. Titlul francez are drept posibilă justificare o mărturisire a scriitorului-scenarist, John Irving, conform căreia și-ar fi scenarizat
Ucenicia lui Homer by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16810_a_18135]
-
eroic întâlnirea cu... trecutul. Pentru că a veni în România nu înseamnă doar un pariu cu geografia, ci o coborâre vertiginoasă pe toboganul istoriei. Ce-i drept, străinii, vreo cinci-șase, zăriți în minutele de așteptare la graniță, nu prea semănau cu francezii, italienii sau austriecii văzuți de mine în săptămânile de concediu. Mutre fioroase de borfași, priviri alunecoase de șmecheri, aluri agresive de bătăuși plătiți, faciesuri tulburi de obsedați sexual, ei aflaseră, desigur, că România ar fi țara viselor deșucheate pe care
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
replicînd că dacă ar fi fost să se aleagă cu ceva bani, ar fi primit, din contră ce îi oferise comuniștii, mult mai mult, numai să scrie de bine despre regimul instaurat acolo; ...finalmente, vreau să spun că un alt francez, - înaintea lui Gide, - scrisese nu prea convenabil, tot despre ruși, și anume marchizul de Custine (Arnolphe, Louis, Lenor)... Amîndoi, homosexuali. Replica activiștilor ruși era că nu întîmplător, aceștia, - așa și pe dincolo... Și că din partea unor stricați veniți din occidentul
Marchizul în răsărit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16863_a_18188]
-
de Custine întreprinde același lucru, însă la polul celălalt, în răsăritul autocratic, cu observațiile lui de o actualitate extraordinară față de Rusia țaristă. Este un dat al literaturii și culturii europene ce se cuvine subliniat. Invitați de Ecaterina a doua, iluminiștii francezi tocmai pregăteau revoluția de la 1789, "mătușa", ca să spunem astfel, a revoluției din octombrie 1917 ce deschise perioada unui lung război civil european pînă în 1945, - alții pretind pînă în 2000. Ce era bun pentru Franța, nu putea fi însă bun
Marchizul în răsărit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16863_a_18188]
-
întrebuințat, cu sensul precis, de astăzi, în presa franceză postbelică, referitor la intelectuali, precum Céline, Drieu de la Rochelle sau Brasillach, spre a-i numi pe cei mai faimoși, acuzați a fi colaborat cu ocupantul, cu germanii adică. Se știe că francezii i-au judecat pe cei mai mulți, pentru înaltă trădare. Brasillach, tînăr și promițător clasicist, a fost executat, în pofida unui apel adresat generalului de Gaulle, de către numeroși colegi ai săi care-l găseau vinovat de rasism și de idei șovine, dar nu
Despre colaboraționism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16870_a_18195]
-
redusă a Istoriei lui G. Călinescu, întocmește chiar o listă a colaboraționiștilor notorii (după părerea sa). E instructivă conexiunea stabilită de publicistul de la Răspîntia între situația de la noi și cea din Franța. Observația lui I. Ludo este că dacă nici un francez n-ar fi avut curajul în acei ani să "pomenească - în mod obiectiv", într-o Istorie a literaturii franceze pe Céline, Béraud ori Maurras, iată, G. Călinescu, la noi, o face, prezentînd "senin, științific din avion - cum spune el însuși
Despre colaboraționism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16870_a_18195]
-
a vorbi despre sine. Eforturile scriitorului de a-și reprezenta țara sunt apoi zădărnicite de prea marea sa încredere în anumite clișee culturale, cum ar fi acela cu balada Miorița - simbol al pasivității românilor. " Un cioban află - povestește Nicolae Breban francezilor -, prin gura unei mioare vorbitoare, năzdrăvane, că urma să fie asasinat de cei doi ortaci ai săi, pentru motive de tip material. în loc să se revolte sau să se apere, ciobanul Mioriței are o reacție paradoxală, fatalistă la extrem(...). El va
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
