549 matches
-
Studentă la Actorie, în rolul principal „Ce părere aveți despre teatrul spaniol în general?“, îl întreabă un ziarist pe Lorca, iar acesta răspunde: „Astăzi este un teatru de porci pentru porci. Adică un teatru făcut de porci și pentru porci“. Franchețea și refuzul ipocriziei l-au tranformat pe Lorca într-un indezirabil. „În perioada în care trăim, artistul trebuie să plângă și să râdă cu poporul său. Să lăsăm buchetul de crini și să ne scufundăm în noroi ca să-i ajutăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
dacă teatrul nostru nu s-ar pute îmbunătăți și mai mult“. Urmau constatări acide, cu atât mai insuportabile cu cât erau rostite într-o epocă în care simțul critic abia se forma. Kogălniceanu nu se ferea însă a spune cu franchețe că „piesele sunt rău alese, sfâșiete și rău întocmite“, „jocul actorilor, de nu a tuturor, sigur a celor mai mulți este prost“, iar costumele „se înfățoșază pe scenă în tot ridicolul lor“, făcând să se întâlnească în același spectacol „oameni despărțiți prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
mai bună, mai promițătoare și deocamdată pentru mine e suficient. Atâta timp cât sunt conștientă, nemulțumită de mine, atunci când trece o zi degeaba și vreau să schimb ceva, ei, bine, cred că nu-i totul pierdut. Totdeauna mi-a plăcut la tine franchețea, spui lucrurilor pe nume, chiar dacă le complici puțin. În tot cazul nu te dai după deget și nu încerci să păcălești pe nimeni. Adevărul e cea mai bună minciună. La ce mi-ar folosi dacă aș spune că toate sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
braț. "Deoarece prima condiție este îndeplinită, realitatea ne obligă să mergem mai departe, domnule adjutant. Dumneata ești singurul reprezentant al forței oficiale și nu există, obiectiv, decît două posibilități ori ești cu noi, ori împotriva noastră. Cred că ai observat franchețea, sinceritatea noastră! De aceea te-am chemat aici și ți-am spus cam tot ce ar trebui să știi, despre noi și despre planurile noastre. Îți spun sincer, domnule Popianu, că sîntem înclinați să credem că vei fi, cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
decupajul echilibrat pe care judecata ei îl făcea în peisajul amorf. Fie că e proză, jurnalism, ori eseu, există o justețe în cele ce scrie ea. Nu vreau să spun că Gabriela ar fi infailibilă, însă sunt garantate la ea franchețea privirii și o pasiune (adânc înrădăcinată, nedemonstrativă) de a ajunge la esența lucrurilor, la realitatea lor stabilă, dincolo de vălurile aparențelor. Intuiție, experiență, dorința și capacitatea de a nu fi părtinitoare. Puțini sunt printre noi cei pe care instinctul (etologic) și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
cei doi copii, ca să mai pălăvrăgească despre una-alta cu mine, cu profesoara. La un ceai. Nici măcar. Rezvan urăște chiar și asepticul ceai verde la pliculeț, pulberea amară folosită pentru ceremonie nu poate intra, de la bun început, în discuție. Cu franchețea ei candidă, cu monstruoasa ei inadecvare, cu imensa ei impudoare metafizică, Rezvan participă la ceremonia ceaiului, dar refuză să guste din licoare. Este ca și cum copilul care urmează să fie botezat ar refuza scufundarea în cazanul cu apă. Urmăresc, în timp ce mâinile
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mine. Corpul mitic Nu există decât un templu în univers, iar acela este trupul omenesc. Novalis Unul dintre lucrurile care te frapează de la bun început la japonezi este curiozitatea lor copilărească, o anumită candoare greu de definit, însoțită de o franchețe de neimaginat. Această franchețe, ce pare paradoxală la un popor atât de retras și de alunecos, caută să te descoasă pe tine, cel ciudat, cel atât de altfel, purtând mituri de care nu ești nici măcar conștient, ca pe o mantie
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
există decât un templu în univers, iar acela este trupul omenesc. Novalis Unul dintre lucrurile care te frapează de la bun început la japonezi este curiozitatea lor copilărească, o anumită candoare greu de definit, însoțită de o franchețe de neimaginat. Această franchețe, ce pare paradoxală la un popor atât de retras și de alunecos, caută să te descoasă pe tine, cel ciudat, cel atât de altfel, purtând mituri de care nu ești nici măcar conștient, ca pe o mantie nobilă și singuratică, până în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ca hotărâte de altcineva, inclusiv căsătoria și nașterea celor patru copii Ai debutat spectaculos, cu primul val optzecist, după care ai făcut pași mai rari, mai feriți, ai îngăduit publicisticii să cotropească teritoriul poeziei. In ce te privește, iartă-mi franchețea, numele tău circulă mai mult decât cărțile de poezie, pentru că publici rar. E vorba de timiditate, discreție, lehamite...? Am debutat editorial târziu, Adriane, la 34 de ani, cu volumul Gesturi și personaje, în 1982, o carte scrisă cu mult înainte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
