1,057 matches
-
reacții ale colegilor de clasă au fost că...l-au izolat! Nimeni nu voia să stea cu el în bancă. Am discutat și eu cu ei, dar am adus și psihologul școlii, la o discuție de cunoaștere reciprocă. El a frapat, spunând că ar vrea să devină avocat, ca să aibă mulți bani, pe care să-i cheltuie “pe petreceri și femei!” Pas cu pas, colegii au început să-l cunoască, să vadă ce engleză perfectă vorbește, ce compuneri sensibile face, ce
ÎNTRE IDEAL ŞI REAL de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373475_a_374804]
-
amintirile dureroase. Era atâta tineret adunat în curtea Universității, încât trebuia să aștepți minute bune ca să ajungi să-ți vezi numele înscris pe listele afișate. Când, în sfârșit, ajunsesem să trec și eu prin fața listelor, un singur lucru m-a frapat. Următorul nume pe listă după al meu era al unei oarecare Mona Lisa. Oproiu Mona Lisa. Combinația numelui și prenumelui mi se păruse prea ciudată. De aceea, n-o putusem uita. Din când în când după aceea, îmi apărea în
EXAMEN LA FILO de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373542_a_374871]
-
vers o rețetă de bucurie a vieții, atât de simplă și la îndemâna noastră? percep sensul creației cu legea-i supremă iubirea sunt o verigă în conexiune cu acest univers binecuvântat imensitate liniștită atât de vie în necuprinsul ei... M-a frapat acest volum de poezie, îmi pare că fac un gest măreț dăruindu-l mai departe ca tot ce vreți: poezie a vieții, cântec de înfruntat moartea, lecții de contemplare, filozofie antisceptică, dar mai ales demarcarea între important și nonimportant ca
DEBUT- RODICA DASCĂLU- DANSUL VIEȚII(VERSURI) de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373554_a_374883]
-
noema existențialistă în imagine restrânsă: „Ei au murit, poate încă mai mor, spre-a fi vie Ființa. În adâncul ascuns, sub iluzoria lume a slavei deșarte, Ființa-i sinteza de nepătruns dintre viață și moarte”. Finalul elegiilor, Epilogul, m-a frapat, însă voi lăsa cititorilor fideli ai poetului Eugen Dorcescu să dezlege acest mister, întru bucuria înțelegerii adâncului albiei conceptuale, creatoare a acestor versuri. Mai vreau doar să concluzionez în chiar ideea regăsită printre elegii, unde poetul spune: „Citesc Cien años
EUGEN DORCESCU-ELEGIILE DE LA BAD HOFGASTEIN de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373875_a_375204]
-
fel sau altul omului e ușor hazardată și, mda, de ce să nu recunoaștem... tipic americană. Eu o consider un filon definitoriu al mentalității multor occidentali. Pe mine, ca european, patosul cu care e propagată ideea în filmul respectiv m-a frapat. Cred că și noi căutăm instinctiv aceeași fericire, dar o facem mai mult pe cont propriu, nu așa, în mase, dirijat. Pentru urechea mea poate prea sensibilă, se insinuează transparent umbra unei obligativități de a fi fericit. Întrebarea pe care
VÂN(Z)ARE DE FERICIRE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375301_a_376630]
-
pe care vedeai copiii chinezilor odihnindu-se, savurând bomboanele cumpărate de părinți, care le făceau mereu poze. Și un alt grup de construcții în jurul unui templu mai mic, dar asemănător marelui Templu al Cerului. Construcțiile din jurul celor două temple îți frapau privirea prin frumusețea lor ireală, prin eleganță, construite în stil de pagode strălucitoare, în care albastrul acoperișului alterna cu culorile roșu, galben și albastru ce împodobeau pereții exteriori ai construcțiilor, dar, mai ales, ai cornișelor și ai streșinilor. Trecerea între
TEMPLUL CERULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371973_a_373302]
-
