442 matches
-
ajutorul familiilor defavorizate și copiilor de la fosta sa școală. În 13 aprilie anul aceasta Alexandra Conunova a evoluat la Teatro Carlo Felice din Genova, alături de pianistul uzbec Michail Lifits, într-un program Brahms, Ravel, Prokofiev, presa de specialitate apreciind “finețea, frazarea frumoasă și tonalitatea optimă...și aparenta simplitate în pofida complexelor jocuri armonice” în cazul lui Brahms, dar și teatralitatea interpretării compoziției de Ravel. “Piese ideale penru Conunova, violonistă puternică din punct de vedere tehnic și rafinată interpretă... Stil și frumusețe: iată
Alexandra Conunova, revelația Festivalului de la Aix-en-Provence by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105588_a_106880]
-
abordarea partiturilor și control în colaborarea cu orchestra. Programul a conținut și piese „de acompaniament“ și soliștii au fost străluciți. Clarinetistul Alexandru Avramovici a oferit în pagina mozartiană momente pline de rafinament, realizate printr-un sunet foarte bun și o frazare și construcție impecabile. Violoncelistul Mihai Grigore a impresionat, de asemenea, în solo-ul din Bachianas Brasileiras. Maestrul și-a educat nu doar elevii ci și audiența, care a fost alcătuită în special din tineri. Programul a fost deopotrivă variat și
Discipolii Maestrului Jin Wang by Cleopatra DAVID [Corola-website/Journalistic/83459_a_84784]
-
chiar ei cântă, chiar dacă știi că nu sunt deloc muzicieni și că fac playback peste un ansamblu real, celebru, de calibru maxim („Brentano”). Desigur, ei discută mereu, din când în când, chestiuni legate strict de muzică, despre atitudinea interpretativă, despre frazare, expresivitate, partitură. Și o fac cel mai adesea în fraze parcă extrem de bine alese de prin volumele de muzicologie, estetică și hermeneutică beethoveniană din ultimele 2-3 decenii. Ei sugerează adesea, fără emfază și tehnicisme ostentative (recte inutile), drama umană, conflictualitatea
A Late Quartet/ Un Ultim concert by Marin MARIAN [Corola-website/Journalistic/83461_a_84786]
-
a debutat cu un khayal în rag Bihag. Așezată în centrul scenei, folosindu-se de un swaramandal (o mică harpă orizontală) pentru susținerea fundamentalei (în locul tampurei), Mahua Mukherjee coordona tot ce se întâmpla pe scenă, intrările instrumentiștilor, tempo-urile, frazarea. După un alaap (improvizație vocalizată) meditativ, subtil, cu ornamentele microtonale specifice lui Rag Bihag a urmat bandishul (compoziția propriu-zisă) din 2 părți (shtai și antara). După rag Bihag, am ascultat o compoziție în rag Hamsadwani, un mod pentatonic a cărui
În stilul Hindustani by Cleopatra DAVID () [Corola-website/Journalistic/83855_a_85180]
-
Suita pentru Orchestră de estradă de Dmitri Șostakovici sau Dansul Săbiilor din baletul Gayaneh de Aram Haciaturian. Chiar și cu micile nesincronizări inerente totuși pentru niște tineri aflați la începutul carierei, formația de suflători s-a remarcat prin sunetul interesant, frazările inspirate și culoarea specifică pe care au imprimat- o partiturilor sub bagheta lui Marcel Pețanca, oferind publicului un moment ce a amintit de promenadele de altădată ce se desfășurau pe muzica formațiilor de estradă. Concertul aniversar a continuat cu Preludiul
Colegiul "Dinu Lipatti" din București: 65 ani de existență by Mădălin Alexandru STĂNESCU () [Corola-website/Journalistic/83851_a_85176]
-
op. 61 de Saint-Saens, în care Renaud Capucon, după un început ezitant, a reușit să ne convingă că este un violonist redutabil, cu un discurs muzical conturat cu fermitate, cu un sunet cald și vibrant, robust, în arcuiri elegante și frazare pe măsură, rezolvând astfel dificila partitură la cotele performanței, alături de ansamblul care, poate mai aproape de spiritul muzicii franceze, l-a însoțit cu rigoare și suplețe. Surprinzătoare a fost însă maniera în care Orchestra Capitole Toulouse a abordat apoi Sărbătoarea primăverii
Din nou Toulouse by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83545_a_84870]
-
Beethoven, una dintre cele mai dificile partituri ale literaturii viorii din toate timpurile, piatra de încercare a calităților de adâncime ale oricărui muzician, mi-a spulberat toate prejudecățile. Este drept, e un Beethoven al său în întregime interiorizat, susținut cu frazare generoasă, liberă și cu un rubato permanent dar perfect condus, un sunet de o puritate de cristal cu paletă foarte largă de nuanțe, bogat chiar în cele mai imperceptibile pianissime, o tensiune intensă care lasă sunetul să-și ia zborul
Excentricul Nigel Kennedy - art? ?nalt? pentru fiecare by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83551_a_84876]
-
dar și de Pisendel, cu arii de Monteverdi (Pianto della madona sopra îl Lamento d’Arianna) și Conți sau Ferrandini în care glasul mezzosopranei elvețiene Mărie- Claude Chappuis s-a dovedit a fi adaptat la cerințele stilistice, ca emisie și frazare, optând pentru o dramatizare pregnanta a discursului, tratat mai curând că o secvență decupata dintr-o « dramă per musica », având astfel o încărcătură expresiva ce reliefa trăirile personajului întrupat. Interesant este faptul ca solista, a cărei voce nu prea amplă
Farmecul barocului by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83557_a_84882]
-