O asemenea teză se întemeiază, dacă nu pe o contradicție, cel puțin pe o imprecizie: dacă Isus nu era un Mesia politic, atunci pentru ce a fost condamnat la moarte de către Sinedriu și Pilat? În fine, se cuvine pusă cu franchețe o întrebare conexă: ce rol a jucat Isus în decizia lui Iuda? Fără consimțământul Său divin, nici predarea, nici procesul, nici condamnarea, nici răstignirea n-ar fi avut loc. Dacă istoria lumii are un anumit sens pentru creștini, acesta nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a fost Învățată, Karina pune un foarte mare accent pe calitatea relațiilor interumane construite cu cei din jur, sub acest aspect ea considerând ca „... cel mai important lucru În viață... familia, rudele și prietenii...”. Chiar dacă uneori a fost dezavantajată de franchețea de care a dat dovadă În aceste relații, ea a continuat să Își asume această abordare principială față de cei cu care intra În contact, uneori cu riscul Îndepărtării lor. Această trăsătură pare să fie una dobândită În sânul familiei, despre
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
ca niciodată) Elya era abordabil. De fapt, Sammler nu observase asta la timp. Ieri, când Elya a Început să vorbească despre Wallace, când a Înfierat-o pe Angela, el, Sammler, ar fi trebuit să-i stea alături. Orice grad de franchețe ar fi fost posibil. Sau cum se spune, momentul adevărului. Însemnând că cea mai mare parte din conversație era, desigur, o compilație de minciuni. Dar sistemul lui Elya nu era unul din acelea perfecte, ermetice și impenetrabile, Elya nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dat peste ea? — În sat. Stătea la marginea drumului Într-un grup de femei, ca Într-un tablou de Gauguin. Mi au făcut semn, au vrut să mă opresc și să stau de vorbă cu ele. Am fost copleșit de franchețea lor, de căldura oferită unui străin, dar și oarecum trist, pentru că mi-a dat seama că n-o să fiu niciodată În stare să pun pe pânză ce simțeam. Mi-am zis că merită totuși să ncerc, așa că am Întrebat-o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
De aceea, înainte de a avea vreo discuție despre perspectiva acestei situații, vreau să vii în camera mea de dormit, care, după cum știi - arătă cu capul spre ușa albastră din stânga ei - se învecinează cu această cameră de zi. Ea continuă cu franchețe: - Doresc foarte mult să fiu iubită de primul bărbat pe care l-am întâlnit de la moartea lui și care a stârnit în mine pe loc, dorința. Vino! Ea se oprise la câțiva pași de el Acum se apropie și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
speciale. Așadar, venise momentul - pentru amândoi - să se folosească de una dintre acele vagi posibilități. Gosseyn întinse mâna, îl prinse pe băiat de mâna dreaptă înghețată și i-o strânse. Ținând mâna strâns după ce-i atrăsese celuilalt atenția, spuse cu franchețe: - Ascultă, Enin, tu și cu mine avem niște însușiri speciale. Și lucrul cel mai înțelept pe care l-am putea face în momentul acesta este să găsim o modalitate să declanșăm una dintre acele comprimări electrice pe care poți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
se dea o educație aleasă, asemenea celui mai renumit dintre fiii Kagoshimei, Takamori Saigo. Nu întâmplător a insistat, deci, să i se pună acest nume. Dar numai numele nu era suficient. Nu exista în Takamori nici urmă din modestia și franchețea tizului său. Tomoe, în schimb, semăna perfect istoricei Tomoe Gozen care a luptat neînfricată alături de stăpânul ei, Yoshinaka Kiso. Era isteață și nu-i plăcea să sufere nici o înfrângere. Pe scurt, ea a fost crescută în maniera japonezei din zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