Scrisori către tine” pentru că așa cum ne mărturisește autoarea în ”Dor”, ”mereu te caut în versul de iubire”. COSTINA SAVA - ne aduce în acest volum ” PICĂTURA DE STILISTICĂ” reamintindu-ne de marii creatori de frumos din literatura română. JANINA SFETCU -ne frapează prin versuri în care cuvintele dansează ca un ropot de ploaie de primăvară ”desculțe de noi/ cu un transplant de atingeri”. În” Zile înșirate” trăirile devin ”o herghelie de cuvinte/în tropot/prin gânduri/puse la uscat”. În ”Poem orb
”VISE TÂRZII” VOL 1 de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372994_a_374323]
-
Suitei încep să intru și eu în atmosferă. Adică în „Grădină de buzunar” - în farmecul ei muzical, precum Alice în Țară Minunilor. Suita are accente majestuoase. Foarte spectaculoasă însă. Și metaforă din titlu îmi place la nebunie. Ceea ce m-a frapat la acest original artist, citindu-i biografia, a fost faptul că până la patru ani, nu a scos nici un cuvânt, la fel ca marele poet și filozof Lucian Blaga („Lucian Blaga e mut că o lebădă”). Apoi, tumultul interior s-a
CELIBIDACHE. CEZARINA ADAMESCU: ATENEUL ROMÂN ŞI GRĂDINA DE BUZUNAR A LUI CELI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345790_a_347119]
-
după ce s-a ivit în prag și nu m-a poftit înauntru, scuzându-se pentru deranjul din apartament, am putut descoperi, peste umerii lui, prin ușa întredeschisă, un interior, dincontră, ordonat, curat, rafinat, îndrăzneț și nu modest decorat. M-a frapat să întrezăresc pe toată lungimea peretelui sufrageriei o mobilă cu totul ciudată, mai mult o mașinărie, o instalație sofisticată cu sumedenie de monitoare, panouri de comandă, leduri, butoane, tuburi luminiscente, imprimante... A sesizat bătaia privirilor mele uimite și indiscrete și
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347021_a_348350]
-
reconfigurare a raporturilor matrimoniale ar fi putut avea succes dacă tinerii familiști n-ar fi fost loviți și în condiția esențiala care justifică familia, anume nașterea copiilor. În această privință autorul își asumă fără rezerve cauza. Desigur, cititorul poate fi frapat de o neașteptată dezinhibare a autorului, în ce privește viața personală, ceea ce nu îi este caracteristică literaturii memorialistice, ci literaturii artistice . Autorul a conștientizat asta și motivează că el și-a sacrificat confortul ce ar fi rezultat din autoprotejarea vieții intime, într-
MEMORIILE COLONELULUI COSTACHI HANGANU, ÎN “COLECŢIA MEMORIALISTICĂ XXI”, PITEŞTI, 2012 de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346348_a_347677]
-
sunt ușor de pătruns de o minte care abia s-a ridicat și trăiește sfios în a treia dimensiune. Poate sunteți dezamăgiți și că analistul pe care-l citiți nu este unul dintre numeroșii comentatori de ocazie ai poeziei, cu toții frapați de dicția poetică impecabilă, ca și de efortul poetului de a construi, cărămidă cu cărămidă, un adăpost pentru poezie, aidoma unui ‘'Eutih al gratuității'': (Polen stelar îți voi aprinde în plete/ Și rug de trandafir pe suflet o să-ți pun
VASILE BURLUI ESTE, CA TOŢI POEŢII MARI ŞI ADEVĂRAŢI, UN VECHI CARE STĂ PRINTRE NOI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348325_a_349654]
-
clădirea, caracteristicile intrinseci ale mișcării terenului în cazul viitoarelor seisme de grad ridicat, șir de factori care să conducă împreună la rezultate cât mai sugestive în ceea ce privește analogia cu realitatea, de multe ori prea crudă, a producerii unui asemenea fenomen. Ceea ce frapează mai mult la un cutremur, scria Alexander Humboldt, este faptul că, în numai câteva secunde, este dezmințită definitiv încrederea noastră în soliditatea pământului pe care călcăm. În fiecare an, planeta Pământ se confruntă cu mii și mii de cutremure de
SEISMUL, CLIŞEUL TRAGIC AL UNEI REALITĂŢI CRUDE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348347_a_349676]
-
