4,485 matches
-
de cicatrice trăgeau fumul gros din chiștocul sfărâmicios al țigării. Luă sticla de vin și o puse la gură. În timp ce fata sorbea din sticlă, îi ridică picioarele așa încât ea să se sprijine cu călcâiele pe banchetă, și începu să-și frece penisul erect de pielea coapselor ei, trecându-l mai întâi peste vinilinul negru și apoi apăsându-l de călcâiul și de glezna ei, testând parcă posibila continuitate a acestor două materiale înainte să ia parte într-un act sexual în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
să-i scoată degetul din vulvă, Vaughan îi înlătură mâna cu cotul, ținându-și degetele cu fermitate înăuntrul corpului ei. Își îndreptă picioarele, răsucindu-se așa încât să stea cu șoldurile pe marginea banchetei. Sprijinit în cotul stâng, continuă să se frece de mâna fetei, luând parcă parte la un dans al posturilor puternic stilizate care preamărea designul și electronica, viteza și direcția unui model avansat de automobil. Acest mariaj dintre sex și tehnologie ajunse la punctul culminant în momentul când traficul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
umărul meu la luminile aiuritoare ale autostrăzii. La primul semafor, când am aruncat o privire spre ea, mi-a zâmbit liniștitor. Vaughan ședea ca un gangster plictisit lângă ea, cu genunchiul stâng sprijinit de coapsa ei. Cu o mână se freca fără băgare de seamă între picioare. Se uita țintă la baza gâtului ei, plimbându-și ochii pe contururile obrazului și umărului său. Dacă l-ar fi ales ea pe Vaughan, al cărui stil maniac însuma tot ce găsea ea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
corpurile lor de crom și celuloză scânteind aidoma armurii de ceremonie a unei armate de arhangheli. Legându-se pe călcâie, femeia părea să încerce o plăcere enormă datorită acelor vehicule imaculate: așeza mâinile marcate de cicatrice pe vopseaua caroseriilor, se freca de ele cu șoldurile rănite ca o pisică sâcâitoare. La standul Mercedes, reuși să-l facă pe tânărul vânzător s-o cheme ca să inspecteze interiorul unei mașini sport albe, bucurându-se de stânjeneala lui atunci când o ajută să-și potrivească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
unor comenzi auxiliare, pedale manuale de frână și schimbătoare clasice de viteză. În tot acest timp, mi-am ținut privirea fixată asupra părților corpului ei reflectate în acea tehnologie coșmarescă a comenzilor pentru invalizi. I-am privit coapsele cum se freacă una de cealaltă, proeminența sânului drept sub breteaua corsetului spinal, curbura unghiulară a pelvisului, puternica strânsoare a mâinii ei pe brațul meu. La rândul ei, mă țintuia cu privirea prin parbriz, jucându-se cu pedala cromată a schimbătorului de viteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
controla volanul ca un părinte care îndrumă un copil vlăguit. Eu țineam pasiv cadrul volanului în mâini, urmărind parcursul mașinii de-a lungul unui drum de racord. Am oprit sub un pasaj superior, bara de protecție din față a Lincolnului frecându-se de palisada de ciment care despărțea terasamentul autostrăzii de marginea unui depozit abandonat de mașini dezmembrate. Înainte să rotesc cheia în contact, am ascultat ultima muzică a motorului, apoi m-am lăsat pe spate în scaun. Pe ecranul oglinzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nici o nevoie să-i spui ei asta. - Dar... ea a început! A spus că-i place de tine, că se bucură pentru Fred că are un frate așa mișto. Am oftat. Televizorul era dat pe MTV. Niște copile semidezbrăcate se frecau de un negru căruia îi atârnau câteva lanțuri de aur la gât. Problema era, aș spune, că frati-miu, Fred, mă ura. Nu pentru că aș fi fost preferatul părinților noștri, pentru că ei ne iubeau la fel de mult pe amândoi; iar fizic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nebun. - Nu, nu sunt. - Ba da, Shuoke. Adică n-ai nimic împotrivă dacă mă fute un bărbat absolut necunoscut, sau dacă îi sug unuia pula sau dacă ling o puștoaică de 16 ani în pizdă, dar te superi dacă mă frec de veceul tău!? - Nu te-ai frecat de el, l-ai futut! - Și ce? - Și nu este corect! Nu este același lucru, Suki, ce-ai spus tu nu are nici o legătură cu asta. Când mergem în club și tu sugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Adică n-ai nimic împotrivă dacă mă fute un bărbat absolut necunoscut, sau dacă îi sug unuia pula sau dacă ling o puștoaică de 16 ani în pizdă, dar te superi dacă mă frec de veceul tău!? - Nu te-ai frecat de el, l-ai futut! - Și ce? - Și nu este corect! Nu este același lucru, Suki, ce-ai spus tu nu are nici o legătură cu asta. Când mergem în club și tu sugi cuiva pula, nu mă minți. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
