584 matches
-
Cu încruntare mă-ndoiesc de acest astru." Ulalume În cunoștință, în sfârșit, de conținutul volumului Cuvinte potrivite, iau seama că titlul se irizează de un anumit humor. Asemenea titlu nu s-a putut prezenta poetului decât (veritabil act stâng și freudian) într-una din acele stări de amurg în mijlocul vieții diurne, pline de "actes manqués de la vie". Adevărate potriviri de cuvinte: aceasta este poezia Arghezi, așezare mozaicală după o foarte primitivă preocupare de culoare, niciodată ridicată la vibrarea și incandescența modului
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
acestei explicații care miroase-a strană. Dimpotrivă, făcând din Rimbaud un precursor, suprarealiștii refuză bucăților lui reprezentative orice idee de metodă. Sau, mai de-grabă, le atribuie un curios procedeu aleatoriu, datorit unei simple ciocniri de cuvinte. Dar catolici sau freudieni se înșală cu toții căutând să-l încorporeze pe Rimbaud clanului lor. Asemeni poemelor cosmogonice ale lui Parmenide sau asemeni lui Lucrețiu, opera lui precede și chiar prelungește știința. Dacă am fi fost ispitiți de împerecherile înșelătoare de cuvinte, ar fi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pământului, cu sau fără zorzoane meritorii, când poet, când prozator, când amândouă deodată, Marian Constandache Își activează senzorii diverselor forme anamnetice ale unui prezent perpetuu și, Încheind spinosul târg cu el Însuși, scrie pentru a-și lichida angoasele. Această uzanța freudiană, prin care poetul de care ținem seama În aceste rânduri Încearcă decorticarea realului, poate fi tradusă și ca o execuție În alla breve de emancipare metafizică, trecând la poetizarea În forță a tot ceea ce mișcă În interiorul și-n exteriorul
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
se schimbe aerul, aerul proaspăt îl ucide pe tata, cred că este o mumie care ne vizitează, este strămoșul genomului uman, "cum poți vorbi atâtea prostii, e totuși tatăl tău", spunea ea amuzată, tu trebuie să fi auzit de teoriile freudiene când copilul își neagă tatăl, după unele teorii mai radicale eu pot chiar să-l ucid, uneori îmi vine să-l ucid, este atât de învechit, de scârbit de lumea asta, se uită la tine cu o privire albă de parcă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-mi bisturiul în cea mai teribilă tumoare obștească a castei noastre spaniole. În 1921 a văzut lumina tiparului romanul meu Mătușa Tula, care, în ultima vreme - grație traducerilor în germană, olandeză și suedeză -, a găsit receptare și ecou în cercurile freudiene din Europa Centrală. În 1927 a apărut la Buenos Aires romanul meu autobiografic Cum se face un roman, care l-a făcut pe bunul meu prieten și excelent critic Eduardo Gómez de Baquero, Andrenio, oricât era el de perspicace, să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ca un neîntrerupt poem, o poezie prin excelență suprasolicitând, în măiestrie neîntrecută, metafora. De aici influența sa asupra întregii lirici ulterioare, care a devenit "rilkeană", inclusiv la Lucian Blaga desigur fiecare poet asumând metaforismul la modul propriu. Dar, (sub influență freudiană) lirica autorului Elegiilor duineze este vădit impregnată de un erotism dus până la obsesii antipoetice. Așa cum remarcă și Blaga, poezia Hölderlin este lipsită de metafore, în schimb, este cea mai pură. La noi, cel care și-a trăit viața la cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
prudentă și eficientă metodă de-a face față lumii din preajmă este să presupunem că e în întregime o ficțiune - prin urmare, singura mică tumoare de realitate ce ne-a mai rămas se află înlăuntrul propriilor noastre minți. Clasica distincție freudiană dintre conținutul latent și cel manifest al visului, dintre aparență și realitate, trebuie acum aplicată lumii exterioare a așa-numitei realități. Date fiind aceste transformări, care este principala sarcină cu care se confruntă scriitorul? Mai poate el oare să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a patului său și de-a urmări — și mai intensă astfel, reveria sa grozavă și copleșitoare”. Personajul — un halucinat desprins parcă din Demonii lui Dostoievski, un anarhist utopic în embrion — este emblematic pentru imaginarul apocaliptic al epocii și, în termeni freudieni, pentru pulsiunile ei către moarte. Falsificarea, compromiterea idealului patriotic, relativizarea sa mercantilă, este denunțată cu o violență extremă de către Theodor Solacolu: „Azi, idealul național e un caleidoscop care-și schimbă sclipirile colorate după cum îl sucește bunul plac al fiecăruia. Idealul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