fi, miniparabola Și cu violoncelul ce facem? nu a fost singurul Vișniec prezentat în festival. Teatrul Eugène Ionesco - Chișinău și Alianța Franceză din Moldova au dobîndit locul întîi în topul publicului cu Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintali în regia francezului Charles Lee, amintind și de piesa lui Weiss, și de filmul lui Forman acidă satiră a spiritului gregar ce a permis proliferarea unei ideologii nefaste, fatală pentru multe națiuni. Intrinsecă operei de artă, universalitatea a fost încă o dată evidențiată de
Descoperind AMERICI cu Andrei Șerban by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16988_a_18313]
-
care avea să le urmeze arta acestui secol romantic. El a sesizat că direcția ar putea fi aceea pe care o inițiase pictura olandeză, adică o exaltare a lucrurilor în interiorul unei societăți libere. Era ceva oarecum asemănător cu ceea ce făceau francezii secolului al XIX-lea, care nu erau deloc sensibili la noua filosofie dezvoltată de Kant și Hegel. Căci Hegel e cel care a oferit o explicație generală a artei, în relațiile ei foarte strânse, nu doar cu căutarea divinității, ci
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
curaj, dat fiind eșecul trecut - și a fost un mare succes, un succes extraordinar. Publicul s-a maturizat... Trebuie să existe întotdeauna niște primi pași, poate niște semieșecuri, pentru ca oamenii să se obișnuiască. Presupun așadar, că la un moment dat francezii au fost destul de maturi ca să înțeleagă că Brâncuși este într-adevăr un personaj crucial al artei contemporane. Cu zece ani în urmă, unii spuneau că e ciudat, că e cienva care a făcut o coloană ca un șirag de mătănii
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
unei priviri exterioare, neconstrânse de nimic, neobligate să respecte pe cineva anume din România... Dacă aș spune că cutare artist nu e bun, ar fi formidabil, pentru că ar exista o scuză: "știți, noi am fi fost de acord, dar dacă francezul ăsta nu vrea..." E foarte comod să lucrezi așa, în doi, și reușești să faci lucruri solide și importante. Poți face, în felul acesta, istorie, și nu doar niște asamblări de lucruri. Trebuie să faci istorie... Știți că istoria e
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
inteligenței politicianului român și nici în subtilitatea serviciilor secrete (grosolane până-n pânzele albe, după cum se dovedește cu ocazia fiecărui nou scandal dat la iveală), nu cred nici în teza "răfuielii politice". Dacă murdara afacere nu ar fi fost descoperită de către francezi, lucrurile ar fi continuat să băltească în buna tradiție a nesimțirii cuțo-moldo-vlahe. Nu cred că e vorba de o "înscenare" a Cotroceniului ori a serviciilor secrete, pentru simplul motiv că și acestea ies destul de șifonate din confruntare. Dl. Constantinescu a
O răsturnare á la roumaine by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17067_a_18392]
-
și Jean Bricmont, promițînd atunci să revin. Promisiunea s-ar fi dovedit poate vană dacă o altă carte, dedicată aceleeași teme mult dezbătute astăzi, poststructuralismul, nu mi-ar fi readus în memorie argumentele lui Rorty. Cartea cu pricina îi aparține francezului François Dosse, ea a apărut la Paris în 1995 și a fost tradusă în engleză anul trecut de Hassan Melehy, un cunoscut teoretician american. Imperiul semnificației: Umanizarea științelor sociale (The Empire of Meaning: The Humanization of Social Sciences) nu este
Generozitatea filozofilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17063_a_18388]
-
deja familiarizat cu ele. Mai degrabă pune la dispoziție unor cititori destul de specializați ca formație intelectuală un instrument util de abordare a cîteva decenii de gîndire. Util fiindcă Dosse e un bun cunoscător al peisajului intelectual contemporan, nu doar cel francez sau european, ci și cel american. Prin urmare, istoria pe care o scrie are în subsidiar criterii comparatiste, deci valorice. Nu uit că am pornit de la aniversarea centenarului Gadamer și de la discursul rostit cu acest prilej de Richard Rorty. Legătura
Generozitatea filozofilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17063_a_18388]
-