om bun, dar a plecat. Apoi mai erau și ceilalți, batswana, care și-au spus că le-a fost de-ajuns. Și ei au plecat. — Și un american? insistă Mma Ramotswe. Mai era și un băiat american? Mma Potsane își frecă ochii. — Băiatul ăla parcă a intrat în pământ. A dispărut într-o noapte. Au chemat poliția și l-au căutat, și l-au tot căutat. A venit și mama lui, de mai multe ori. A adus pe unul din tribul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
coapse și topite-n buric. Când mă trezeam, vedeam că iar atârn pe marginea patului... iar mă lovisem la fluierul piciorului de stinghia de lemn și sângeram. O să-l arunc și-o să cumpăr o saltea mare, tărișoară, comodă. M-am frecat cu mâneca, cu un colț al așternutului, deja glandele lacrimare s-au pornit. Îmi curge nasul și, în vreme ce mă șterg de plapumă, zăresc imaginea Carinei, lângă pat, cu mâinile în șold, pregătită parcă să-și tocească unghiile de fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
din materiale cu densitate mare, bătucite. Îi știi după călcătură, cum zicea bunică-mea, bum-bum, când sunt delicați, parcă-ți tropăie cai lipițeni în salon, le-auzi potcoavele pe lespezi, când gândesc, li se mai întâmplă, nu te hlizi, se freacă pietrele de moară și te-asurzesc zbaturile, când sunt subtili, ar trebui să strigi ca ardeleanu’... „pușcăăă măăă!”. Dar știi ce te lasă mut ca popândăul și-ți dă brânci să faci stânga-mprejur în tine însuți, să tragi podul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
draculu’, căcăcios de traziție... o mie de lei? Doamneee... tare-i rău fără vedere... Doamnee.... cum nu se-ndurăăăă de un om fără vedereee...” Bagă o mână sub gulerul lălâu și-ncepe să râcâie cu sârg, ca o capră când se freacă de podișcă. - Profesore... dă ceva la moșu’, nu fi scârțar... I-arunc un cinci: - De unde dau io și ministerul să dea... ceva, dacă nu înzecit. Să-mi ții și mie un loc pe-aproape, pentru că nu se știe... - Cine știe care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să și mori din asta. - Împielițaților, a răcnit un moșneag apărut c-o lumânare. Ce faceți, zănaticilor? O să vă-ncaiere viespile de nu mai știți cine sunteți! Eram stropit cu apă, mi se umflase buza de sus, mă durea. - Să freci cu pătrunjel și trece, îmi spune moșneagul și-i văd dinții. Cum de nu lipsește nici unul? Joi Un creier pe jumătate albicios, pe jumătate aproape negru plutește în spuma leșioasă și-ncepe să se umfle, să se desfacă în fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe ăilalți. - Am ajuns, aici stau. - În jaful ăsta? Dup-atâta școală? - În ăsta... - Bine, profesore... Ne-om mai vedea noi. Și... aici n-ai grețuri, băieții știu că ești de-al nostru, poți să umbli când vrei. Dacă te freacă la icre vreunul, să-mi spui și-o rezolvăm. Dacă intri în vreun bucluc, să știi că Alifie nu te uită. Eu mai ard gazu’ pe la crâșma lu’ Colțu până mi-oi găsi alți americani. A, s-a-ntors și Pană, ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să priceapă motivele pentru care un om ar putea simți afecțiune sau tandrețe pentru altcineva. De el fugeau pînă și javrele de cîini de pe punte, cărora li se păreau respingătoare, mirosul ori prezența lui, și nici o pisică nu i se frecase vreodată de picioare, mieunînd spre a-i cere un cap de pește, ca și cum profunda scîrbă pe care o inspira ar fi depășit de-acum rasa umană și chiar speciile zoologice. Drept ar fi fost să recunoască, desigur, că o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mine, cel mai bine pentru el și pentru toți ar fi să-l arunc În mare. Niña Carmen vru să spună ceva, dar o lovitură bruscă a copilului o făcu să se schimonosească, Într-un ușor gest de durere. Își frecă locul unde fusese lovită și zîmbi abia perceptibil: - E