experiență modernistă radicală în cadrul romanului autohton. O experiență comparabilă doar cu cea (ulterioară) a lui Blecher sau H. Bonciu din Bagaj și Pensiunea doamnei Pipersberg: experiența avangardei se dizolvă, aici, în matricea estetizantă, postsimbolistă, precum ceaiul în apă. Intriga psihanalitică freudiană (rivalitatea erotică fiu-tată, născută inconștient în copilărie și devenită nevroză obsesională a maturului), explorarea îndrăzneață a traumelor sexualității infantile (v. „agresarea” micului Darie de către cele două fete prepubere) și elementul oniric/halucinatoriu sînt trăsături afine suprarealismului, așa cum grotescul coșmaresc trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
maladiv al poeziei sale... Reținem totuși din comunicarea celor doi o nuanță semnificativă, datorată probabil lui C. Emilian: freudismul nu a fost „greșit înțeles” de avangardiștii români, iar arta avangardistă nu e, propriu-zis, „clinică”, ci doar o „răstălmăcire” a teoriilor freudiene... În cursul anului 1932, Gh. Adamescu susținuse - pe aceeași linie de ostilitate conservatoare - o serie de prelegeri la Universitatea „Ateneului Român”, pe care le va publica într-o broșură de 27 de pagini (Curente moderniste în literatură, București, Imprimeriile „Independența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
modelelor. Macerate de văpăi exterioare și supte de sînge, aceste măști trădează o mare forță vitală” (Mențiuni critice III, Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol II”, București, 1936, p. 122), alături de observații fugare, dar incitante, privind psihologismul cu „substrat freudian” al romanelor lui Aderca, Gib Mihăescu și Hortensia Papadat-Bengescu. Percepția dominantă asupra celui mai consecvent foiletonist român interbelic stă însă - și încă - sub incidența unei prejudecăți post-maioresciene: aceea a criticului-poet, umanist benedictin, dar „fără idei generale”, fără „vocație teoretică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
structură sufletească. Le descrie, în sentimentele și trăirile lăsate la vedere, fără să intre „cu bocancii” în sufletele lor, fără a le agresa sinele cu complicate analize psihologice, până la aflarea rădăcinilor și cauzelor intrinsece a caracterului fiecăruia (în modernul stil freudian). Din deznodământul nuvelei, din faptul că binele învinge răul și personajul negativ principal ajunge la căință și suferință (ca în Purgatoriul), deslușim optimismul și credința luminoasă din sufletul autoarei. Meritul deosebit al acestei scrieri constă în faptul că se vrea
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
propice, plin de Înțelegere și „creativ“, oferit din copilărie, ci de opusul lui, obținut prin „curățire“ și Îngrădirea instinctului natural. (Nouă zecimi din orice creație artistică Își trag energia de bază din mecanismul refulării și al sublimării, dincolo de definiția strict freudiană a acestor termeni.) Faptul că mă deosebeam atât de mult de tata În această privință nu mi se pare acum, privind Înapoi, un prilej pentru a fi oedipian copleșit de vină, ci un proces firesc, sănătos, așa cum ramurile unui copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
anume fel Îl va urmări toată viața. Cele șase lecții de inițiere În iubire pe care Va le va primi, În etape diferite ale copilăriei și preadolescentei sunt realizate de autor cu o bună cunoaștere chiar dacă uneori este de natură freudiană, marșând, mai ales, pe starea de curiozitate a copiilor, dar nu numai. Treaptă cu treaptă, lecțiile sunt parcurse, la Început cu teamă, apoi tot mai participative, lăsând urme adânci În mintea și În sufletul personajului, care astfel descoperă lumea reală
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
face istoria conceptului, nu vom descrie fiecare accepție, de la cea utilizată de Freud până la Françoise Dolto, de pildă, trecând prin Melanie Klein și Jacques Lacan. Nu vom analiza distincțiile celor trei forme ale „iubirii de sine”, așa cum le Înțelege psihanaliza freudiană: autoerotism, narcisism primar, narcisism secundar. Și nu vom descrie nici „stadiul oglinzii”, definit de Lacan ca proces de identificare decisiv În configurarea identității. O vom cita doar pe Karen Horney, pentru Încercarea de sinteză a conceptului: „Fenomenele cunoscute În literatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
desfătarea, procurată inițial de corpul matern - analogat Însuși principiului plăcerii - prin propriul corp, devenit sursă erotică, sau printr-unul asemănător (de obicei, al unui partener tânăr). După Karen Horney, această determinare libidinală a narcisismului e absolutizată păgubos de vechea școală freudiană. Ei i se pare că fenomenul și-ar datora cauzele unor factori mai complecși, unor tulburări nevrotice infantile. Copilul intră Într-o relație tensionată cu cei din jur, În urma căreia legăturile sale emoționale sunt erodate, el ajungând În situația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sociale ale acestora ajung chiar să se răstoarne, nu-i greu de Înțeles de ce dandy-ul e atras deseori de amazoană (fie ea și „arhetipală”). Nostalgie a unității (androginice) pierdute? Recuperare a dublului? Bisexualitate stilizată? Fenomen compensatoriu? Proiecție (În sens freudian)? Fantasmă? Stau așadar față În față, din reciprocul imbold spre ceva cunoscut din fiecare, dar și fundamental diferit, știind sigur că nu se expun fatalității pasionale dintre un bărbat și o femeie, amazoana și dandy-ul. Pentru că bărbătoaselor făpturi le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