post, de rugăciune, de meditație. Nu sunt asemenea sfinților lui Rafael sau Michelangelo. Mergem deseori prin casele credincioșilor, cu icoana sau cu Botezul și vedem tot felul de kitsch-uri, că icoane în nici un caz nu sunt, și ceea ce mă frapează este prezența tot mai pronunțată a icoanei, luată din tradiția catolică, în care apar Iosif cu Maria și cu pruncul. Iosif, un tânăr aproape de aceeași vârstă cu Maria - ceea ce nu corespunde realității și adevărului istoriei -, cei doi sunt, să-mi
INTERVIU CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. NICOLAE D. NECULA DE LA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ “IUSTINIAN PATRIARHUL” DIN BUCUREŞTI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378024_a_379353]
-
în ambele luntre a fost Ioan Marinescu-Puiu. Mi-a dat câteva nume, dar le-am uitat, pe vremea aceea nu îmi erau deloc familiare. Deși nu sunt sigur, cred că l-a pomenit pe Nicolae-Paul Mihail. În schimb, m-a frapat o altă afirmație: se trece foarte greu de la una la alta. Dacă scrii o perioadă haiku-senryu, îți piere inspirația pentru epigramă. Și invers. Se pare că cele două muze nu se înghit deloc una pe alta. Ei bine, au trecut
PARTEA A II-A de DAN NOREA în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376389_a_377718]
-
un scrânciob ca un copil... L-am admirat pe excelentul bariton englez Simon Keenlyside în rolul Giorgio Germont, prezență scenică impunătoare, cu o voce caldă și care a ridicat nivelul general al interpretării muzicale. Decorul (Andreas Reinhardt) în general negru, frapează în primul act la deschiderea tuturor ușilor din fundal prin care pătrunde în scenă o lumină roșie orbitoare (Wolfgang Göbbel), dar dezamăgește în actul II prin scenă goală cu frunze moarte pe podea, sau în final prin simple cearșafuri și
„LA TRAVIATA” LA FESTIVALUL BAYERISCHE STAATSOPER DIN MÜNCHEN de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375095_a_376424]
-
parcă în miere de albine, si un clondiraș de cristal plin cu un lichid gălbui. Contemplă o statueta de Tanagra, luată de pe un stelaj din apropiere, ținând-o cu mâna întinsă, ca și cum ar fi suferit prematur de presbiopie. M-a frapat numaidecât profilul ei de efigie grecească. Femeia își îndreptase cu încetineala privirea spre mine, măsurându-mă din cap până în tălpi, avea niște ochi mari, alungiți, părul bogat prins la spate și un ten de o albeața stranie. Apoi ea rostise
SFAT DE TAINĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372647_a_373976]
-
ce vorbea fluent mai multe limbi: berberă, punică, greacă și latină... Toate considerațiile lingvistice de mai sus nu sunt decât speculații mai mult sau mai puțin subiective pe care le-am găsit postate pe internet. Pe mine , personal, m-a frapat cu totul altceva legat de numele reginei și despre aceasta vreau să vă vorbesc aici. O întrebare ar fi cea legată de numele Dahia, Dahina a reginei berbere; de ce nu s-ar putea face o conexiune 10 cu triburile dahilor
AL KAHINA de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372198_a_373527]
-
Parcă numai America!? Aveți în față o veșnicie! Vei vedea cele mai spectaculoase și misterioase ținuturi în care n-a călcat picior de om. - Mi se pare mie sau te-ai cam schimbat? - îl întrebă Prințișor - Remarca ta este corectă!... Frapați de splendorile și liniștea palatului, n-ați observat că omenirea a trecut la un nivel superior organizat! Voi n-ați remarcat nici trecerea anilor! - Să nu spui că am trecut și de apocalipsă!? - Cam așa ceva! Dar n-a existat apocalipsa
XXXII. CALEAŞCA DE AUR (URMAȘUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377791_a_379120]
-