a evoluat la cotele performanței, cu o adevărată artă și o rigoare aparte în pagini de o frumusețe cuceritoare, iar soliștii s-au încadrat cu brio în întregul demersului muzical, în primul rând prin rezolvarea stilistică, prin pronunție și eleganța frazării, rafinamentul intensităților și maniera de a realiza recitativele, deși sub aspectul calității vocale l-am apreciat cu deosebire pe tenorul Colin Balzer, mai puțin pe Luca Tittoto - mai curând baritonal, cu un timbru comun și ușor mat -, în timp ce
Pentru prima oar?, Crea?iunea ?n englez? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83565_a_84890]
-
fosă-scenă, impunând însă un tempo mai lent și, în general, o estompare a contrastelor, probabil dorind să trateze partitura în maniera muzicii impresioniste, ceea ce a amplificat însă senzația de... cenușiu; baritonul Franck Ferrari a etalat un glas generos, calitativ, o frazare elegantă, așa cum ne-am dori să ascultăm cât mai des la ONB, accentuând discursul doar în actul III, dar departe de forța și intensitatea expresivă a personajului pe care nu știu cât l-a înțeles. Parteneri i-au fost soliștii teatrului
Un "Oedip" cenu?iu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83554_a_84879]
-
cu profesionalism și cu un plus de emoție, purtând probabil amprenta lucrului direct cu Copland, iar bisul acordat i-a permis muzicianului nostru să prezinte o adaptare pentru clarinet a unei secvențe dintr-o simfonie enesciană, în care elevația sunetului, frazarea și căldura expresiei în cantilena plină de nostalgie au atras din nou aplauzele spectatorilor. Așteptat a fost și debutul tânărului pianist Teo Gheorghiu (român născut la Zurich, format la școala londoneză) pe scena Ateneului, abordând Concertul nr. 12 în la
Poate mai mult? str?lucire by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83563_a_84888]
-
implică în primul rând o velocitate robustă, deși paradoxal, s-a afirmat, pe scene importante, cu opusuri romantice (Rachmaninov, Chopin, Mendelssohn-Bartholdy, Schumann), așa încât ar fi interesant să-i ascultăm și opțiunea interpretativă în asemenea pagini care cer, de asemenea, anvergură, frazare generoasă, desfășurări ample și, din nou, strălucire și poezie. Ar fi un experiment... Orchestra a acompaniat cu precizie și suplețe, în stilul adecvat, iar Aurelian Octav Popa în Simfonia clasică de Prokofiev a adus eleganță și acea ambianță senină cerută
Poate mai mult? str?lucire by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83563_a_84888]
-
partitură ideală pentru vocea sa metalică, strălucitoare și sigură în acut, destinată în primul rând rolurilor “eroice” (de altfel, chiar acest personaj i-a adus succesul de anvergură în debutul său internațional, în Germania), care nu cer prea multă expresivitate, frazare sau talent scenic, ci doar anvergură sonoră. Ovațiile li s-au cuvenit din plin, asemeni celor adresate corului (pregătit, de peste 45 de ani, de marele maestru Stelian Olariu), care a cântat splendid și a jucat convingător. Păcat că acele firave
La pomul l?udat by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83591_a_84916]
-
dezinvoltură și fără inhibiții cu orchestra. Trecând peste ușoare dificultăți în pasaj și, uneori, în acut, cu o „bătaie” discretă, soprana Daniela Dessi a cucerit încă de la prima replică prin frumusețea glasului încărcat, amplu și cald, prin eleganța și știința frazării, prin sensibilitatea cu care cântă, convingând deopotrivă în momentele dramatice care se conturează firesc, fără ca vreo clipă să forțeze sau să exagereze în dorința de a epata. Și mișcarea sa rămâne în limitele bunului gust, simplă, discret cochetă, foarte umană
"Manon Lescaut" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83590_a_84915]
-
se confruntă cu probleme tot mai mari, basul Mihnea Lamatic se menține, în bătrânul Geronte, pe linia prestațiilor sale anterioare, asemeni tenorului Mihai Lazăr în Edmondo, dar mezzosoprana Maria Jinga atrage de fiecare dată atenția prin glasul frumos și eleganța frazării, chiar și în scurta canzonă a Muzicianului, în schimb tenorul Lucian Corchiș agresează auzul prin sunetele sale „drepte”, mereu în forte (acum în Lampagiu), distribuția fiind completată onest de Valentin Racoveanu (Maestrul de dans), Daniel Filipescu (Sergentul), Radu Pintilie (prezentabil
"Manon Lescaut" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83590_a_84915]
-
iar orchestra a parcurs partitura corect, însă departe de strălucirea, lirismul sau dramatismul cerut încă de la primele măsuri; este adevărat că a răspuns cerințelor dirijorale pe care le doream mai incisive, solicitând și o paletă coloristică mult mai bogată, o frazare mai generoasă, specific pucciniană. Surprinzător, la ambele reprezentații au fost destule locuri libere în sală, spectacolul a debutat anost, dar a căpătat consistență pe parcurs, astfel încât, dacă aplauzele au lipsit cu desăvârșire chiar și la primele arii ale oaspeților, dar
"Manon Lescaut" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83590_a_84915]
-
ales drept partenere alte două muziciene din formație: Julie Lafontaine (vioară), Catherine Marie Rădulescu (violoncel), soția regretatului Horațiu Rădulescu. Dirijează de la pian, comunicarea este perfectă; așa cum și-a obișnuit și orchestra, se retrage în momentele cerute de expresivitate și frazare, în favoarea celorlalte instrumente. Urmărindu-i, ai senzația demonstrației pe viu a unei analize de formă, învăluită însă de poezie romantică (partea a doua) ori clasică ( finalul). În cea de a doua nocturnă, solistica a adus la rampă alt instrumentist de
Week-end-ul Haydn by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83562_a_84887]