aveți de combătut, întrebă, pe planetele Celui Mai Mare Imperiu unde se fabrică material de război esențial? Dictatorul îl privi, abătut, și zise în sfârșit. - Peste două mii. - Asta înseamnă doar trei la sută. Ce vă necăjește? - Unele, zise Enro cu franchețe, au o importanță tehnică mult mai mare decât cea reală. Asta și voise să audă. Gosseyn spuse: - În schimbul celor pe care vi le-am cerut, voi vorbi la radio pentru a vă susține atacul. Atât cât mai poate fi util
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
prezentă la unul dintre ei. - A, perfect! răspunse roboperatorul. Prințul Ashargin. Am primit instrucțiuni în ceea ce vă privește. Gosseyn se informă și vru să plece, dar îi veni o idee. Detaliile îl interesau. - Ce fel de instrucțiuni? întrebă. Răspunsul avea franchețea tipică a lui Enro: - Puteți chema pe cine vreți, dar o transcriere a fiecărei conversații va fi trimisă la biroul de informații. Gosseyn aprobă. N-avea cum să scape. Alese o cabină de distorsoare care era în corespondență cu sectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
care Ashargin era pus la detectorul de minciuni, părea îndoios ca seniorul gardian însăși să fie un adept al dogmei sale. Gosseyn considera că momentul va fi favorabil pentru a aborda subiectul. Dar cum? Optă în cele din urmă pentru franchețe și vorbi. Când tăcu, Secoh îl privi îngândurat. De două ori era să vorbească. De două ori, se foi pe scaun ca pentru a se ridica și pleca. În sfârșit zise, blând: - Privilegiul de a-l vedea pe Zeul Adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
bruiaj? - Deloc. Actele de la bord indică faptul că îndeplinim o misiune specială, indicată vag, ceea ce îi dă căpitanului Free o autoritate considerabilă. - Asta înseamnă că vom părăsi baza fără necazuri? Ea încuviință, dar rămase serioasă. - Bine-nțeles, zise ea cu franchețe, văd o imagine din viitor pe care ai putea-o altera printr-o interferență voită. De exemplu, ai putea să încerci să bruiezi, numai ca să nu-mi dai dreptate. N-am idee ce s-ar putea întâmpla în aceste condiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mine În acel pat, Scuzați-mă, Vina a fost a mea, dacă aș fi bărbat și aș fi auzit cuvintele pe care vi le-am spus eu dumneavoastră, cu siguranță aș fi gândit același lucru, ambiguitatea se plătește, Mulțumesc pentru franchețe. Femeia făcu câțiva pași și spuse, Hai să mergem, Unde, Întrebă violoncelistul, Eu, la hotelul unde sunt cazată, dumneavoastră, presupun că acasă, N-o să vă mai văd, V-a trecut neliniștea, N-am fost niciodată neliniștit, Nu mințiți, De acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pas înainte. În ziua aceea, Rieux și cu el vorbiseră din nou despre demersurile zadarnice pe care ziaristul le făcuse prin birourile administrației. Câteva zile mai târziu, Cottard s-a întâlnit cu Rambert pe stradă și l-a întâmpinat cu franchețea pe care o punea acum în toate relațiile sale: \ Tot nimic ? spusese el. \ NU, NIMIC. ― Nu te poți baza pe birouri. Nu sunt făcute să înțeleagă. Este adevărat. Dar caut altă cale. E greu. A! spune Cottard, înțeleg. Cunoștea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
misiune unui nebun pe care mii de oameni l-au putut Întâlni aici, chiar În casa mea? Am vrut să mă arăt sincer. Nu sunteți vinovat de crima care vi se atribuie, dar răspunderea dumneavoastră morală nu poate fi tăgăduită. Franchețea mea Îl mișcă. — Asta o recunosc. Așa cum recunosc că mi-am dorit, În fiecare zi, moartea șahului. Dar la ce bun să mă apăr, sunt deja condamnat. S-a Îndreptat spre un cufăraș și a scos din el o foaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
chiar sunt impresionată. Brad e pur și simplu perfect Știți ce este ciudat? Dacă Lauren n-ar fi fost atât de deschisă, atât de prietenoasă și de naturală, probabil că m-ar fi intimidat și aproape sigur aș fi luat franchețea ei drept o ofensă. Dar eu m-am simțit așa de ușurată că am găsit un aliat, pe cineva care, în ciuda părului lung și închis la culoare și a accentului de britanic de East End, îmi amintea cumva din ce în ce mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Era agreabilă și simplă, dar întotdeauna rămânea destul de tăcută și, fără să știu de ce, îmi dădea impresia că ascunde o taină. Însă m-am gândit că poate nu era decât felul ei rezervat de-a fi, scos în evidență de franchețea logoreică a soțului ei. Dirk nu ascundea niciodată nimic. Discuta cu o lipsă totală de sfială chestiunile cele mai intime. Uneori chiar o făcea pe nevastă-sa să se simtă prost și singura dată când am văzut-o pierzându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]