lumină aurie cu fiecare zâmbet. Cromatismul verde-albastru-auriu se va întâlni, apoi în mai toate operele pentru a descrie chipul unei femei. Același mister, întâlnirea unei combinații de culoare verdealbastru o are în ochi Ileana, din Nuntă în cer, însă ceea ce frapează este faptul că el are cunoștința a acestor ochi, acestei culori, care nu este altceva decât anima. Camera Sambô ar fi, prin urmare, un simbol al tuturor începuturilor, unde orice creație devine posibilă. Ea îl cuprinde pe om ca individ
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
de către părinți, bunici, rude vîrstnice, cu morbul nostalgicului comunism și deci neputința lui de a opta, în cunoștință de cauză, pentru partea civilizată a Europei. Din clipa asta, cu imensă părere de rău, n-o să mă mai las atît de frapat de hormonii care defilează sprințar pe lîngă noi. Dar nici de molîii (dumnezeule, cît de mulți!) ai căror hormoni au hrănit, amar de vreme, nenorocitul colectivism, iar azi stau presați în albumul cu fotografii de familie. Marea familie... Un pesimism
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
viață. În tufișuri stau pani ochioși, care beau vin din pocale aurite și pîndesc pofticioși... Edenul e însă Eden. Întîlnirea artelor dincoace e o accepțiune pe cît de pretențioasă, pe atît de specioasă, de înșelătoare. Asistînd la întîlnirea artelor, sîntem frapați de ingeniozitatea cu care artele au fost chemate și confruntate, dezbrăcate și reîmbrăcate, dar dăinuie, după căderea cortinei, un sentiment tulbure, căruia i-am și găsit nume: implicarea spectatorului. În realitate, deși emoția ansamblului are acuitatea scontată, artele care au
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de fereastră, în soare! Cea mai mare minte românească, uitată pe un pervaz! Motanul Gipsy e răsfățatul scării. Fost derbedeu, recuperat, hrănit, spălat, arată acum foarte bine, e un exemplar care emană sănătate și eleganță. Coboară distins pe trepte, nelăsîndu-se frapat de ușile care i se deschid. Fata care-l însoțește pînă la ușa de-afară (ora de plein-air, obligatorie) este și ea un exemplar reușit, e înaltă, cu ochi periculos de felini. Ea oferă ușilor curioase cele mai intime detalii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai puțin pretențios Tours? "Comisarul" din Franța, care sonda anul trecut terenul, zăbovind o oră în atelierul meu de pe Armeană, se oprise (bănuiam) nu la pînzele mari, de oarecare respirație abstractă, ci la cele medii, tapetînd un perete întreg și frapînd ca un iconostas păgîn: personaje vivante, arlechini, balerine, saxofoniști, însoțite, invariabil, de cîini, pinguini, papagali, totul aproape coregrafic și, evident, să ia ochii. Fie, mi-am zis. De ce nu aș invesra mult bătutul cîndva: bon pour l'Orient, cu: bon
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
completează." Sigur, Huyghe îl citează destul de des pe Lupasco în cărțile sale, dar, strict vorbind, nu e vorba de o influență, ci de o convergență: "Am întîlnit gîndirea lui atunci cînd a mea era deja constituită, dar am fost imediat frapat de convergența lor. Am plecat de la aceleași constatări. Îl admir mult pentru concluziile la care a ajuns"40. Cu mare generozitate, René Huyghe a acceptat să participe la primul colocviu dedicat în Franța gîndirii lui Lupasco, pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
fost foarte interesați de filosofia terțului inclus. Cum aș putea uita acea fantastică seară de 9 februarie 1991, cînd am avut șansa să-l întîlnesc pentru prima dată pe Roberto Juarroz, acasă la Michel Camus? Din prima clipă, am fost frapat de intensitatea care îl locuia, o intensitate stranie, căci părea generată de două focuri interioare contradictorii. Aveam percepția organică a faptului că primul foc ardea fără combustie, cu o lumină care mergea la înseși sursele Ființei și că acest foc
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]