puternic, spuse. Asta e limpede... - Trebuie să fie băiat, rîse Oberlus cu acel rîs al lui atît de Înfricoșător, În care Întotdeauna Își arăta dinții mîncați de carii. Îți Închipui cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Mai mare decât casa care arde e așteptarea asta uriașă a mea de-a pronunța cele mai uzate două cuvinte pe care le poți găsi în orice scenariu. Numai ele sunt de ajuns să-mi dea senzația că mi-o frec la greu. Dar nu sunt decât cuvinte. Fără putere. Vocabular. Dialog. — Spune-mi, zice Brandy. Tu mă iubești? Mă iubești cu adevărat? Ăsta-i tonul declarativ pe care-a vorbit Brandy toată viața. Teatrul continuu, non-stop, în direct al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ude deschizându-mă încet-încet. Dacă vrei ceva de citit, zice Brandy, cartea aia a lui Miss Rona Barrett e-n camera mea. Pot să dau o fugă să ți-o aduc. Vreau ca țepii din jurul gurii lui Seth să mă frece atât de tare încât să mă usture când mă piș. Seth zice: — Vii? O mână plină de inele aruncă telecomanda televizorului pe pat. — Vino, prințeso Prințesă, zice Seth. Noaptea nu stă să ne aștepte. Și-l vreau pe Seth mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și Sofona îmi spunea să număr invers de la o sută. Știi... 99... 98... 97... Ochii Aubergine Dreams se închid. Brandy, inspirând prelung și regulat, zice: — Doctorii mi-au scos coastele de jos din ambele părți ale cutiei toracice. Mâinile ei freacă locul, și zice: — Două luni n-am putut sta în capul oaselor în pat, dar aveam o talie de patruzeci de centimetri. Încă am o talie de patruzeci de centimetri. Una dintre mâinile lui Brandy se deschide ca o floare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
doua se dă peste cap prin aer, dispare în întuneric. — Păi, mami, dacă nu-s destul de importante pentru tine, zice Manus, nici eu nu vreau să car după mine căcaturile astea. Sari la toate dățile când, cum Brandy Alexander mă freacă la cap cu chirurgia plastică, mă gândesc la pedicele. Reabsorbție. Celule fibroblast. Os poros. Ani de durere și speranță, și cum pot să nu râd. Râsul e singurul sunet pe care-l mai pot scoate așa încât oamenii să-l înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mi-aș dat imediat pantalonii jos și l-aș lăsa pe orice tip să mi-o vâre. Manus lăsa un inel de păr ras și celule de piele bronzată și moartă de jur-împrejurul căzii de baie și se aștepta s-o frec eu. Pe fundal apărea întotdeauna ideea de-a se întoarce la o slujbă unde oamenii deschid focul spre tine, criminali care n-au nimic de pierdut dacă tu o mierlești. Și poate că Manus reușea chiar să prindă vreun turist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
opri oamenii să mănânce carne. Mai aveam câteva ore până să luăm o pauză pe bune, și Evie zice: — Cineva a mințit poliția? Băieții care se ocupă de porci ne aruncă ocheade, iar unii sunt destul de drăguți. Râd și-și freacă rapid sus-jos furtunurile sclipitoare și negre din care ies aburi. Flutură limba la noi. Flirtează. — Apoi Shane a fugit de acasă, îi zic lui Evie. Simplu ca bună ziua. Acum vreo doi ani, ai mei au primit un telefon cum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să mă urmeze. Brandy se împiedică în pragul ușii de la baie, acolo unde dalele de gresie de întâlnesc cu covorul de pe hol. Singurului ei pantof i s-a rupt tocul. Ciorapilor li s-a dus firul acolo unde s-au frecat de canatul ușii. S-a apucat de stativul pentru prosoape ca să-și recapete echilibrul și și-a ciobit lacul de pe unghii. Strălucitoare regină anală a perfecțiunii zice: — Futu-i să-i fut. Prințesa Prințesă țipă după mine: — Nu că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
prăpădit domnișoara Sofie. Nu fusese, desigur, stană de piatră însă așa cum îl vedea, cum îl simțise și nu-l văzuse niciodată. Chiar niciodată. Apoi prințul i-a dat drumul din menghina degetelor sale alb-albastre din cauza efortului, Leonard Bîlbîie s-a frecat încetișor cu podul palmei, se și închipuia cu niște vînătăi zdravene, noroc că nu era diabetic, după o asemenea strînsoare s-ar fi pornit o adevărată hemoragie. Nu era diabetic, era sănătos și zdravăn și credea că este așa pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]