vorbește și despre despărțirea modernilor de viziunea "completă", plină de sens a clasicilor; o viziune care mărturisește despre un posibil "supliment ontologic", despre un adaos de noblețe și plenitudine a ființei. Descifrînd tainele unei poetici a ficțiunii în secolul XVII francez, Toma Pavel observă că la originea jocului simbolic în estetica clasică se află asimetria simbolică. Argumentele aduse sunt luate din arta arhitecturii pentru a se ajunge în cele din urmă la miezul problemei, literatura. Distanța care despărțea măreția și fastul
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
Nicolae Manolescu Profitînd de traducerea, în curs, la Editura Univers a romanelor lui José Saramago și de cîteva versiuni franțuzești (toate, din anii '80-'90, căci și francezii l-au descoperit tîrziu pe cel mai celebru scriitor portughez de după Pessoa), mi-am făcut o anumită idee despre autorul Plutei de piatră și al Orbirii (a nu se confunda cu aceea a lui Canetti!), deși unele lucruri continuă să
Evanghelia după Saramago by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17101_a_18426]
-
Cristian Teodorescu E caraghios să acuzi de diversiune politică oficialitățile din București, pentru o anchetă de care se ocupă magistrații din Franța. Diversiunea s-ar fi produs dacă autoritățile române ar fi încercat să pună bețe în roate francezilor. Aceștia vor să afle pe ce căi a fost păgubit contribuabilul francez prin neplata unor impozite. Pentru ei e vorba de o afacere strict financiară. Că la noi ea a explodat politic, asta nu e vina magistraților francezi. nu e
Afacerea albumului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17100_a_18425]
-
fost păgubit contribuabilul francez prin neplata unor impozite. Pentru ei e vorba de o afacere strict financiară. Că la noi ea a explodat politic, asta nu e vina magistraților francezi. nu e o noutate în România; deosebirea e că în timp ce francezii au pornit meticulos pe urmele ei, la noi, nimeni nu și-a dat osteneala să o elucideze. Banul public, în România, dar și în alte țări foste comuniste, are un extraordinar talent de a dispărea în cantități mari. Cu toate
Afacerea albumului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17100_a_18425]
-
e o idee originală: cultura e un instrument folosit sistematic de cele mai mari țări de pe mapamond. Destui români își amintesc de impactul expozițiilor de pictură, de festivalurile de film sau de mini-târgurile de carte organizate în România de americani, francezi sau germani. Pentru că blugii "Levi's", pentru că licorile cu gust interzis, gen "Coca-Cola", pentru că parfumurile "Gucci", player-ele "Sony" și tricourile "Lacoste" nu aveau cum să ajungă la noi, deveneam familiarii lumii în care acele bunuri se produceau uitându-ne la
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]
-
solicitați achitîndu-se impecabil de sarcinile impuse de priza directă, potrivit unuia dintre precepte: Acțiunea are loc aici și acum!" Menită să încheie manifestarea cu o viziune tonică a toate integratoare, Buturuga (Franța, 1999) de Danièle Thompson înfățișează tot o familie, francezi de origine rusă, evrei, cvasi catolicizați ce serbează Crăciunul și practică ori savurează muzica țigănească. O versiune "clasică" a dramei comportamentale asezonată cu umor și un ingredient nu tocmai nou: adresarea directă. Ecranizînd Caracter (Olanda, 1996) de F. Bordewijk, Mike
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
subiective - ceea ce, la urma urmelor, face și frumusețea jocului! În 2000, cu siguranță nu vom fi expuși unor alegeri stranii, pentru că, spre deosebire de anul trecut, juriul e condus de "o natură sănătoasă", un individ cu picioarele pe pămînt, un învingător, un francez care are oroare de provincialism și e hotărît să cucerească planeta - Luc Besson. Din juriu vor mai face parte: Nicole Garcia (regizoare și actriță franceză), Arundhati Roy (scriitoare indiană), Aitana Sanchez-Gijon (actriță spaniolă), Kristin Scott-Thomas (binecunoscuta actriță franco-britanică), Barbara Sukowa
Și va fi Cannes 2000 by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17130_a_18455]