la finele veacului al XIX-lea, toate sunt posibile explicații sociopsihologice În context istoric ale crizei de identitate sexuală și de gen pe care o ilustrează și homosexualitatea. La acestea am putea adăuga și „locurile comune” ale psihanalizelor de tip freudian pentru a detecta resorturile invertirii (absența tatălui sau, dimpotrivă, prezența abuzivă a acestuia, atașamentul excesiv pentru mamă, cu toată cohorta consecințelor oedipian-castratoare, spaima de femininul agresiv, puternic, oroarea de virilitatea brutală, primitivă, narcisismul, producția fantasmatică etc. etc.). Ori am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
primele făpturi de pe pământ care au perceput timpul au fost și primele făpturi care au zâmbit. 2 În spatele jocurilor mele de la vârsta de patru ani, se afla peștera primordială (și nu cea pe care ar putea s-o bănuiască misticii freudieni). În mintea mea apare un divan mare, acoperit cu creton alb, cu frunze de trifoi negre, dintr-unul din saloanele de la Vira, ca un produs masiv al unei convulsii geologice de dinaintea Începutului istoriei. Istoria Începe (cu promisiunea frumoasei Grecii) nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
actul procreației va fi independent de contextele naturale și culturale, dacă el se va realiza ca act pur individual (voluntar), în afara oricăror altor obligații și satisfacții, înseamnă că el va putea fi integral stăpînit de individ. Ei bine, acest vis freudian a devenit realitate. Așa își începea conferința recentă fosta mea colegă de facultate, Irene Dalaban, devenită între timp o eminentă etnopsiholoagă în Franța. Problema era însă mult mai vastă și de un interes mult mai general decît aceste prime detalii
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
totul pentru a o obține. Este dispus chiar să piardă bani pentru a-și asigura imaginea de om plin de bani - ceea ce dăunează grav economiei de piață... Toate acestea se exprimă poate cel mai plenar în ambivalența de-a dreptul freudiană a mane lelor în imaginarul nostru colectiv. Pe de o parte, ele sînt expresia mereu adusă la zi și neinhibată a parvenirii sociale. Pe de altă parte - și tocmai de aceea -, manelele se expun ca țap ispășitor ideal, ca obiect
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
acum și un pic de psihanaliză, luând ca material didactic spiritul lui Liz. E drept că spiritul ei nu era la fel de ispititor precum trupul, dar merita cercetat. Pentru mine era clar că Liz putea fi folosită și ca material didactic freudian. Ea, îmi plăcea mie să cred, răsfățându-mi orgoliul, își aruncase și înăbușise în inconștient niște dorințe acute, iar acum acestea izbucniseră la suprafață, scăpaseră de gardienii vigilenți ai conștientului și moralei și își făceau mendrele. Era, carevasăzică, o frumusețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cam din întâmplare. Și-n vreme ce Liz își purta regal dar țâfnos-studiat anatomia, traversând bulevardul, mă gândeam să-i spun că-mi place ce-i ascunde tărtăcuța. Nineta, trecută prin toate iadurile terestre ale lumii, văzuse, probabil, aceste zvârcoliri freudiene și tocmai de aceea mă pusese la zid. După vreo cinci ani, când am revăzut-o pe Liz, care purta în brațe al doilea prunc, am tresărit și i-am zis, din reflex, zâmbind, tot "săru' mâna A". Dar Liz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
autorului, romancierul face o confesiune În fața publicului. Astfel, publicul e pus În postura preotului și analistului. Domnul Opie Îl Înfruntă cu un zâmbet: — Dar romanul dumneavoastră este o confesiune doar În sensul În care visul este o confesiune. Intervine cenzura freudiană. Cenzura freudiană, se văzu el obligat să repete ceva mai tare, pentru că trenul trecea pe sub un pod. Ce spune despre asta specialistul În medicină? Privirea lor politicoasă, relaxată și atentă Îl făcu pe dr. Czinner să-și piardă șirul gândurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
face o confesiune În fața publicului. Astfel, publicul e pus În postura preotului și analistului. Domnul Opie Îl Înfruntă cu un zâmbet: — Dar romanul dumneavoastră este o confesiune doar În sensul În care visul este o confesiune. Intervine cenzura freudiană. Cenzura freudiană, se văzu el obligat să repete ceva mai tare, pentru că trenul trecea pe sub un pod. Ce spune despre asta specialistul În medicină? Privirea lor politicoasă, relaxată și atentă Îl făcu pe dr. Czinner să-și piardă șirul gândurilor. Stătea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]